ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1113/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 192 din 6 iulie 2005, a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul O.F., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, având ca obiect obligarea pârâtului de a pune la dispoziție, spațiu în Palatul de Justiție Miercurea Ciuc, în vederea desfășurării activității avocaților, repartizarea uneia din camerele 2, 3 sau 11, Baroului Harghita și reclamantului sau să se procedeze la reorganizarea repartiției spațiilor, în raport cu dispozițiile art. 36 din Legea nr. 51/1995.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat, întrucât prin sentința nr. 124 din 11 aprilie 2005, pronunțată tot de către secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Târgu Mureș, a fost respinsă, ca tardiv formulată, o primă acțiune a reclamantului, având părți, obiect și cauză identice cu prezenta cerere. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul O.F. În esență, prin motivele de recurs formulate, reclamantul-recurent a criticat aplicarea de către instanța de fond, a prevederilor art. 1201 C. civ., pe baza cărora a reținut, de altfel, și autoritatea de lucru judecat, în raport cu o hotărâre judecătorească anterioară, care, însă, nu a rezolvat fondul litigiului dintre părți.

Recurentul a arătat că potrivit practicii mai vechi, dar rămasă neschimbată a Înaltei Curți ( a se vedea decizia civilă nr. 615/1954 ), pentru a exista autoritate de lucru judecat, în sensul art. 1201 C. civ., este necesar ca prima hotărâre, rămasă definitivă, să fi rezolvat în fond procesul dintre părți, ceea ce nu este cazul său, întrucât o primă acțiune i-a fost respinsă pentru considerațiuni procedurale, fără a se fi tranșat fondul litigiului dintre părți. Recursul este fondat. Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu prevederile legale incidente, incluzând art. 304 și 304 1 C. proc. civ., prin prisma criticilor recurentului, Înalta Curte reține că acestea sunt întemeiate și urmează a fi primite, cu consecința admiterii recursului, casării sentinței atacate și trimiterii cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță, pentru următoarele considerațiuni.

Prin sentința atacată, respectiv nr. 192 din 6 iulie 2005, s-a admis în adevăr excepția autorității de lucru judecat și pentru acest motiv s-a respins acțiunea reclamantului-recurent, apreciindu-se că a doua cerere de chemare în judecată o reiterează pe cea anterioară, existând identitate și în ceea ce privește, părțile, obiectul și cauza litigiului. Autoritatea de lucru judecat a fost apreciată de instanța de fond, în raport cu sentința nr. 124 din 11 aprilie 2005, pronunțată de aceeași instanță, prin care, însă, o primă acțiune a reclamantului a fost respinsă ca tardiv formulată, în raport cu prevederile art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, hotărârea fiind definitivă și irevocabilă prin nerecurare.

În esență, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv, decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre. Se bucură, însă, de autoritate de lucru judecat, numai hotărârea prin care acțiunea a fost judecată în fond, nu și atunci când a fost judecată în temeiul unei excepții procesuale. Cum în cauză, în mod evident prima soluție în acțiunea reclamantului-recurent a fost aceea de respingere a cererii, ca tardiv formulată, este de reținut că fondul cauzei nu a fost analizat, dezbătut, astfel încât în raport cu această soluție, instanța de fond, în mod greșit a reținut cu ocazia celei de-a doua judecăți, îndeplinirea cerințelor legale pentru existența autorității de lucru judecat.

Înalta Curte reține și împrejurarea, chiar în condițiile în care instanța de fond nici nu a analizat acest aspect, că succinta referire din cuprinsul considerentelor hotărârii nr. 124 din 11 aprilie 2005, la fondul cauzei, nu este relevantă în speță, din perspectiva autorității de lucru judecat, întrucât partea din hotărâre care interesează, este dispozitivul hotărârii, în care este cuprinsă soluția. Uneori acest efect trebuie recunoscut și considerentelor, dar numai în măsura și limita în care ele explică dispozitivul și își găsesc corespondentul în el, ceea ce nu este cazul în litigiul de față. Față de toate cele mai sus arătate, urmează ca în baza art. 312 C. proc. civ., să fie admis recursul de față și ca o consecință a casării sentinței atacate, să se dispună trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță, ocazie cu care se va analiza și examina și fondul cererii recurentului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de O.F. împotriva sentinței civile nr. 192 din 6 iulie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2006.