ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5361/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 29 din 16 februarie 2006 a Tribunalului Călărași s-au respins cererile de achitare formulate de inculpații T.G. și M.V. În baza art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., s-a dispus condamnarea fiecărui inculpat la câte 7 ani închisoare. În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 166/2003 de Judecătoria Oltenița, inculpatul M.V. având de executat în final 7 ani și 10 luni închisoare. S-a dedus prevenția de la 13 ianuarie 2003 – 7 februarie 2003. S-au admis totodată acțiunile civile ale părților civile și au fost obligați în solidar inculpații la plata sumelor de 17.750.000 lei către SC O. SRL Oltenița și la 15.000.000 lei către B.G.

cu titlu de despăgubiri civile, la 5 milioane lei daune materiale și 10 milioane daune morale. A reținut instanța de fond că, în seara de 22 octombrie 2005, orele 23,00, inculpații, însoțiți de alte două persoane neidentificate, au sustras mai mulți saci de polietilenă, în prealabil lovind partea vătămată cu pumnii și picioarele. Partea vătămată care asigura paza vagonului a reușit să vadă cum erau încărcați sacii într-o barcă și de către cine. S-a mai reținut că inculpatul T.G. fiind sub influența băuturilor alcoolice nu a putut urca în barcă, fiind prins de martori. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpații, criticând sentința sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, considerând că pedepsele nu respectă dispozițiile legale, iar inculpații susținând nevinovăția, în cauză nefiind probatorii care să justifice soluția de condamnare.

Prin decizia penală nr. 395/ din 19 mai 2006, Curtea de Apel București a respins apelurile declarate, ca nefondate. Împotriva acestei decizii pronunțată de instanța de control judiciar, inculpații au declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și în rejudecare achitarea lor în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea pedepselor. Recursurile sunt nefondate. Din analiza lucrărilor și ansamblului probator administrat, se constată că instanțele au făcut o corectă încadrare juridică a faptelor. Astfel, din declarațiile martorului D.G. care a făcut parte din grupul care l-a prins pe inculpatul T.G., a văzut trei persoane care urcau malul, cel de-al patrulea, inculpatul T.G.

neputând să facă acest lucru, fiind într-o avansată stare de ebrietate. Totodată, a arătat că lângă acest inculpat s-a găsit un sac de scule de pescuit, iar în următoarea dimineață s-au mai găsit 2-3 saci. Martorul D.M. a susținut că inculpatul V.M. i-a relatat faptul că în seara comiterii faptei se afla în vagonul de pază. Martorul S.F. i-a recunoscut ca fiind făptuitorii pe cei doi inculpați. Or, pentru aceste considerente corect s-a apreciat de instanțe că fapta inculpaților întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., vinovăția acestora fiind pe deplin dovedită încât apărarea inculpaților în sensul achitării lor este neîntemeiată.

Sub aspectul individualizării pedepselor Curtea constată că, au fost respectate dispozițiile art. 72 C. pen., și nu se impune reducerea pedepselor ținând seama atât de împrejurările concrete de săvârșire a faptei cât și de celelalte elemente ce circumstanțiază persoana fiecărui inculpat, ambii fiind recidiviști. Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul prevederilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați. Se va scade din pedeapsa aplicată inculpatului M.V. durata executată de la 13 ianuarie 2002 la 7 februarie 2003. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.V. și T.G. împotriva deciziei penale nr. 395 din 19 mai 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Scade din pedeapsa aplicată inculpatului M.V., durata executată de la 13 ianuarie 2003 la 7 februarie 2003. Obligă pe fiecare recurent inculpat la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie 2006.