ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2833/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 17 aprilie 2006, Curtea de Apel Alba Brașov, secția penală, investită cu soluționarea apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 11 din 20 februarie 2006 a Tribunalului Covasna, a dispus, în baza art. 300 2 , cu referire la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului P.C Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut „că temeiurile de fapt și de drept ale arestării preventive nu s-au modificat sau încetat, că această măsură este în concordanță cu dispozițiile art. 5 paragraful 3 din C.E.D.O. și cu exigențele prevederilor legale cuprinse în Codul de procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului fiind necesară pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal și garantarea executării pedepsei”.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, revocarea măsurii arestării preventive sau, cel puțin, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Totodată, conform art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată menținerea arestării preventive”.

Dispoziția instanței de apel, de a se menține arestarea preventivă, este legală și temeinică, avându-se în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului, condamnat deja de prima instanță, la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. b), cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. b) C. pen., nu s-au schimbat și justifică în continuare privarea sa de libertate, pentru buna desfășurare a procesului penal, (existând și riscul, ca înainte de judecarea apelului, prin lăsarea în libertate a inculpatului să-i fie creată posibilitatea acestuia de a influența probele). Înalta Curte apreciază, în raport cu cele expuse, că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și pentru buna desfășurare în continuare a procesului.

Recursul declarat învederându-se, așadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva încheierii din 17 aprilie 2006 a Curții de Apel Alba Brașov, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON (400.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 mai 2006.