ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.04.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1113/2006

HOTĂRÂRE
04.04.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1113/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 192 din 6 iulie

2005, a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins, ca nefondată,

cererea formulată de reclamantul O.F., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Justiției, având ca obiect obligarea pârâtului de a pune la dispoziție, spațiu

în Palatul de Justiție Miercurea Ciuc, în vederea desfășurării activității

avocaților, repartizarea uneia din camerele 2, 3 sau 11, Baroului Harghita și

reclamantului sau să se procedeze la reorganizarea repartiției spațiilor, în

raport cu dispozițiile art. 36 din Legea nr. 51/1995.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a

reținut că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat,

întrucât prin sentința nr. 124 din 11 aprilie 2005, pronunțată tot de către

secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Târgu Mureș,

a fost respinsă, ca tardiv formulată, o primă acțiune a reclamantului, având părți,

obiect și cauză identice cu prezenta cerere.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs,

reclamantul O.F.

În esență, prin motivele de recurs formulate,

reclamantul-recurent a criticat aplicarea de către instanța de fond, a

prevederilor art. 1201 C. civ., pe baza cărora a reținut, de altfel, și

autoritatea de lucru judecat, în raport cu o hotărâre judecătorească

anterioară, care, însă, nu a rezolvat fondul litigiului dintre părți.

Recurentul a arătat că potrivit practicii mai vechi,

dar rămasă neschimbată a Înaltei Curți (

a

se vedea decizia civilă nr. 615/1954

),

pentru a exista autoritate de lucru judecat, în sensul art. 1201 C. civ., este

necesar ca prima hotărâre, rămasă definitivă, să fi rezolvat în fond procesul

dintre părți, ceea ce nu este cazul său, întrucât o primă acțiune i-a fost

respinsă pentru considerațiuni procedurale, fără a se fi tranșat fondul

litigiului dintre părți.

Recursul este fondat.

Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu

prevederile legale incidente, incluzând art. 304 și 304

1

civ., prin prisma criticilor recurentului, Înalta Curte reține că acestea sunt

întemeiate și urmează a fi primite, cu consecința admiterii recursului, casării

sentinței atacate și trimiterii cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță,

pentru următoarele considerațiuni.

Prin sentința atacată, respectiv nr. 192 din 6 iulie

2005, s-a admis în adevăr excepția autorității de lucru judecat și pentru acest

motiv s-a respins acțiunea reclamantului-recurent, apreciindu-se că a doua

cerere de chemare în judecată o reiterează pe cea anterioară, existând

identitate și în ceea ce privește, părțile, obiectul și cauza litigiului.

Autoritatea de lucru judecat a fost apreciată de

instanța de fond, în raport cu sentința nr. 124 din 11 aprilie 2005, pronunțată

de aceeași instanță, prin care, însă, o primă acțiune a reclamantului a fost

respinsă ca tardiv formulată, în raport cu prevederile art. 11 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 554/2004, hotărârea fiind definitivă și irevocabilă prin

nerecurare.

În esență, puterea de lucru judecat

a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată

în mod definitiv, decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima

adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.

Se bucură, însă, de autoritate de

lucru judecat, numai hotărârea prin care acțiunea a fost judecată în fond, nu

și atunci când a fost judecată în temeiul unei excepții procesuale.

Cum în cauză, în mod evident prima

soluție în acțiunea reclamantului-recurent a fost aceea de respingere a

cererii, ca tardiv formulată, este de reținut că fondul cauzei nu a fost

analizat, dezbătut, astfel încât în raport cu această soluție, instanța de

fond, în mod greșit a reținut cu ocazia celei de-a doua judecăți, îndeplinirea

cerințelor legale pentru existența autorității de lucru judecat.

Înalta Curte reține și împrejurarea,

chiar în condițiile în care instanța de fond nici nu a analizat acest aspect,

că succinta referire din cuprinsul considerentelor hotărârii nr. 124 din 11

aprilie 2005, la fondul cauzei, nu este relevantă în speță, din perspectiva

autorității de lucru judecat, întrucât partea din hotărâre care interesează,

este dispozitivul hotărârii, în care este cuprinsă soluția. Uneori acest efect

trebuie recunoscut și considerentelor, dar numai în măsura și limita în care

ele explică dispozitivul și își găsesc corespondentul în el, ceea ce nu este

cazul în litigiul de față.

Față de toate cele mai sus arătate,

urmează ca în baza art. 312 C. proc. civ., să fie admis recursul de față și ca

o consecință a casării sentinței atacate, să se dispună trimiterea cauzei, spre

rejudecare, la aceeași instanță, ocazie cu care se va analiza și examina și

fondul cererii recurentului.

Admite

recursul declarat de O.F. împotriva sentinței civile nr. 192 din 6 iulie 2005 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează

sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-01-30
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 342/2015
în baza prevederilor C. civ. și nu ale Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Reținând că prezentul litigiu se poartă între profesioniști și este întemeiat în mod expres pe prevederile Codului civil, având în vedere că nu se
ÎCCJ 2012-06-07
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2855/2012
. 554/2004 și ale art. 3 pct. 1 C. proc. civ., deoarece încheierea contestată este un act administrativ emis de o autoritate publică centrală. 2.2. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de con
ÎCCJ 2003-02-11
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 560/2003
Judecătoria Târgu Mureș, constatând din oficiu, că este necompetentă să soluționeze acțiunea reclamanților, în raport cu obiectul litigiului dedus judecății, a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș. Recla
ÎCCJ 2018-10-02
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3077/2018
onate au fost reținute în mod corect de către prima instanță în considerentele sentinței recurate. Mai mult, Decizia nr. 330/R/5 aprilie 2002, ca act jurisdicțional, produce efecte obligatorii între părți, întemeiate pe principiul relativit
ÎCCJ 2006-02-01
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 350/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș, la 28 noiembrie 2005, S.M. a formulat recurs împotriva încheierii nr. 249 din 11 noiembrie 2005,
Sursă