ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 763/2011

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, cauză sosită prin declinare

de competență de la Judecătoria Sectorului 5 București conform sentinței civile

nr. 4034 din 08 mai 2009 pronunțată în dosarul nr. 88/302/2009 reclamanta SC F.S.T.

SRL a chemat în judecată pârâta SC P.H. SA, solicitând instanței ca prin

hotărârea ce va pronunța să se dispună obligarea acesteia să întocmească și să

îndeplinească toate formalitățile necesare în vederea îndeplinirii obligațiilor

contractuale asumate și să vândă reclamantei imobilul - Farmacia, în suprafață

de 158,88 mp, cu nr. cadastral 1118, înscris în cartea funciară nr. 1029/N a

localității Ghimpați, cu plata de daune cominatorii pentru - fiecare zi de

întârziere, până la îndeplinirea obligației.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că, potrivit contractului de leasing imobiliar încheiat la 25 aprilie 2003

și înregistrat sub nr. 511 din 20 mai 2003, pârâta s-a obligat să-i vândă

activul menționat, obligație scadentă la data expirării contractului, 5 aprilie

2006, că, în calitate de utilizator, a achitat toate facturile emise de pârâtă,

redevențe lunare, dobânda LIBOR, dobânda anuală, amortizarea lunară, precum și

valoarea reziduală și valoarea neamortizată a clădirii. Cu toate demersurile

făcute, precizează reclamanta, inclusiv o invitație la conciliere, pârâta a

refuzat vânzarea activului.

Prin cererea reconvențională

formulată, pârâta-reclamantă reconvențional a solicitat să se dispună obligarea

pârâtei-reconveniente la plata sumelor de: 10.392,80 lei penalități de

întârziere, la plata redevențelor, calculate potrivit art. 11 din Contractul de

leasing și 7.172 Euro la cursul de schimb al BNR reprezentând daune interese

constând în lipsa de folosință a spațiului începând cu data de 15 aprilie 2006

și până în prezent.

În motivarea cererii reconvenționale

se arată că la încheierea contractului, reclamanta-pârâtă reconvențional a

manifestat o continua rea-credință în îndeplinirea obligațiilor contractuale,

depășind în nenumărate rânduri termenul de 2 luni în efectuarea plății, ceea ce

permitea locatorului 1 rezilierea contractului, că pentru neplata la termen a

redevențelor lunare, potrivit dispozițiilor art.11 din contract, această parte

era obligată să plătească penalități de 0,5% pe zi de întârziere din valoarea

redevențelor lunare, motiv pentru care figura la acea dată în evidențele

contabile ale societății reclamante reconvențională cu un debit de 10.392,80

lei cu titlu de penalități de întârziere la plată a redevențelor. Reclamanta

reconvenientă precizează că, astfel cum rezultă din art. 9 din contract, chiar

în cazul rezilierii contractului, reclamanta-pârâtă reconvențională avea

obligația să își execute obligațiile de plată aferente contractului rămase

neplătite până la expirarea contractului motiv pentru care a solicitat

obligarea acesteia la plata sumei de 10.392,80 lei cu titlu de penalități de

întârziere la plata redevențelor lunare, că față de faptul că pârâta-reconvenientă

a folosit în continuare activul ce a făcut obiectul contractului, aceasta

datorează daune interese constând în lipsa de folosință a spațiului ce a format

obiectul contractului de leasing imobiliar începând cu data de 15 aprilie 2006,

dată la care a fost reziliat contractul.

Prin sentința comercială nr. 12184

din 30 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, s-au respins ca neîntemeiate atât cererea principală formulată de

reclamantă cât și cererea reconvențională a pârâtei, instanța de fond reținând

în considerente următoarele aspecte:

- condițiile de cumpărare a

activului se regăsesc în art. 8 din contract însă se raportează și la alte

prevederi ale convenției, reclamanta având obligația de a achita valoarea

reziduală ca diferență dintre valoarea contractului și redevențele achitate

plus valoarea neamortizată a activului și TVA (prețul urma a se actualiza și cu

rata inflației) și că potrivit art. 3 din contract, reclamanta s-a obligat să

plătească suma reprezentând redevență în cuantumul valoric stabilit și la

datele fixate în contract să achite amortizare lunară, impozite, taxe, etc. Mai

reține instanța de fond că deși părțile au prevăzut în contract două pacte

comisorii, (art. 9 și art. 10) pentru nerespectarea de către utilizator a

obligației de plată a redevențelor, ca și penalități, prevederi care au fost

invocate de către pârâta - reclamantă în cererea reconvențională, această parte

nu a făcut pe deplin dovada susținerilor sale deoarece situația plăților, a

restanțelor, penalizărilor întocmită de aceasta nu se putea verifica decât pe

calea unei expertize.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta SC F.S.T. SRL invocând nelegalitatea și netemeinicia

acesteia sub următoarele aspecte:

- instanța de fond a luat în

considerare că apelanta și-a îndeplinit absolut toate obligațiile contractuale

atât cele principale dar și cele secundare.

- instanța de fond nu numai că nu a

stăruit în aflarea adevărului dar nici nu a stabilit adevărata situație de fapt;

- instanța de fond a dat dovadă de

un formalism excesiv rezolvând practic în mod nelegal procesul fără a intra în

cercetarea în amănunt a fondului, cauză ce ar conduce în mod inevitabil la

desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe,

potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ.

Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, prin decizia nr. 350 din 9 iunie 2010, astfel cum a fost

îndreptată prin încheierea din camera de consiliu pronunțată de aceeași

instanță la data de 22 septembrie 2010, a admis

apelul declarat de reclamanta SC F.S.T. SRL

împotriva sentinței

comerciale

nr. 12184 din 30 decembrie 2009 pronunțată

de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a s

chimbat în parte hotărârea apelată în sensul că a

admis în parte cererea

principală, a

obligat

pârâta să efectueze toate formalitățile necesare în vederea

vânzării către reclamantă a activului ce formează

obiectul contractului de leasing

imobiliar nr. 511 din 20 mai 2003

reprezentând Farmacia Ghimpați jud. Giurgiu și respins capătul de cerere

privind obligarea la plata de daune

cominatorii,

menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În

fundamentarea soluției pronunțate instanța de control judiciar a reținut, în

esență, următoarele:

- față de înscrisurile depuse, facturi

respectiv chitanțe, în urma corelării lor rezultă că reclamanta și-a îndeplinit

toate obligațiile de plată, nefiind necesar să fie efectuată vreo expertiză

contabilă în acest sens;

- susținerea intimatei - pârâte în

sensul achitării cu întârziere a redevențelor nu are relevanță față de

dispozițiile art. 8 din contract cu atât mai mult cu cât această parte nu a

insistat în soluționarea cererii reconvenționale, nu a solicitat instanței

rezilierea contractului de leasing în temeiul art. 9 din contract, intimata -

pârâtă nu a formulat apel împotriva sentinței instanței de fond, astfel încât

în ceea ce o privește soluția instanței rămâne nemodificată, având în vedere ca

instanța de apel nu a fost sesizată cu soluționarea și a cererii

reconvenționale;

- față de dispozițiile art. 8 din

contract și având în vedere îndeplinirea de către reclamantă a obligației de

plată, soluția instanței de fond față de cererea principală este nelegală și

netemeinică, întrucât din probatoriul administrat se constată achitarea redevențelelor,

a valorii reziduale, a valorii rămase neamortizate și TVA-ului aferent cererii;

- intimata - pârâtă nu a uzat de

dispozițiile art. 9 din contract, nu a insistat în rezilierea contractului și

în obligarea la plata penalităților (daune interese) pentru întârzierea la

plată și acest aspect nu afectează art. 8 din contract, neexistând nici o

dispoziție contractuală care să prevadă că plata cu întârziere a redevențelor

poate atrage refuzul încheierii contractului de vânzare-cumpărare pentru

imobilul ce face obiectul contractul de leasing imobiliar - expirat la 25

aprilie 2006 - plățile fiind efectuate la 19 mai 2006;

- cu privire la capătul din cererea

principală întemeiat pe dispozițiile art. 580

3

C. proc. civ. privind

obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii, instanța a reținut că aceste

daune au natura unor amenzi civile, și nu de daune cominatorii.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta S.C. P.H.S.A., invocând ca temeiuri de drept dispozițiile

art. 299, art.

304 alin. (1) pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.; art. 969,

art. 970 C. civ.; art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, actualizată, precum

și

dispozițiile contractuale invocate anterior.

Recurenta solicită

pronunțarea unei hotărâri

prin care să se

dispună modificarea în tot a hotărârii recurate, ca fiind lipsită de temei

legal, în sensul menținerii hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și

legală.

Recurenta își subsumează criticile

motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și

vizează, în esență, următoarele aspecte:

- instanța de

apel a greșit când a apreciat că „din

înscrisurile aflate la dosarul cauzei respectiv facturi

emise de S.C.

P.H.S.A. (aflate la dosar) și

chitanțe reprezentând sume achitate de

SC

F.S.T. SRL, rezultă că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile

prevăzute

în art. 8 din contract”;

- hotărârea recurată este

criticabilă întrucât instanța nu a făcut o corectă aplicare a art. 11 din

contract care obliga intimata-reclamantă să plătească recurentei-pârâte

penalități de întârziere de 0,5% pe zi din valoarea redevențelor lunare,

intimata-reclamantă manifestat o continuă rea-credință în îndeplinirea

obligațiilor contractuale - atitudine nesancționată de instanță - depășind în

nenumărate rânduri termenul de 2 luni în efectuarea plății, figurând și la

această dată în evidențele contabile ale societății recurente cu un debit de

10.392,80 lei cu titlu de penalități de întârziere la plata a redevențelor,

deși acest aspect a fost dovedit cu Situația plaților efectuate SC F.S.T. SRL

la contractul de leasing imobiliar nr. 511 din 20 mai 2003.

Intimata-reclamantă SC F.S.T. SRL

Ghimpați a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului,

ca nefondat.

Înalta Curte, examinând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate constată că recursul este nefondat.

Față de obiectul cererii principale

a cărei soluționare a formulat obiectul examenului de legalitate și temeinicie

al instanței de control judiciar, Înalta Curte reține că relevanță în

dezlegarea cauzei o are clauza înscrisă în art. 8 din contractul de leasing

imobiliar încheiat de părți.

Instanța de apel a constatat,

raportat la conținutul acestei clauze și la materialul probatoriu administrat

că intimata-reclamantă și-a îndeplinit toate obligațiile, care condiționau

cumpărarea activului.

Împrejurarea că redevențele au fost

achitate cu întârziere nu împietează asupra obligației înscrise în art. 8

întrucât contractul nu stipulează suplimentar o atare condiționare.

Recurenta-pârâtă mai invocă faptul

că în interpretarea clauzei prevăzute la art. 8 din contract, instanța de apel

a făcut o apreciere eronată a înscrisurilor depuse la dosar. O atare critică nu

poate fi examinată întrucât vizează aspecte de netemeinicie ce nu se regăsesc

în motivele strict și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.și care

instituie limitele controlului de legalitate al unei hotărâri în faza

procesuală a recursului.

Următoarele critici aduse de

recurenta-pârâtă deciziei atacate se raportează exclusiv la modul de

soluționare a cererii reconvenționale, or pârâta nu a înțeles să formuleze apel

împotriva sentinței atacate sub acest aspect, astfel că, în virtutea

principiului

omisso medio

, aceste critici nu vor fi analizate.

Examinând în ansamblu conținutul

cererii de recurs trebuie remarcat faptul că aceasta redă

tale quale

conținutul întâmpinării și al cererii reconvenționale formulate de pârâtă în

fața primei instanțe, fapt ce denotă o lipsă de sistematizare și rigoare în

formularea criticilor în raportat la considerentele deciziei atacate.

În considerarea celor ce preced

Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă

S.C. P.H.S.A. BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 350 din 9 iunie 2010 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 februarie 2011.