ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7760/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 467/F din 21 mai 2010 a Tribunalului Cluj, s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamanții K.R., S.I.A., S.E. și S.I.B. în contradictoriu cu pârâții Municipiul Cluj-Napoca și Primarul Municipiului Cluj-Napoca și în consecință, s-a anulat Dispoziția nr. 41412 din 27 decembrie 2006 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca și s-a dispus restituirea prin echivalent în favoarea reclamantelor a dreptului de proprietate asupra unui teren în suprafață de 5766 mp, înscris inițial în CF nr. 22927 Cluj-Napoca, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a drepturilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

A fost obligat pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca să le plătească reclamantelor cheltuieli de judecată în sumă de 500 RON, respingând alte pretenții. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin notificările nr. X și nr. Y ambele din 13 august 2001, reclamanții au solicitat restituirea în natură sau despăgubiri pentru imobilul în suprafață de 2883 mp înscris în parcela cu nr. top X, situat în Cluj-Napoca. Pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca prin Dispoziția nr. 41412 din 27 decembrie 2006, a respins notificările cu motivarea că antecesorul revendicatorilor nu a avut calitatea de proprietar al terenului la data preluării lui de la G.A.C. "Înfrățirea" în baza Decretului nr. 525/1964.

Din copia actului de schimb încheiat la data de 24 septembrie 1953 între Ministerul Agriculturii pe de o parte și L.V. și soția M.E. pe de altă parte, a rezultat că aceștia au dat Republicii Socialiste România prin Ministerul Agriculturii, terenul lor în suprafață de 1 ha și 7300 mp situat în comuna Florești, județul Cluj și au primit în schimb terenul în suprafață tot de 1 ha și 7300 mp dar situat pe teritoriul localității Cluj-Napoca, înscris în CF nr. 22927 Cluj. Ulterior, coschimbașii L.V. și L.E. au încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare din 6 aprilie 1954, prin care au vândut terenul în suprafață de 1,73 ha situat în Cluj-Napoca, cumpărătorilor S.A. senior, S.A. junior, S.I.B. senior, S.I.B.

junior, D.F. și V.A., pentru prețul de 35.000 RON. Din acest teren, S.A. junior s-a înscris în registrul agricol din anul 1959 cu suprafața de 0,29 ha situat în locul numit "Pietroasă", dosar tribunal, iar S.A. senior s-a înscris în registrul agricol din anul 1959 cu suprafața de 1,14 ha situat în locul numit Kovespad "Pietroasă". Raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul P.M., a concluzionat că din parcela în suprafață de 62.309 mp, ulterior dezmembrată, suprafața de 1927 mp nu este ocupată de construcții definitive, dar are destinația de spații verzi și alei pietonale, situație în care reclamanții pot beneficia doar de despăgubiri în condițiile legii speciale, iar nu de restituirea în natură a terenului solicitat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii. În motivarea apelului, pârâtul a susținut că în conformitate cu normele dreptului civil, înstrăinarea terenurilor nu poate fi făcută decât prin acte întocmite în formă autentică, astfel încât prin actul de schimb asupra terenului ce face obiectul litigiului, nu s-a înstrăinat dreptul de proprietate, ci doar posesia asupra terenului. Fiind înstrăinată doar posesia, contractul de vânzare-cumpărare realizat ulterior între soții L. și antecesorii reclamanților, nu poate fi valid în ceea ce privește transmiterea dreptului de proprietate, ci doar în privința posesiei, astfel că antecesorii reclamanților nu sunt persoane îndreptățite să beneficieze de prevederile Legii nr. 10/2001.

Curtea de Apel Cluj prin Decizia nr. 260 din 13 octombrie 2010 a respins ca nefondat apelul. În considerentele deciziei s-a reținut că, prin actul de schimb încheiat la data de 24 septembrie 1943 între Republica Populară Română - Ministerul Agriculturii (I.C.A.R) pe de o parte și L.V. împreună cu soția M.E., coschimbașii persoane fizice au dat terenul lor în suprafață de 1 ha și 7.300 mp situat în localitatea Florești, regiunea Cluj (în prezent județul Cluj), primind în schimb terenul în suprafață de 1 ha și 7300 mp situat în locul numit "Pietroasă" din Cluj (actualmente Cluj-Napoca). Apelantul nu a dovedit că acest contract de schimb nu a fost valabil. Fără să se intabuleze în cartea funciară, prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 6 aprilie 1954, L.V.

și soția L.E. născută M., le-au vândut cumpărătorilor S.A. senior, S.A. junior, S.I.B. senior, S.I.B. junior, D.F. și V.A., terenul în suprafață de 1,73 ha ce făcea parte din parcela cu nr. top X, pentru prețul de 35.000 RON. Din acest teren, în registrul agricol din anul 1959 al localității Cluj (actualmente Cluj-Napoca), S.A. junior a figurat cu suprafața de 0,29 ha situat în locul numit "Pietroasă", iar S.A. senior a figurat cu suprafața de 1,14 ha în locul numit Kovespad, care tradus din limba maghiară înseamnă "Pietroasă". Antecesorii reclamanților au figurat în registrul agricol cu suprafața totală de 1,43 ha și nu doar cu suprafața de 4.300 mp. În temeiul Decretului nr. 525/1964, de la GAC "Înfrățirea" s-a expropriat suprafața de 25.030 mp, din trei parcele topografice, printre care și parcela din CF nr. 22927 Cluj.

Expertul P.M. a identificat terenul în litigiu care a făcut parte din parcela în suprafață totală de 62.309 mp și care la momentul întocmirii actului de schimb se afla în extravilanul localității Cluj, dar care în urma unor dezmembrări, comasări și redistribuiri de numere topografice, în prezent face parte din CF nr. 27471 Cluj A+8 cu destinația de spații verzi și alei în Microraionul II Gheorgheni, proprietar tabular fiind Statul Român, în administrarea Consiliului Popular al municipiului Cluj-Napoca. Antecesorii reclamanților nefiind înscriși în cartea funciară, terenul a fost expropriat și preluat scriptic de la Gospodăria Agricolă Colectivă "Înfrățirea" Cluj, dar faptic terenul a fost preluat de la antecesorii reclamanților.

Din dispozițiile art. 2 al Legii nr. 10/2001, rezultă că de prevederile acestei legi beneficiază foștii proprietari sau moștenitorii acestora cărora li s-au preluat abuziv imobilele cu titlu valabil, fără titlu valabil, sau doar în fapt, așa cum s-a întâmplat în speță. Cei care au fost prejudiciați prin preluarea la stat a terenului în litigiu, au fost cu certitudine antecesorii reclamanților, iar nu Gospodăria Agricolă Colectivă "Înfrățirea" Cluj. Prin cererea înregistrată la data de 19 noiembrie 2010 la această instanță, reclamanții-intimați K.R., S.I.A., S.E. și S.I.B. au solicitat completarea dispozitivului deciziei civile nr. 260/A din 13 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 646/117/2007, în sensul obligării apelantului Primarul municipiului Cluj-Napoca, la plata cheltuielilor de judecată în apel, în sumă de 1.000 RON, reprezentând onorariu de avocat.

În motivarea cererii, s-a susținut că reclamanții-intimați prin întâmpinare depusă la dosar, au solicitat respingerea apelului și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, aspect reținut în considerentele deciziei, însă în dispozivitul deciziei nu s-a dispus obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimaților. Curtea de Apel Cluj prin Decizia nr. 339 din 7 decembrie 2010 a admis cererea, a dispus completarea Deciziei nr. 260 din 13 octombrie 2010 în sensul că a obligat pârâtul apelant la 1000 RON cheltuieli de judecată. În considerentele deciziei s-a reținut că, prin Decizia civilă nr. 260/A din 13 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, împotriva Sentinței civile nr. 467 din 21 mai 2010 a Tribunalului Cluj.

Atât prin întâmpinarea depusă la dosar, cât și prin concluziile formulate cu ocazia dezbaterilor asupra apelului de reclamanții-intimați, respectiv de reprezentantul acestora, s-a solicitat respingerea apelului și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat. La dosar s-a depus chitanța din care rezultă că reclamanții-intimați i-au plătit avocatului H.G. suma de 1.000 RON cu titlu de onorariu de avocat, în temeiul Contractului de asistență juridică nr. X/2010. Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca a declarat recurs atât împotriva Deciziei nr. 260 din 13 octombrie 2010 cât și împotriva Deciziei nr. 339/2010 ambele pronunțate de Curtea de Apel Cluj invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurentul critică Hotărârea nr. 260 din 13 octombrie 2010 sub următoarele aspecte: - În conformitate cu normele dreptului civil, înstrăinarea terenurilor nu poate fi făcută decât prin acte întocmite în formă autentică, doar acestea fiind translative de proprietate. - Actul de schimb privitor la terenul ce face obiectul prezentului dosar nu a înstrăinat dreptul de proprietate ci doar posesia și drept urmare antecontractul/contractul de vânzare-cumpărare realizat ulterior de către L.V. nu poate fi valid în ceea ce privește transmiterea dreptului de proprietate. - Antecesorii reclamanților nu sunt persoane îndreptățite potrivit Legii nr. 10/2001 având în vedere și faptul că proba cu martori nu poate fi acceptată împotriva unui înscris.

Recurentul critică Hotărârea nr. 339/2010 sub următoarele aspecte: - Prin hotărârea criticată în mod greșit s-a dispus completarea Deciziei nr. 260 din 13 octombrie 2010 în sensul obligării recurenților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON. Examinând criticile formulate prin intermediul cererilor de recurs, se constată nefondate recursurile în considerentele celor ce succed. 1. Recursul declarat împotriva Deciziei nr. 260/2010. Criticile aduse acestei decizii vizează lipsa calității de persoană îndreptățită la despăgubiri a reclamanților, în sensul că nu au dovedit că imobilul supus analizei a aparținut antecesorilor lor. Art. 22 din Legea nr. 10/2001 - modificată nu conține prevederi speciale în privința dovedirii dreptului de proprietate imobiliară, fiind aplicabile regulile de drept comun.

Întrucât textul vorbește de actele doveditoare ale dreptului de proprietate, prin acestea se înțeleg înscrisurile constatatoare ale unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate și care generează o prezumție relativă de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă. Astfel, constituie titlu de proprietate: actele juridice translative precum vânzare-cumpărare, schimbul, contractul de întreținere, actele juridice declarative, ca împărțeala judiciară sau tranzacția, hotărârile judecătorești de partaj, de constatare a uzucapiunii imobiliare, ordonanțele de adjudecare, hotărârile judecătorești prin care este suplinit consimțământul debitorului obligației de a încheia un contract.

În speță, prin actul de schimb încheiat la data de 24 septembrie 1943 între Republica Populară Română - Ministerul Agriculturii pe de o parte și L.V. împreună cu soția sa M.E., coschimbașii persoane fizice au dat terenul lor în suprafață de 1 ha și 7.300 mp situat în regiunea Cluj, primind în schimb terenul în suprafață de 1 ha și 7300 mp situat în parcela cu nr. top X din locul numit "Pietroasă" din Cluj. Prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 6 aprilie 1954, L.V. și soția L.E. născută M. au vândut imobilul în litigiu cumpărătorilor S.A. senior, S.A. junior, S.I.B. senior, S.I.B. junior, D.F. și V.A., terenul în suprafață de 1,73 ha ce făcea parte din parcela cu nr. top X, pentru prețul de 35.000 RON.

Prin urmare, reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate cu actul de vânzare-cumpărare și actul de schimb. Recurenta contestă actul de schimb care a stat la baza încheierii actului de vânzare-cumpărare, în sensul că a fost încheiat cu eludarea dispozițiilor C. civ. Criticile formulate nu pot fi primite, întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 1169 "cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească". Cum, în speță, recurentul nu a făcut dovada nevalabilității actului de schimb, în mod corect instanțele fondului l-au apreciat ca fiind valabil, și că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001 modificată. 2. Criticile de nelegalitate aduse de recurent Deciziei nr. 339 din 7 decembrie 2010 care a completat Decizia nr. 260 din 13 octombrie 2010 sunt nefondate.

În conformitate cu dispozițiile art. 281 2 C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri. În speță, reclamanții au solicitat completarea Deciziei nr. 260 din 13 octombrie 2010 pe motiv că instanța a omis a se pronunța și pe cererea având ca obiect plata cheltuielilor de judecată. Față de faptul că instanța de apel a respins apelul pârâtului, avea obligația să se pronunțe și cu privire la cererea având ca obiect plata cheltuielilor de judecată formulată de reclamanți prin întâmpinare.

Cum, instanța soluționând apelul a omis să se pronunțe cu privire la cererea având ca obiect plata cheltuielilor de judecată, în mod corect s-a admis cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 260 din 13 octombrie 2010 fiind obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată, fiind parte căzută în pretenții. Așadar, în raport de cele reținute, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondate recursurile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva Deciziei civile nr. 260 A din 13 octombrie 2010 și a Deciziei civile nr. 339 A din 07 decembrie 2010, ambele pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Obligă recurentul-pârât la plata a 300 RON către reclamanții K.R., S.I.A., S.I.B., S.E. cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 noiembrie 2011.