ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5361/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 29 din 16

februarie 2006 a Tribunalului Călărași s-au respins cererile de achitare

formulate de inculpații T.G. și M.V.

În baza art. 211 alin. (1) și alin.

(2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., s-a dispus condamnarea fiecărui inculpat la câte 7 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus

revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 10 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 166/2003 de Judecătoria Oltenița, inculpatul

M.V. având de executat în final 7 ani și 10 luni închisoare.

S-a dedus prevenția de la 13

ianuarie 2003 – 7 februarie 2003.

S-au admis totodată acțiunile civile

ale părților civile și au fost obligați în solidar inculpații la plata sumelor

de 17.750.000 lei către SC O. SRL Oltenița și la 15.000.000 lei către B.G. cu

titlu de despăgubiri civile, la 5 milioane lei daune materiale și 10 milioane

daune morale.

A reținut instanța de fond că, în

seara de 22 octombrie 2005, orele 23,00, inculpații, însoțiți de alte două

persoane neidentificate, au sustras mai mulți saci de polietilenă, în prealabil

lovind partea vătămată cu pumnii și picioarele.

Partea vătămată care asigura paza

vagonului a reușit să vadă cum erau încărcați sacii într-o barcă și de către

cine.

S-a mai reținut că inculpatul T.G.

fiind sub influența băuturilor alcoolice nu a putut urca în barcă, fiind prins

de martori.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpații,

criticând sentința sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, considerând că

pedepsele nu respectă dispozițiile legale, iar inculpații susținând

nevinovăția, în cauză nefiind probatorii care să justifice soluția de

condamnare.

Prin decizia penală nr. 395/ din 19

mai 2006, Curtea de Apel București a respins apelurile declarate, ca nefondate.

Împotriva acestei decizii pronunțată

de instanța de control judiciar, inculpații au declarat recurs, solicitând

casarea hotărârii și în rejudecare achitarea lor în baza art. 10 alin. (1) lit.

c) C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea pedepselor.

Recursurile sunt nefondate.

Din analiza lucrărilor și

ansamblului probator administrat, se constată că instanțele au făcut o corectă

încadrare juridică a faptelor.

Astfel, din declarațiile martorului

D.G. care a făcut parte din grupul care l-a prins pe inculpatul T.G., a văzut

trei persoane care urcau malul, cel de-al patrulea, inculpatul T.G. neputând să

facă acest lucru, fiind într-o avansată stare de ebrietate.

Totodată, a arătat că lângă acest

inculpat s-a găsit un sac de scule de pescuit, iar în următoarea dimineață s-au

mai găsit 2-3 saci.

Martorul D.M. a susținut că

inculpatul V.M. i-a relatat faptul că în seara comiterii faptei se afla în

vagonul de pază.

Martorul S.F. i-a recunoscut ca

fiind făptuitorii pe cei doi inculpați.

Or, pentru aceste considerente

corect s-a apreciat de instanțe că fapta inculpaților întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin.

(2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., vinovăția acestora fiind

pe deplin dovedită încât apărarea inculpaților în sensul achitării lor este

neîntemeiată.

Sub aspectul individualizării

pedepselor Curtea constată că, au fost respectate dispozițiile art. 72 C. pen.,

și nu se impune reducerea pedepselor ținând seama atât de împrejurările

concrete de săvârșire a faptei cât și de celelalte elemente ce circumstanțiază

persoana fiecărui inculpat, ambii fiind recidiviști.

Pentru aceste considerente, Curtea,

în temeiul prevederilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.

Se va scade din pedeapsa aplicată

inculpatului M.V. durata executată de la 13 ianuarie 2002 la 7 februarie 2003.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații

M.V. și T.G. împotriva deciziei penale nr. 395 din 19 mai 2005 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Scade din pedeapsa aplicată inculpatului M.V., durata

executată de la 13 ianuarie 2003 la 7 februarie 2003.

Obligă pe fiecare recurent inculpat la plata sumei de câte

300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 100

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie 2006.