ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2745/2011

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din 12 iulie 2011

pronunțată în dosarul nr. 235/110/2011, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze

minori și familie, a menținut în temeiul

dispozițiilor

art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.,

starea de arest preventiv a

inculpaților U.C., U.R., U.D. și U.I.,

reținându-se, în esență, că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții

stabilite de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru

infracțiunea de omor fiind închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în

libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică în raport de

gravitatea și natura faptelor și modalitatea de săvârșire a acestora.

Împotriva acestei încheieri au

declarat recurs inculpații U.C., U.R., U.D. și U.I. solicitând cercetarea lor

în stare de libertate arătând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive nu impun în continuare privarea de libertate.

Analizând încheierea recurată atât

prin prisma criticilor formulate, dar și din

oficiu,

sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform dispozițiilor art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că

recursul este nefondat.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă că inculpații U.C., U.R., U.D. și U.I. au fost trimiși în judecată

pentru infracțiunea de omor, întrucât la data de 27 octombrie 2010 i-au aplicat

victimei M.T. mai multe lovituri în zona capului și toracelui, cu diferite

obiecte contondente (o bâtă, o furcă, o greblă și o sticlă), cauzându-i

decesul.

Inculpatul a fost arestat preventiv

prin încheierea de ședință din 28 octombrie 2010 a Tribunalului Bacău,

constatându-se incidența în cauză a dispozițiilor art. 143 raportat la art. 68

1

C. proc. pen. și ale art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Înalta Curte constată că aceste

temeiuri se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a

inculpaților.

Astfel, probatoriul administrat

ulterior luării măsurii arestării preventive, precum și pronunțarea unei

hotărâri de condamnare în primă instanță, chiar nedefinitivă, nu au fost de

natură a înlătura concluzia inițială, aceea a existenței probelor cu caracter

temeinic care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații a săvârșit fapta

pentru care sunt cercetați.

La aprecierea pericolul pentru ordinea

publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților U.C., U.R., U.D.

și U.I., Înalta Curte are în vedere natura și gravitatea faptelor comise,

circumstanțele personale ale acestora, dar și rezonanța socială a

infracțiunilor de acest gen.

Astfel, se constată că inculpații U.C.,

U.R., U.D., deși se bucură de circumstanțe personale favorabile, excepție

făcând inculpatul U.I. care este recidivist post executoriu, sunt cercetați

pentru săvârșirea unei infracțiuni cu un grad de pericol social ridicat,

rezultat nu numai din limitele mari de pedeapsă prevăzute de lege, dar și din

natura și modalitatea concretă de comitere a acesteia (mai multe persoane

împreună i-au aplicat victimei lovituri cu diferite obiecte contondente în zona

toracelui și craniului), precum și din urmarea produsă (infracțiune violență

care a condus la suprimarea vieții unei persoane).

În plus, chiar dacă au trecut 8 luni

de la arestarea preventivă a inculpaților U.C., U.R., U.D. și U.I., se

justifică în continuare menținerea acestora în arest, fără ca astfel să se

aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază pe durata

procesului penal până la pronunțarea unei hotărâri definitive și prevenția

provizorie să se transforme într-o executare anticipată a pedepsei, întrucât în

raport de circumstanțele cauzei nu s-a depășit la acest moment procesual

caracterul rezonabil al detenției preventive.

Ca atare, Înalta Curte reține că în

cauză nu au intervenit elemente noi de la pronunțarea hotărâri de condamnare

care să impună luarea unei măsuri alternative mai puțin restrictivă de

libertate, așa cum corect a reținut instanța de apel care a menținut sarea de

arest a inculpaților U.C., U.R., U.D. și U.I.

Față de cele reținute, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondate

recursurile formulat de inculpații U.C., U.R., U.D. și U.I.

In raport de soluția ce se va

pronunța, instanța îl va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare

către stat conform dispozițiilor art. 192 alin.(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recurile

declarate de inculpații U.C., U.R., U.D. și U.I. împotriva încheierii din 12

iulie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie,

pronunțată în dosarul nr. 235/110/2011.

Obligă recurenții inculpași la plata

sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22

iulie 2011.