ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 350/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș, la 28 noiembrie 2005, S.M. a formulat recurs împotriva încheierii nr. 249 din 11 noiembrie 2005, pronunțată în dosarul de contencios administrativ nr. 2861/2005/CA, de către Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. S-a solicitat admiterea recursului și, în principal, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței care a pronunțat încheierea pentru judecarea cauzei pe fond și în subsidiar, modificarea în tot a încheierii pronunțate pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. și pe cale de consecință, admiterea excepției de nelegalitate invocată, cu cheltuieli de judecată. S-a considerat de recurent că soluția atacată în cauză este nelegală și netemeinică, pe de o parte, pentru că instanța de contencios administrativ a respins cererea sa, fără a soluționa cauza de fond, iar pe de altă parte, instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, prin încheierea pronunțată, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, hotărârea fiind lipsită de temei legal și dată în aplicarea greșită a legii. În susținerea recursului, petentul a arătat că a invocat în cadrul procesului ce-l are la secția civilă a Curții de Apel Târgu Mureș (dosarul nr. 1284/2005), excepția de nelegalitate a prevederilor art. 15 lit. d) din Anexa nr. 1 a H.G.

nr. 625/1998. Cererea sa a fost admisă prin încheierea din 2 septembrie 2005, Curtea de Apel Târgu Mureș sesizând secția de contencios administrativ a curții de apel, cu soluționarea excepției. Prin încheierea nr. 249 din 11 noiembrie 2005, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 15 lit. d) din Anexa nr. 1 a H.G. nr. 625/1998, indicată de S.M., respingându-se, totodată, și cererea pârâtei-intimate A.R.R., București pentru acordarea cheltuielilor de judecată. S.M. consideră prin recursul declarat că din considerentele hotărârii pronunțate reiese că respingerea excepției de nelegalitate s-a făcut pe motive de inadmisibilitate, fără cercetarea fondului.

Recurentul a mai precizat că i s-a respins excepția, pentru că el a indicat ca temei de drept, art. 4 din Legea nr. 554/2004, care reglementează legalitatea unui act administrativ unilateral, iar în cauză a invocat nelegalitatea unei hotărârii guvernamentale, dar acest lucru nu înseamnă că instanța nu se poate pronunța pe excepția invocată. Prin întâmpinarea depusă la Înalta Curte de Casație și Justiție la 24 iunie 2006, A.R.R. a cerut a se avea în vedere că în cauză, prin încheierea atacată, nu sunt încălcate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., astfel încât s-a cerut respingerea recursului declarat. Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin încheierea nr. 249 din 11 noiembrie 2005, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 15 lit. d) din Anexa nr. 1 a H.G.

nr. 625/1998, ridicată de S.M. în dosarul nr. 1284/2005 al Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, cu ocazia soluționării recursului reclamantului, împotriva sentinței civile nr. 1000 din 23 iunie 2005 a Tribunalului Mureș. De precizat că petentul a invocat excepția de nelegalitate a prevederilor art. 15 lit. d) din Anexa nr. 1 a H.G. nr. 625/1998, cu privire la dreptul directorului general al A.R.R., de a revoca personalul de conducere, prevedere de care depinde soluționarea recursului pe fond, motiv pentru care solicitat ca în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin încheiere motivată, să se sesizeze instanța de contencios administrativ a Curții de Apel Târgu Mureș.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că din dispozitivul încheierii atacate în cauză, respectiv încheierea nr. 249 din 11 noiembrie 2005, a Curții de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ și comercial, nu rezultă că excepția de nelegalitate s-a respins ca inadmisibilă. Așa cum a reținut instanța de fond, nelegalitatea actului administrativ, respectiv Anexa nr. 1, art. 15 lit. d) a H.G. nr. 625/1998, se referă la un act administrativ unilateral individual. Potrivit practicii instanței supreme pot fi cenzurate conform procedurii prevăzute de art. 4 din Legea contenciosului administrativ, actele administrative unilaterale, fără a se distinge după cum au caracter individual ori normativ, pentru că legea nu distinge.

Legea nr. 554/2004, prevede expres în art. 11 alin. (4) că alături de ordonanțele guvernului sau dispozițiile din ordonanță care se consideră a fi neconstituționale, actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale, pot fi atacate în contencios administrativ oricând. În cauză, ceea ce se supune cercetării legalității este un act administrativ unilateral, excepția de nelegalitate fiind formulată în cadrul unei acțiuni introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004, cu privire la un act administrativ cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a legii respective în 1998. Deci, excepția de nelegalitate privind un act administrativ individual, se poate ridica numai cu privire la acte emise după intrarea în vigoare a noii legi, până la această dată fiind aplicabile principiile generale de drept recunoscute de practica judiciară anterioară.

În acest sens este și practica Curții Europene a Drepturilor Omului, determinată de necesitatea securității raporturilor juridice. Așa fiind, în mod întemeiat și legal excepția de nelegalitate invocată a fost respinsă, astfel încât recursul fiind neîntemeiat, va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.M. împotriva încheierii de ședință nr. 249 din 11 noiembrie 2005, a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, pronunțată în dosarul nr. 2861/2005, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2006.