ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1846/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul O.F. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiție, solicitând instanței ca în contradictoriu cu acesta să dispună obligarea pârâtului să-i pună la dispoziție un spațiu în P.J.M.C., în vederea desfășurării activității avocațiale, fie reorganizarea spațiilor în sensul de a-i fi predate camerele, repartizarea acestor camere atât în favoarea lui cât și a altor avocați, cu respectarea art. 36 din Legea nr. 56/1995. Prin sentința nr. 124 din 11 aprilie 2005, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea reclamantului ca tardiv formulată. Nemulțumit de soluția dată de instanță, la data de 4 mai 2005 reclamantul formulează o nouă cerere, având același obiect, privind același pârât și invocând încălcarea acelorași dispoziții legale.

Astfel sesizată, Curtea de Apel Târgu Mureș prin sentința civilă nr. 192 din 6 iulie 2005 a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul Ministerul Justiției, respingând ca nefondată cererea formulată de reclamant. Împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat recurs care, a fost admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție, casată hotărârea atacată și trimisă cauza spre rejudecare la aceiași instanță pe considerentul că, în cauză, nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 1201 C. civ., întrucât prima acțiune a fost respinsă pe excepție, nefiind analizat și dezbătut fondul cauzei.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 100 din 8 august 2006 a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant reținând că nu se poate vorbi de un refuz nejustificat al pârâtului în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, întrucât Ministerul Justiției a pus la dispoziția Baroului Harghita șapte încăperi în P.J.M.C., încăperi repartizate de Baroul Avocaților, pentru activitatea de justiție. Nemulțumit și de această hotărâre, reclamantul a formulat recursul de față, susținând în esență că sentința a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 51/1995 și cu încălcarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, întrucât nu Tribunalul Harghita era competent să repartizeze spațiile necesare desfășurării activității avocaților ci Ministerul Justiției.

A mai susținut că, edificatoare în soluționarea cauzei este efectuarea unei expertize constructo-locative spre a se constata că sunt largi posibilități de a i se pune la dispoziție, cu chirie un spațiu corespunzător. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Din interpretarea textului de lege rezultă că este vorba, în esență, despre actul administrativ respectiv refuzul nejustificat explicit sau implicit de rezolvare a unei cereri, refuz emis cu exces de putere prin raportare la dreptul subiectiv al reclamantului. În cauză însă, pârâtul Ministerul Justiției a respectat dispozițiile art. 36 din Legea nr. 51/1995 punând la dispoziția Baroului Harghita șapte încăperi în P.J.M.C., încăperi de care a dispus în mod exclusiv acest Barou, repartizându-le avocaților. Așa fiind, nu se poate vorbi de un refuz al Ministerului Justiției doar având în vedere faptul că cererea reclamantului nu a fost soluționată conform așteptărilor sale, caracterul nejustificat putând reieși numai prin raportare la legislația existentă, cu care refuzul trebuie să fie în contradicție.

Examinând și din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența vreunui motiv de casare, recursul declarat de O.F., urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de O.F., împotriva sentinței civile nr. 100 din 8 august 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2007.