ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1846/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul O.F. a chemat în

judecată pârâtul Ministerul Justiție, solicitând instanței ca în contradictoriu

cu acesta să dispună obligarea pârâtului să-i pună la dispoziție un spațiu în P.J.M.C.,

în vederea desfășurării activității avocațiale, fie reorganizarea spațiilor în

sensul de a-i fi predate camerele, repartizarea acestor camere atât în favoarea

lui cât și a altor avocați, cu respectarea art. 36 din Legea nr. 56/1995.

Prin sentința nr. 124 din 11

aprilie 2005, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ a respins acțiunea reclamantului ca tardiv formulată.

Nemulțumit de soluția dată

de instanță, la data de 4 mai 2005 reclamantul formulează o nouă cerere, având

același obiect, privind același pârât și invocând încălcarea acelorași dispoziții

legale.

Astfel sesizată, Curtea de

Apel Târgu Mureș prin sentința civilă nr. 192 din 6 iulie 2005 a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul Ministerul Justiției,

respingând ca nefondată cererea formulată de reclamant.

Împotriva acestei hotărâri

reclamantul a declarat recurs care, a fost admis de către Înalta Curte de

Casație și Justiție, casată hotărârea atacată și trimisă cauza spre rejudecare

la aceiași instanță pe considerentul că, în cauză, nu sunt îndeplinite

dispozițiile art. 1201 C. civ., întrucât prima acțiune a fost respinsă pe excepție,

nefiind analizat și dezbătut fondul cauzei.

Rejudecând cauza, Curtea de

Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

prin sentința civilă nr. 100 din 8 august 2006 a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant reținând că nu se poate vorbi de un refuz

nejustificat al pârâtului în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004,

întrucât Ministerul Justiției a pus la dispoziția Baroului Harghita șapte

încăperi în P.J.M.C., încăperi repartizate de Baroul Avocaților, pentru

activitatea de justiție.

Nemulțumit și de această

hotărâre, reclamantul a formulat recursul de față, susținând în esență că

sentința a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 51/1995

și cu încălcarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, întrucât nu

Tribunalul Harghita era competent să repartizeze spațiile necesare desfășurării

activității avocaților ci Ministerul Justiției.

A mai susținut că,

edificatoare în soluționarea cauzei este efectuarea unei expertize

constructo-locative spre a se constata că sunt largi posibilități de a i se

pune la dispoziție, cu chirie un spațiu corespunzător.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1

din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ „orice persoană care

se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de

către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea

în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios

administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Din interpretarea textului de

lege rezultă că este vorba, în esență, despre actul administrativ respectiv

refuzul nejustificat explicit sau implicit de rezolvare a unei cereri, refuz

emis cu exces de putere prin raportare la dreptul subiectiv al reclamantului.

În cauză însă, pârâtul

Ministerul Justiției a respectat dispozițiile art. 36 din Legea nr. 51/1995 punând

la dispoziția Baroului Harghita șapte încăperi în P.J.M.C., încăperi de care a

dispus în mod exclusiv acest Barou, repartizându-le avocaților.

Așa fiind, nu se poate vorbi

de un refuz al Ministerului Justiției doar având în vedere faptul că cererea

reclamantului nu a fost soluționată conform așteptărilor sale, caracterul

nejustificat putând reieși numai prin raportare la legislația existentă, cu

care refuzul trebuie să fie în contradicție.

Examinând și din oficiu

hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și

neconstatându-se existența vreunui motiv de casare, recursul declarat de O.F., urmează

să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de O.F., împotriva sentinței civile nr. 100 din 8 august 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 martie 2007.