ÎCCJ, Decizia nr. 214/2011

ÎCCJ, Decizia nr. 214/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din actele dosarului

constată următoarele:

Prin încheierea nr. 1198 din 11 august 2011

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 160

8a

alin. (6) C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare

provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B.S.

A fost obligat

inculpatul la plata sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că inculpatul B.S. a

formulat, prin apărătorul său, cerere de liberare provizorie sub control

judiciar în temeiul dispozițiilor art. 160

2

C. proc. pen. În

motivarea cererii, s-a menționat că nu sunt date că dacă va fi pus în libertate

inculpatul va săvârși și alte infracțiuni, va încerca să zădărnicească aflarea

adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori

distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, urmărirea penală

putând continua și prin admiterea cererii de liberare sub control judiciar.

Prima instanță a

constatat că arestarea inculpatului B.S. s-a dispus prin încheierea nr. 759 din

data de 24 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, iar

prin încheierea nr. 888 din 18 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost prelungită starea de arest a inculpatului B.S. pentru

30 de zile.

La data de 11 iulie

2011, prin încheierea nr. 1026, a fost prelungită cu încă 30 de zile măsura

arestării preventive a inculpatului B.S.

Conform actelor și

lucrărilor dosarului de urmărire penală, inculpatul B.S. este cercetat pentru:

infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003,

constând în faptul că a inițiat și constituit un grup infracțional organizat,

reținându-se că la data de 7 septembrie 2010, orele 17

14:46

,

inculpatul B.S. s-a angajat să transmită o sumă foarte mare de bani (atât de

mulți încât nu pot fi puși într-un plic) de la inculpatul A.N.A.R.B.M. către

inculpatul B.E., reprezentând datorii acumulate de acesta din urmă către grupul

infracțional organizat constituit în cauză și care include conducerea și

numeroși lucrători vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea, pentru serviciile ce

i-au fost prestate de grupul infracțional în sensul permiterii accesului în

țară a unui mare număr de containere conținând, după caz, mărfuri contrafăcute,

subevaluate sau mărfuri în plus față de cele declarate în vamă.

La data de 8

septembrie 2010, orele 14:40:56, inculpatul B.S. s-a angajat față de inculpatul

A.N.A.R.B.M. să transmită o sumă de 4.000 dolari S.U.A. către inculpatul B.E.,

unul dintre liderii grupului criminal organizat constituit în cauză, în

condițiile în care respectivii bani erau parțial destinați lucrătorilor vamali

de la B.V. Constanța Sud Agigea pentru permiterea intrării în țară a unor

containere cu mărfuri introduse în vamă de antemenționatul intermediar vamal.

- complicitate la

infracțiunea de dare de mită prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 255 pct. 1 C. pen., art. 6 și 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, la data de 10

septembrie 2010, orele 18:51:43, inculpatul B.S. i-a pretins inculpatului A.N.A.R.B.M.

o sumă de bani determinată prin expresia „57”, ce urma să fie dată cu titlu de

mită lucrătorilor vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea, precum și liderilor

grupului criminal organizat pentru sprijinirea activităților ilicite ale

inculpatului A.N.A.R.B.M., constând în introducerea frauduloasă în țară a unor

containere cu mărfuri importate.

La data de 23

septembrie 2010, orele 15:40:54, inculpatul B.S. a fost înștiințat de

inculpatul A.N.A.R.B.M. că va primi 100 milioane lei, pentru a fi oferiți ca

mită vameșilor de la B.V. Constanța Sud Agigea pentru intrarea în țară a unui

container cu postav.

La data de 27

septembrie 2010, orele 10:31:43, inculpatul B.S. a stabilit o întâlnire cu

intermediarul vamal L.S., pentru a se pune de acord cu acesta în privința

selectării unei firme fantomă, prin intermediul căreia să se efectueze

operațiunile frauduloase de import ale intermediarului, prin B.V. Constanța Sud

Agigea, precum și pentru a stabili sumele de bani ce trebuiau oferite cu titlu

de mită vameșilor.

La data de 1

octombrie 2010, ora 9:08:41, inculpatul B.S. s-a implicat în intermedierea

introducerii în țară a unor mărfuri importate printr-o firmă fantomă: SC I.B.

SRL, pentru care actele și ștampilele aferente se găseau de la bun-început în

posesia societății de intermediere a transportului, întrucât societatea ultim

indicată a fost înființată de foarte scurt timp în acest scop.

La data de 1

octombrie, orele 11:54:54, inculpatul B.S. a fost informat de inculpatul A.N.A.R.B.M.

că i-a plătit deja suma de 1 miliard trei sute milioane, bani ce reprezintă,

atât datoriile licite către firma de intermediere a transportului, cât și

datorii către grupul infracțional organizat și mită pentru lucrătorii vamali.

La data de 4

octombrie 2010, orele 14:13:44, inculpatul B.S. a negociat cu inculpatul M.R. plata

unei sume de bani pentru introducerea în țară a unor containere cu mărfuri,

intermediate de acesta, prin B.V. Constanța Sud Agigea.

La data de 6

octombrie 2010, orele 11:14:02, inculpatul B.S. și inculpatul Ț.V. au discutat

despre oferirea de mită lucrătorilor vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea, în

timp ce B.S. se găsea la Poarta nr. 10 a Portului Constanța Sud Agigea.

La datele de 8, 13,

18, 19 și 22 octombrie 2010, inculpatul B.S. a negociat plata unor sume de bani

cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea,

împreună cu numitul N.J., reprezentant al SC S.A.I.G. SRL, pentru introducerea

în țară a unor containere cu mărfuri negociate de acesta din urmă.

La data de 10

noiembrie 2010, orele 13:39:37, inculpatul B.S. împreună cu inculpatul Ț.V. au

intermediat oferirea de mită către lucrătorii vamali de la B.V. Constanța Sud

Agigea pentru introducerea în țară a 4 containere cu mărfuri.

La data de 10

noiembrie 2010, orele 14:24:20, inculpatul B.S. a preluat un plic conținând o

sumă neprecizată de bani de pe biroul unui angajat al SC E.E. SRL (numitul A.)

pentru a oferi banii ca mită lucrătorilor vamali de la B.V. Constanța Sud

Agigea pentru a facilita intrarea în țară a unor containere cu mărfuri,

introduse în vamă de antemenționata societate.

La data de 12

noiembrie 2010, orele 15:46:56 și 19:01:06, inculpatul B.S. a intervenit cu

succes pe lângă lucrătorii vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea pentru ca

aceștia să permită intrarea în țară a unui container prezentat de intermediarul

vamal M.R.S., reprezentant al SC R.A.C.S. SRL, conținând mărfuri contrafăcute,

purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate V.

La data de 12

noiembrie 2010, orele 16:22:12, inculpatul B.S. i-a pretins inculpatului C.M.,

reprezentant al SC M.I. SRL intermediar vamal, o sumă de bani descrisă ca „89”

și o altă sumă de bani, descrisă ca „19 cu 70”, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea, pentru introducerea în țară a două

containere cu mărfuri.

La data de 7 ianuarie

2011, ora 10:46:16, inculpatul B.S. a stabilit sumele ce urmează să fie date ca

mită lucrătorilor vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea pentru introducerea în

țară a unor containere cu încălțăminte, sume ce veneau în contradicție cu cele

stabilite de inculpatul D.L., Ș.B.V. Constanța Sud Agigea.

La data de 17

ianuarie 2011, orele 18:27:22, inculpatul B.S. a negociat cu M.R.S.

introducerea în țară a mai multor containere ce conțineau mărfuri în plus față de

cele declarate.

- complicitate la

infracțiunea de folosire la Autoritatea Vamală a documentelor vamale de transport și comerciale falsificate, prevăzută și

pedepsită de art. 26 C. pen., raportat la art. 273 C. vam. (Legea nr. 86/2006).

La data de 19 noiembrie

2010, orele 11:43:31, inculpatul B.S. a planificat împreună cu inculpatul Ț.V. prezentarea

la B.V. Constanța Sud Agigea a unor facturi falsificate de export pentru a

finaliza o operațiune vamală.

Verificând cererea

prin prisma dispozițiilor art. 23 alin. (10) din Constituția României și de art.

136 alin. (2) C. proc. pen., art. 160

1

și următoarele C. proc. pen.,

s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea în principiu [(art.

160

2

alin. (1) C. proc. pen.)], care se referă la natura și

gravitatea infracțiunilor săvârșite, determinate de cuantumul pedepsei

prevăzute de lege; infracțiunile ce intră sub accepțiunea juridică a noțiunii

de scop, referitor la grupul infracțional organizat sunt infracțiuni de

corupție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii sub limita de 18 ani,

astfel că, din acest punct de vedere, cererea este admisibilă.

În ceea ce privește

condiția prevăzută de art. 160

2

alin. (2) C. proc. pen., referitoare

la comportamentul inculpatului și perspectiva acestui comportament după

liberarea provizorie, s-a apreciat că aceasta nu este îndeplinită.

Din coroborarea

dispozițiilor art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen. și art. 160

2

alin. (2) C. proc. pen., s-a apreciat că acordarea liberării provizorii sub

control judiciar are caracter facultativ chiar și în ipoteza în care inculpatul

nu s-ar afla în vreunul din cazurile de împiedicare a acordării liberării

provizorii prevăzută de art. 160

2

alin. (2) C. proc. pen.

S-a reținut că

probatoriul administrat până în acest moment procesual este de natură a conduce

la presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este

cercetat penal, fiind îndeplinită cerința prevăzută de art. 143 C. proc. pen.,

urmărirea penală este în curs de desfășurare, cauza în care inculpatul este cercetat

este complexă, iar temeiurile în baza cărora s-a dispus măsura arestării

preventive nu s-au schimbat și nu au intervenit elemente noi, favorabile în

ceea ce privește poziția procesuală a inculpatului.

Prima instanță,

procedând la analiza aspectelor avute în vedere de dispozițiile art. 160

1

– art. 160

10

C. proc. pen., a constatat că instanța, atât în cursul

urmăririi penale, cât și al judecății, la cerere, poate dispune liberarea

provizorie, sub control judiciar, dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.

160

2

alin. (1) și (2) C. proc. pen., nefiind obligată să admită în

fond cererea.

S-a apreciat că la

verificările temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar se

pornește de la una dintre premisele esențiale ale liberării provizorii,

respectiv subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii preventive

a inculpatului, deoarece dacă aceste temeiuri s-ar schimba ori ar înceta,

instanța ar fi obligată ca, la cerere sau din oficiu, să dispună, după caz,

înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive, nemaimpunându-se, prin

ipoteză, problema liberării provizorii.

S-a concluzionat că

pentru a refuza liberarea provizorie pe considerente de netemeinicie, instanța

trebuie să constate existența unor temeiuri puternice care să justifice

convingerea că lăsarea inculpatului în libertate, chiar provizorie și restrânsă

printr-un control judiciar, nu este totuși oportună.

Astfel, s-a reținut

că cererea inculpatului este neîntemeiată, la acest moment procesual, buna

desfășurare a procesului penal putând fi îngreunată, urmărirea penală nefiind

finalizată, față de modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, numărul

actelor materiale reținute în sarcina inculpatului, apreciindu-se ca

insuficient pentru buna desfășurare a urmăririi penale controlul judiciar,

garanțiile de ordin personal, cât și cele prevăzute de art. 160

2

alin.

(3) C. proc. pen., neînlăturând pericolul concret reprezentat de lăsarea

inculpatului în libertate.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat, în termen legal, recurs inculpatul, criticând-o, astfel

după cum rezultă din cuprinsul concluziilor orale formulate de către apărătorul

ales al recurentului inculpat (expuse în partea introductivă a prezentei

decizii), pentru netemeinicie și motivare neconvingătoare, pe baza unor

argumente ce exced prevederilor legale în materie, contrar principiului

legalității.

Analizând recursul

prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., se constată că este nefondat și va fi respins,

pentru considerentele ce urmează.

Astfel, după cum

rezultă din analiza dispozițiilor art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. pen.,

scopul măsurilor preventive îl constituie asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal sau împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de

la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, aceste

scopuri putând fi atinse și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau

pe cauțiune.

În același sens sunt

și dispozițiile art. 5 paragraf 3 din C.E.A.D.O.L.F. care prevede că persoana

arestată sau reținută beneficiază, între altele, de dreptul de a putea fi

eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei

garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.

Referitor la

reglementările interne în materie se constată că art. 160

2

alin. (1)

și (2) C. proc. pen., prevede condițiile concrete în care aceasta poate fi

acordată.

Rezultă, așadar, că

liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsură preventivă,

neprivativă de libertate, a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanței

[(art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen.)] și care presupune îndeplinirea

unor condiții, expres reglementate, privind cuantumul pedepsei închisorii

prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, forma de vinovăție cu care

aceasta a fost săvârșită și inexistența datelor din care să rezulte necesitatea

de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau

că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor

părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau

prin alte asemenea fapte. De asemenea, o condiție ce rezultă implicit din

reglementarea normativă precizată o constituie preexistența măsurii arestării

luate față de învinuit sau inculpat.

Analizând actele

dosarului se constată că întemeiat prima instanță a considerat că la acest

moment procesual acordarea liberării provizorii sub control judiciar a

inculpatului nu era oportună.

Se reține, astfel, că

prin hotărâri judecătorești definitive succesive, față de inculpat a fost luată

și apoi prelungită măsura arestării preventive.

Totodată, se constată

că există date apte a convinge un observator obiectiv că la nivelul instituțiilor

vamale și portuare din Municipiul Constanța s-a constituit un grup infracțional

organizat, incluzând oameni politici deținători ai unor importante funcții de

stat (secretar general al M.A.I./senator al României), persoane cu funcții de

conducere din sistemul vamal, lucrători vamali cu diferite grade profesionale,

comisionari vamali, intermediari vamali, oameni de afaceri implicați în

activitatea de import - export de mărfuri, persoane fizice beneficiare curente

a mărfurilor importate în România și transportatori, grup ce avea ca

scop deturnarea

activităților legale ale autorităților statului român în privința activității

de import - export de mărfuri prin birourile vamale de pe raza D.R.A.O.V.

Constanța, dar și din Municipiul București, prin acapararea instituțiilor

competente, determinate să își exercite prerogativele exclusiv pentru

realizarea intereselor economice ale grupului infracțional organizat.

Practicile grupului

infracțional organizat constau în instituirea unei rețele structurale

funcționale de taxare ilicită, în favoarea grupului, a containerelor cu mărfuri

procesate în punctele vamale, facilitându-se concomitent introducerea în țară

de mărfuri contrafăcute, mărfuri interzise la import, mărfuri ce nu erau

însoțite de avizele sau autorizațiile necesare, mărfuri de altă natură sau în

alte cantități decât cele declarate în vamă, falsificarea sistematică a

documentelor de achiziție externă a mărfurilor (în scopul diminuării bazei de

taxare vamală a acestora), mărfuri flagrant subevaluate, mărfuri provenind de

la societăți comerciale ori din țări ce necesită taxarea anti-dumping, fără

perceperea acestor taxe.

Rețeaua structurală

constituită de grupul infracțional organizat percepea sume de bani ilicite,

inclusiv pentru procesarea vamală legală a mărfurilor licit introduse în

România, în caz contrar, aceste mărfuri fiind amânate sine die de la controlul

vamal.

Infracțiunile,

mijloace de acțiune ale grupului infracțional organizat erau reprezentate de darea

și luarea de mită, traficul de influență, evaziunea fiscală, contrabanda,

falsul în înscrisuri sub semnătură privată, falsul material în înscrisuri

oficiale, falsul intelectual, uzul de fals, folosirea de documente falsificate

la autoritatea vamală, infracțiuni contra drepturilor de marcă industrială

înregistrată.

Potrivit cercetărilor

efectuate până în prezent membrii grupului infracțional organizat erau

structurați pe paliere de conducere și control: B.E. și P.A.C., de protecție

externă: M.L. și B.M., comandă și coordonare la nivelul sistemului vamal: C.S.,

D.L.A., B.L., O.C.C. și S.I., execuție la nivelul sistemului vamal: M.A., R.V.,

D.I.D., R.M.I., G.N., H.J., T.H.D., execuție – comisionari vamali și angajați

ai comisionarilor vamali: T.D.I., Ț.V., B.S., I.M.I., P.L., O.M., H.L., C.M., Z.R.,

D.I., execuție – intermediari vamali, oameni de afaceri, persoane fizice: E.H.A.,

A.N.A.R.B.M., R.M., C.L., A.A., D.M., C.M., L.S., Z.Q., G.N., N.J.

Relativ la activitatea infracțională

despre care există presupunerea că a fost desfășurată de inculpatul B.S.

procurorul a reținut

că aceasta viza

transmiterea unor sume de bani inculpatului B.E., sprijinirea și intermedierea,

ca și complice, a comiterii infracțiunii de dare de mită, planificarea (împreună

cu inculpatul Ț.V.) prezentării la B.V. Constanța Sus Agigea a unor facturi de

export falsificate, infracțiunile fiind prevăzute de art. 7 pct. 1 din Legea nr.

39/2003, art. 26 C. pen., raportat la art. 255 pct. 1 C. pen., art. 6 și 7 pct.

2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C.

pen., raportat la art. 273 C. vam. (Legea nr. 86/2006), totul cu aplicarea

dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.

Astfel, faptele

pentru care inculpatul este cercetat și pentru care s-a luat măsura arestării

preventive respectă, sub aspectul regimului sancționator, condițiile prevăzute

de art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen., dar, cu toate acestea, din

analiza cauzei în ansamblul său, rezultă că cererea de liberare provizorie nu

îndeplinește condiția oportunității, implicit prevăzută de normele ce

reglementează această instituție.

Acordarea liberării

sub control judiciar reprezintă o vocație și nu un drept al inculpatului, doar

instanța fiind în măsură să aprecieze asupra oportunității dispunerii acestei

măsuri, normele europene necontravenind dispozițiilor art. 160

2

alin.

(1) C. proc. pen. Având în vedere acest ultim aspect, se constată că aprecierea

cu privire la oportunitatea măsurii presupune un examen al cauzei concrete cu

privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea inculpatului/învinuitului,

calitatea acestuia, modul de săvârșire al faptei, natura acesteia,

circumstanțele concrete ale cauzei și cele privind persoana învinuitului sau

inculpatului.

Totodată,

dispozițiile art. 5 paragraf 3 din Convenție, anterior indicat, nu instituie o

obligație de acordare a liberării persoanei private de libertate în cursul

procedurii judiciare, chiar cu impunerea oferirii de garanții în sensul arătat

de art. 5 paragraf 3 teza finală, iar luarea măsurilor preventive alternative

celor privative de libertate, chiar în accepțiunea art. 136 alin. (2) C. proc.

pen., se subsumează realizării scopurilor acestora.

Așa fiind, se

constată că gravitatea faptelor despre care există indicii ce creează

presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, contextul în care

acestea au fost comise și impactul lor, conduc la concluzia că scopul măsurilor

preventive nu poate fi, cel puțin în stadiul procesual actual, atins fără

privarea de libertate a inculpatului, în vederea normalei desfășurări a

procesului penal, aflat într-o fază incipientă, urmărirea penală nefiind

finalizată, având în vedere caracterul complex al cauzei, natura variată și

numărul crescut al probelor ce trebuie în continuare administrate pentru

aflarea adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele.

Se constată, totodată,

că la aprecierea asupra acordării liberării provizorii sub control judiciar

circumstanțele personale ale inculpatului nu pot să fie prioritar avute în

vedere și nici să prevaleze principiului aflării adevărului și necesității

desfășurării normale a procesului penal. Astfel, aspectele referitoare la

inculpat nu sunt suficiente în speță pentru a fundamenta concluzia că cererea

de liberare provizorie este întemeiată, aspectele indicate neputând fi avute în

vedere izolat față de interesul general al menținerii ordinii sociale, ce

prevalează, în anumite circumstanțe, dreptului persoanei deținute de a fi

cercetată în stare de libertate.

Așa fiind, se reține

că soluția dispusă de către prima instanță a realizat o corectă interpretare și

aplicare, cauzei concrete dedusă judecății, a normelor legale incidente în

speță, hotărârea astfel pronunțată fiind legală, temeinică și riguros

argumentată.

Criticile invocate în

recurs sunt nefondate.

Soluția primei

instanțe a avut în vedere necesitatea atingerii scopului măsurilor preventive,

reglementat de art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. pen., care, în prezenta

cauză, la acest moment procesual nu poate fi realizat în absența privării de

libertate a inculpatului, având în vedere natura infracțiunilor despre care

există presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, gravitatea

acestora, complexitatea cauzei și necesitatea desfășurării în bune condiții a

urmăririi penale.

Rezultă așadar, că

argumentele invocate de către instanță, contrar susținerilor apărării, sunt

apte a justifica soluția dispusă, care este legală, temeinică și riguros

motivată.

În ceea ce privește folosirea de către

prima instanță a unor argumente străine de cele reglementate de normele

incidente în speță aceste susțineri nu pot fi primite, având în vedere

prevederile exprese ale art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen. și

concluzia ce rezultă cu necesitate din interpretarea gramaticală a normei

precitate, cu referire la timpul verbal utilizat de legiuitor. Astfel, instanța

are posibilitatea să admită cererea de liberare provizorie, sau să o respingă

prin analizarea, coroborată, a prevederilor legale ce reglementează condițiile

exprese ce trebuie îndeplinite de o atare cerere și a condiției sine qua non de

garantare, în condițiile liberării provizorii, a realizării scopului procesului

penal, astfel după cum prevede art. 136 alin. (1) C. proc. pen., împrejurarea

că practica judecătorească este divergentă fiind un argument ce nu poate fi

primit, deoarece soluțiile, chiar divergente, dispuse de instanțe, își găsesc

temeiul în aplicarea legii unor cazuri particulare și, deci, diferite.

Pentru considerentele

ce preced dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

recursul declarat va fi respins, ca nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul

inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S. împotriva încheierii nr. 1198

din 11 august 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

în dosarul nr. 6509/1/2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 septembrie 2011.