ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7760/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7760/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 467/F din 21 mai

2010 a Tribunalului Cluj, s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de

reclamanții K.R., S.I.A., S.E. și S.I.B. în contradictoriu cu pârâții

Municipiul Cluj-Napoca și Primarul Municipiului Cluj-Napoca și în consecință,

s-a anulat Dispoziția nr. 41412 din 27 decembrie 2006 emisă de Primarul

municipiului Cluj-Napoca și s-a dispus restituirea prin echivalent în favoarea

reclamantelor a dreptului de proprietate asupra unui teren în suprafață de 5766

mp, înscris inițial în CF nr. 22927 Cluj-Napoca, în condițiile legii speciale

privind regimul de stabilire și plată a drepturilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

A fost obligat

pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca să le plătească reclamantelor

cheltuieli de judecată în sumă de 500 RON, respingând alte pretenții.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut că prin notificările nr. X și nr. Y

ambele din 13 august 2001, reclamanții au solicitat restituirea în natură sau

despăgubiri pentru imobilul în suprafață de 2883 mp înscris în parcela cu nr.

top X, situat în Cluj-Napoca.

Pârâtul Primarul

municipiului Cluj-Napoca prin Dispoziția nr. 41412 din 27 decembrie 2006, a

respins notificările cu motivarea că antecesorul revendicatorilor nu a avut

calitatea de proprietar al terenului la data preluării lui de la G.A.C.

"Înfrățirea" în baza Decretului nr. 525/1964.

Din copia actului de

schimb încheiat la data de 24 septembrie 1953 între Ministerul Agriculturii pe

de o parte și L.V. și soția M.E. pe de altă parte, a rezultat că aceștia au dat

Republicii Socialiste România prin Ministerul Agriculturii, terenul lor în

suprafață de 1 ha și 7300 mp situat în comuna Florești, județul Cluj și au

primit în schimb terenul în suprafață tot de 1 ha și 7300 mp dar situat pe teritoriul

localității Cluj-Napoca, înscris în CF nr. 22927 Cluj.

Ulterior,

coschimbașii L.V. și L.E. au încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare din 6

aprilie 1954, prin care au vândut terenul în suprafață de 1,73 ha situat în

Cluj-Napoca, cumpărătorilor S.A. senior, S.A. junior, S.I.B. senior, S.I.B.

junior, D.F. și V.A., pentru prețul de 35.000 RON.

Din acest teren, S.A.

junior s-a înscris în registrul agricol din anul 1959 cu suprafața de 0,29 ha

situat în locul numit "Pietroasă", dosar tribunal, iar S.A. senior

s-a înscris în registrul agricol din anul 1959 cu suprafața de 1,14 ha situat

în locul numit Kovespad "Pietroasă".

Raportul de expertiză

efectuat în cauză de expertul P.M., a concluzionat că din parcela în suprafață

de 62.309 mp, ulterior dezmembrată, suprafața de 1927 mp nu este ocupată de

construcții definitive, dar are destinația de spații verzi și alei pietonale,

situație în care reclamanții pot beneficia doar de despăgubiri în condițiile

legii speciale, iar nu de restituirea în natură a terenului solicitat.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, solicitând

modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.

În motivarea

apelului, pârâtul a susținut că în conformitate cu normele dreptului civil,

înstrăinarea terenurilor nu poate fi făcută decât prin acte întocmite în formă

autentică, astfel încât prin actul de schimb asupra terenului ce face obiectul

litigiului, nu s-a înstrăinat dreptul de proprietate, ci doar posesia asupra

terenului.

Fiind înstrăinată

doar posesia, contractul de vânzare-cumpărare realizat ulterior între soții L.

și antecesorii reclamanților, nu poate fi valid în ceea ce privește

transmiterea dreptului de proprietate, ci doar în privința posesiei, astfel că

antecesorii reclamanților nu sunt persoane îndreptățite să beneficieze de

prevederile Legii nr. 10/2001.

Curtea de Apel Cluj

prin Decizia nr. 260 din 13 octombrie 2010 a respins ca nefondat apelul.

În considerentele

deciziei s-a reținut că, prin actul de schimb încheiat la data de 24 septembrie

1943 între Republica Populară Română - Ministerul Agriculturii (I.C.A.R) pe de

o parte și L.V. împreună cu soția M.E., coschimbașii persoane fizice au dat

terenul lor în suprafață de 1 ha și 7.300 mp situat în localitatea Florești,

regiunea Cluj (în prezent județul Cluj), primind în schimb terenul în suprafață

de 1 ha și 7300 mp situat în locul numit "Pietroasă" din Cluj

(actualmente Cluj-Napoca). Apelantul nu a dovedit că acest contract de schimb

nu a fost valabil.

Fără să se intabuleze

în cartea funciară, prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data

de 6 aprilie 1954, L.V. și soția L.E. născută M., le-au vândut cumpărătorilor

S.A. senior, S.A. junior, S.I.B. senior, S.I.B. junior, D.F. și V.A., terenul

în suprafață de 1,73 ha ce făcea parte din parcela cu nr. top X, pentru prețul

de 35.000 RON.

Din acest teren, în

registrul agricol din anul 1959 al localității Cluj (actualmente Cluj-Napoca),

S.A. junior a figurat cu suprafața de 0,29 ha situat în locul numit

"Pietroasă", iar S.A. senior a figurat cu suprafața de 1,14 ha în

locul numit Kovespad, care tradus din limba maghiară înseamnă

"Pietroasă". Antecesorii reclamanților au figurat în registrul

agricol cu suprafața totală de 1,43 ha și nu doar cu suprafața de 4.300 mp.

În temeiul Decretului

nr. 525/1964, de la GAC "Înfrățirea" s-a expropriat suprafața de

25.030 mp, din trei parcele topografice, printre care și parcela din CF nr.

22927 Cluj.

Expertul P.M. a

identificat terenul în litigiu care a făcut parte din parcela în suprafață totală

de 62.309 mp și care la momentul întocmirii actului de schimb se afla în

extravilanul localității Cluj, dar care în urma unor dezmembrări, comasări și

redistribuiri de numere topografice, în prezent face parte din CF nr. 27471

Cluj A+8 cu destinația de spații verzi și alei în Microraionul II Gheorgheni,

proprietar tabular fiind Statul Român, în administrarea Consiliului Popular al

municipiului Cluj-Napoca.

Antecesorii

reclamanților nefiind înscriși în cartea funciară, terenul a fost expropriat și

preluat scriptic de la Gospodăria Agricolă Colectivă "Înfrățirea"

Cluj, dar faptic terenul a fost preluat de la antecesorii reclamanților.

Din dispozițiile art.

2 al Legii nr. 10/2001, rezultă că de prevederile acestei legi beneficiază

foștii proprietari sau moștenitorii acestora cărora li s-au preluat abuziv

imobilele cu titlu valabil, fără titlu valabil, sau doar în fapt, așa cum s-a

întâmplat în speță.

Cei care au fost

prejudiciați prin preluarea la stat a terenului în litigiu, au fost cu

certitudine antecesorii reclamanților, iar nu Gospodăria Agricolă Colectivă

"Înfrățirea" Cluj.

Prin cererea

înregistrată la data de 19 noiembrie 2010 la această instanță,

reclamanții-intimați K.R., S.I.A., S.E. și S.I.B. au solicitat completarea

dispozitivului deciziei civile nr. 260/A din 13 octombrie 2010 pronunțată de

Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 646/117/2007, în sensul obligării

apelantului Primarul municipiului Cluj-Napoca, la plata cheltuielilor de

judecată în apel, în sumă de 1.000 RON, reprezentând onorariu de avocat.

În motivarea cererii,

s-a susținut că reclamanții-intimați prin întâmpinare depusă la dosar, au

solicitat respingerea apelului și obligarea apelantului la plata cheltuielilor

de judecată reprezentând onorariu de avocat, aspect reținut în considerentele

deciziei, însă în dispozivitul deciziei nu s-a dispus obligarea apelantului la

plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimaților.

Curtea de Apel Cluj

prin Decizia nr. 339 din 7 decembrie 2010 a admis cererea, a dispus completarea

Deciziei nr. 260 din 13 octombrie 2010 în sensul că a obligat pârâtul apelant

la 1000 RON cheltuieli de judecată.

În considerentele

deciziei s-a reținut că, prin Decizia civilă nr. 260/A din 13 octombrie 2010 a

Curții de Apel Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul

Primarul municipiului Cluj-Napoca, împotriva Sentinței civile nr. 467 din 21

mai 2010 a Tribunalului Cluj.

Atât prin

întâmpinarea depusă la dosar, cât și prin concluziile formulate cu ocazia

dezbaterilor asupra apelului de reclamanții-intimați, respectiv de

reprezentantul acestora, s-a solicitat respingerea apelului și obligarea

apelantului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de

avocat.

La dosar s-a depus

chitanța din care rezultă că reclamanții-intimați i-au plătit avocatului H.G.

suma de 1.000 RON cu titlu de onorariu de avocat, în temeiul Contractului de

asistență juridică nr. X/2010.

Potrivit art. 274

alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la

cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Pârâtul Primarul

Municipiului Cluj-Napoca a declarat recurs atât împotriva Deciziei nr. 260 din

13 octombrie 2010 cât și împotriva Deciziei nr. 339/2010 ambele pronunțate de

Curtea de Apel Cluj invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Recurentul critică

Hotărârea nr. 260 din 13 octombrie 2010 sub următoarele aspecte:

- În conformitate cu

normele dreptului civil, înstrăinarea terenurilor nu poate fi făcută decât prin

acte întocmite în formă autentică, doar acestea fiind translative de proprietate.

- Actul de schimb

privitor la terenul ce face obiectul prezentului dosar nu a înstrăinat dreptul

de proprietate ci doar posesia și drept urmare antecontractul/contractul de

vânzare-cumpărare realizat ulterior de către L.V. nu poate fi valid în ceea ce

privește transmiterea dreptului de proprietate.

- Antecesorii

reclamanților nu sunt persoane îndreptățite potrivit Legii nr. 10/2001 având în

vedere și faptul că proba cu martori nu poate fi acceptată împotriva unui

înscris.

Recurentul critică

Hotărârea nr. 339/2010 sub următoarele aspecte:

- Prin hotărârea

criticată în mod greșit s-a dispus completarea Deciziei nr. 260 din 13

octombrie 2010 în sensul obligării recurenților la plata cheltuielilor de

judecată în cuantum de 1.000 RON.

Examinând criticile

formulate prin intermediul cererilor de recurs, se constată nefondate

recursurile în considerentele celor ce succed.

împotriva Deciziei nr. 260/2010.

Criticile aduse

acestei decizii vizează lipsa calității de persoană îndreptățită la despăgubiri

a reclamanților, în sensul că nu au dovedit că imobilul supus analizei a

aparținut antecesorilor lor.

Art. 22 din Legea nr.

10/2001 - modificată nu conține prevederi speciale în privința dovedirii

dreptului de proprietate imobiliară, fiind aplicabile regulile de drept comun.

Întrucât textul

vorbește de actele doveditoare ale dreptului de proprietate, prin acestea se

înțeleg înscrisurile constatatoare ale unui act juridic civil, jurisdicțional

sau administrativ cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de

proprietate și care generează o prezumție relativă de proprietate în favoarea

persoanei care îl invocă.

Astfel, constituie

titlu de proprietate: actele juridice translative precum vânzare-cumpărare,

schimbul, contractul de întreținere, actele juridice declarative, ca împărțeala

judiciară sau tranzacția, hotărârile judecătorești de partaj, de constatare a

uzucapiunii imobiliare, ordonanțele de adjudecare, hotărârile judecătorești

prin care este suplinit consimțământul debitorului obligației de a încheia un

contract.

În speță, prin actul

de schimb încheiat la data de 24 septembrie 1943 între Republica Populară

Română - Ministerul Agriculturii pe de o parte și L.V. împreună cu soția sa

M.E., coschimbașii persoane fizice au dat terenul lor în suprafață de 1 ha și

7.300 mp situat în regiunea Cluj, primind în schimb terenul în suprafață de 1

ha și 7300 mp situat în parcela cu nr. top X din locul numit

"Pietroasă" din Cluj.

Prin antecontractul

de vânzare-cumpărare încheiat la data de 6 aprilie 1954, L.V. și soția L.E.

născută M. au vândut imobilul în litigiu cumpărătorilor S.A. senior, S.A.

junior, S.I.B. senior, S.I.B. junior, D.F. și V.A., terenul în suprafață de

1,73 ha ce făcea parte din parcela cu nr. top X, pentru prețul de 35.000 RON.

Prin urmare,

reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate cu actul de

vânzare-cumpărare și actul de schimb.

Recurenta contestă

actul de schimb care a stat la baza încheierii actului de vânzare-cumpărare, în

sensul că a fost încheiat cu eludarea dispozițiilor C. civ.

Criticile formulate

nu pot fi primite, întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 1169 "cel

ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească".

Cum, în speță,

recurentul nu a făcut dovada nevalabilității actului de schimb, în mod corect

instanțele fondului l-au apreciat ca fiind valabil, și că reclamanții au

calitatea de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001 modificată.

nelegalitate aduse de recurent Deciziei nr. 339 din 7 decembrie 2010 care a

completat Decizia nr. 260 din 13 octombrie 2010 sunt nefondate.

În conformitate cu

dispozițiile art. 281

2

C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată

instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau

accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere

completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz,

apel sau recurs împotriva acelei hotărâri.

În speță, reclamanții

au solicitat completarea Deciziei nr. 260 din 13 octombrie 2010 pe motiv că

instanța a omis a se pronunța și pe cererea având ca obiect plata cheltuielilor

de judecată.

Față de faptul că

instanța de apel a respins apelul pârâtului, avea obligația să se pronunțe și

cu privire la cererea având ca obiect plata cheltuielilor de judecată formulată

de reclamanți prin întâmpinare.

Cum, instanța

soluționând apelul a omis să se pronunțe cu privire la cererea având ca obiect

plata cheltuielilor de judecată, în mod corect s-a admis cererea de completare

a dispozitivului Deciziei nr. 260 din 13 octombrie 2010 fiind obligată pârâta

la plata cheltuielilor de judecată, fiind parte căzută în pretenții.

Așadar, în raport de

cele reținute, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va

respinge ca nefondate recursurile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva Deciziei

civile nr. 260 A din 13 octombrie 2010 și a Deciziei civile nr. 339 A din 07

decembrie 2010, ambele pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de

muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Obligă

recurentul-pârât la plata a 300 RON către reclamanții K.R., S.I.A., S.I.B.,

S.E. cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 03 noiembrie 2011.