ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 349/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința administrativă nr. 913/CAF/2011 din 10 mai 2011, Tribunalul Alba, secția comercială și contencios administrativ a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Alba, secția comercială și contencios administrativ, ridicată din oficiu de instanță; a declinat în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ, competența soluționării acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamanții: B.T.H., A.T.R., G.G.I.G., R.I.

A.E., P.A.M.S., F.S.C., B.G.I., A.I.V., M.G.M., M.N.I., C.V.L.V., N.T.D.C., N.N.I., C.I., B. (C.) I.M., S. (N.) A.A., O. (P.) N.M.D., C. (M.) I.L.P., M. (B.) N.M., M. (A.) A.K., Ș. (C.) A.M.C., C. (D.) I.I., B. (S.) I.E., C. (M.) I.M., S. (N.) V.A.E., N. (C.) I.E.M., C. (O.) I.I.A., B.I.I.A., M.A.A.M., H. (S.) M.M., F. (M.) M.M.M., S. (V.) A.A., B. (F.) I.L.R., H. (P.) E.E., B. (C.) P.N., P. (T.) A.C. și M. (B.) G.M., în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Alba a reținut că instituția de învățământ pârâtă este înființată prin Legea nr. 443 din 5 iulie 2002 privind înființarea Universității S.H. din București, art. 1 din această lege dispunând că "se înființează Universitatea S.H.

din București ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ", fiind așadar asimilată unei autorități publice centrale. S-a mai reținut că, potrivit art. 10 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, competența soluționării acestei cauze aparține curții de apel, în speță Curtea de Apel Alba Iulia ca instanță determinată teritorial de reclamanți potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care s-au adresat instanței de contencios de la domiciliul lor. În aceste condiții, în baza art. 158 și 159 pct. 2 C. proc.

civ., tribunalul a admis excepția necompetenței materiale, ridicată din oficiu de instanță și a declinat în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ, competența soluționării acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamanți în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H., având ca obiect obligație de a face. Prin sentința nr. 303/2011 din 17 octombrie 2011 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Alba Iulia, invocată de reclamanți; a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Alba; a constatat ivit conflict negativ de competență,și a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru emiterea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că pârâta Universitatea S.H. este o instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ conform art. 1 din Legea nr. 443/2002 și implicit este asimilată unei autorități publice potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II a din Legea nr. 554/2004. S-a mai reținut că pârâta Universitatea S.H. se încadrează în categoria autorităților locale și că obiectul acțiunii reclamanților îl constituie un act asimilat actului administrativ unilateral, respectiv nesoluționarea în termen legal a unor cereri în condițiile art. 8 alin. (1) teza a II a raportat la art. 2 alin. (2) și art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel a constatat că excepția invocată de reclamanți este întemeiată și ca urmare a admis-o, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția de contencios administrativ. Constatând existența conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării acestuia, în temeiul prevederilor art. 20 și urm. C. proc. civ. Înalta Curte, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Sălaj, secția civilă.

Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituții de învățământ superior la eliberarea unei diplome de licență și a altor acte de studii reclamanților, care sunt absolvenți ai ciclului I - studii universitare de licență (sistem Bolognia), Facultatea de Științe Juridice și Administrative Brașov din cadrul Universității S.H. În alt registru de idei, nu se poate ignora faptul că pârâta este încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care include în această definiție persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Or, în speța de față, prin Legea nr. 443/2002, a fost înființată Universitatea S.H. din București, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ. Pe de altă parte, potrivit art. 1 din H.G. nr. 81/2010, M.E.C.T.S. este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului. Faptul că instituțiile de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară, în condițiile stabilite prin Legea nr. 84/1995, ce era în vigoare la data finalizării ciclului de pregătire urmat de reclamantă, nu le plasează în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului național de învățământ.

Această reglementare prevedea că, la nivel național, autonomia universitară se manifestă prin relație directă a rectorului instituției de învățământ superior cu Ministerul Educației, care, printre altele, avea competența de a confirma prin ordin actul de alegere a rectorului și de a-l suspenda din funcție. În cauza de față, Universitatea S.H. nu poate fi o autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le poate emite sunt consecința unei delegări de competențe, iar nu a investirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem național de învățământ. În mod evident, Universitatea S.H. din București este o persoană juridică de drept privat, de utilitate publică, ce funcționează doar ca parte a unui sistem național de învățământ, care nu poate fi asimilată unei autorități administrative autonome sau unui organ central al administrației publice.

Prin urmare, pârâta aflată în discuție este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial. În alți termeni, Universitatea S.H. nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale. De altfel, nici un act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în litigiu. În cauza de față, o asemenea universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități publice locale.

În prezentul conflict negativ de competență sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care menționează următoarele: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Prin urmare, specificul litigiilor care se desfășoară între persoanele fizice sau juridice și administrația publică determină, în mod necesar, existența unor reguli imperative în privința competenței instanțelor de contencios administrativ. Pentru stabilirea competenței materiale, articolul aflat în discuție instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice, respectiv criteriul valoric. În cauza de față este aplicabil primul criteriu enunțat anterior. În plus, trebuie subliniat faptul că tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu de contencios administrativ, față de împrejurarea că Universitatea S.H.

din București este o autoritate publică locală. De asemenea, mai trebuie să fie relevat art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. În altă ordine de idei, potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului; dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale. În speța de față, reclamanții au optat pentru instanța de la domiciliul lor, astfel că nu se mai poate pune în discuție competența teritorială a instanței în soluționarea cauzei. Față de cele ce preced, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții B.T.H., A.T.R., G.G.I.G., R.I. A.E., P.A.M.S., F.S.C., B.G.I., A.I.V., M.G.M., M.N.I., C.V.L.V., N.T.D.C., N.N.I., C.I., B. (C.) I.M., S. (N.) A.A., O. (P.) N.M.D., C. (M.) I.L.P., M. (B.) N.M., M. (A.) A.K., Ș. (C.) A.M.C., C. (D.) I.I., B. (S.) I.E., C. (M.) I.M., S. (N.) V.A.E., N. (C.) I.E.M., C. (O.) I.I.A., B.I.I.A., M.A.A.M., H. (S.) M.M., F. (M.) M.M.M., S. (V.) A.A., B. (F.) I.L.R., H. (P.) E.E., B. (C.) P.N., P. (T.) A.C. și M. (B.) G.M., în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H., în favoarea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2012.