CtEDO 13.07.2006 Auto

CASE OF STORK v. GERMANY

RESPONDENT
DEU
HOTĂRÂRE
13.07.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Non-pecuniary damage - finding of violation sufficient;Costs and expenses partial award - domestic proceedings;Costs and expenses partial award - Convention proceedings
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF STORK v. GERMANY (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

Reclamanții sunt cetățenii germani și locuiesc în Hamminkeln. Ele sunt proprietăți ale unei proprietăți imobiliare din Hamminkeln. La 22 octombrie 1985 municipalitatea a ordonat reclamanților să plătească o contribuție de 4,470,52 DEM (aproximativ 2,285 €) pentru construcția unei strade adiacente terenului lor. Contribuția s-a bazat pe decretul municipiului privind contribuțiile pentru construcția infrastructurii publice locale (Erschließungsbeitragssatzung). Comunitatea a modificat în mod repetat acest decret (în 1986, 1889 și, respectiv, 1994). La 7 noiembrie 1985, reclamanții au depus un recurs administrativ (Widerspuch). Acestea au contestat suma care urmează să fie plătită și au afirmat că strada nu a fost construită în mod corespunzător. Municipiul ar fi trebuit să solicite companiei care au fost poruncite să construiască strada pentru a reduce prețul din cauza construcției defectuoase. În plus, reclamanții au menționat secțiunea 133 din Legea federală privind construcțiile (Baugesetzbuch) în temeiul căreia contribuția pentru o infrastructură publică locală a fost datorată numai după construcția sa finală (endgültige Herstelung). Strada nu a fost în cele din urmă construită deoarece nu a îndeplinit condițiile pentru construcția finală a unei instalații, astfel cum se prevede în decretul municipalității privind contribuțiile pentru construcția infrastructurii publice locale. În plus, reclamanții au acuzat angajații municipiului că au acționat pentru propria lor îmbogățire nejustificată, deoarece au comis o firmă care și-a oferit, evident, serviciile pentru prețurile speculative (Spekulaspreise). Aceste acuzații au dus la investigații penale ale Procurorului Public Duisburg, în timpul cărora au fost furnizate două avize de experți în ceea ce privește construirea drumului încurcat. Investigațiile penale, instituite în 1986, au fost întrerupte în mai și august 1989. La 13 noiembrie 1985, reclamanții au solicitat să rămână executarea ordinului (Austzung der Vollziehung). Municipalitatea a respins cererea în aceeași zi. La 19 noiembrie 1985, reclamanții au depus o cerere de interdicție interzisă pentru a rămâne executată. La 11 iunie 1986, Curtea Administrativă Düsseldorf a ordonat suspendarea executării. La 20 septembrie 1988, Curtea Administrativă de Apel Münster a respins recursul municipalității. La 27 octombrie 1988, reclamanții au depus o plângere pentru incapacitatea de a acționa (Untätigkeitsklage) la Curtea Administrativă Düsseldorf în temeiul articolului 75 din Codul de Procedură a Curții Administrative (Verwaltungsgerichtsordnung – a se vedea „Legea internă relevantă” § 20 mai jos), deoarece municipalitatea nu a decis încă apelul lor administrativ din 7 noiembrie 1985. Curtea Administrativă a solicitat procurorului public Duisburg să prezinte cele două avize de experți elaborate în cursul anchetelor penale împotriva angajaților municipalității. În februarie 1989, cel târziu procurorul public Duisburg a prezentat avizele de experți Curții administrative. 10. În 1989, municipalitatea a instituit o procedură de păstrare a dovezilor (Beweissicherungsverfahren) în fața Curții de District Wesel. La 12 mai 1989, instanța a ordonat un aviz de experți privind defectele construcției rutiere. La ancheta Curții administrative Düsseldorf la 12 februarie 1992, Curtea de District a anunțat că avizul de experți va fi furnizat la sfârșitul anului respectiv. La 23 noiembrie 1992, avizul expert din 28 octombrie 1992 a fost depus Curtea Administrativă. 11. La 11 mai 1993, Curtea Administrativă Düsseldorf a anulat ordinul municipalității din 22 octombrie 1985, printre altele, deoarece strada nu a fost construită în conformitate cu decretul municipalității. Curtea și-a bazat hotărârea pe unul dintre avizele de experți elaborate în cursul anchetelor penale, pe avizul de expert elaborat în cadrul procedurii dinainte de Curtea de District a Wesel și pe două avize de expert elaborate în contextul procedurii dinaintea acesteia. Curtea a auzit, de asemenea, doi dintre experți ca martori experți. 12. În ceea ce privește apelul municipiului, Curtea Administrativă de Apel Münster a anulat hotărârea la 29 noiembrie 1996, a respins plângerea reclamanților și a refuzat să intervină în apel la punctele de drept (Nichtzulassung der Revision). În audierea orală privind recursul, reclamanții au depus 14 cereri de prelevare a probelor. 13. La 1 septembrie 1997, Curtea Administrativă Federală a acordat reclamanților cererea de concediu de recurs, a anulat hotărârea Curții de Apel administrative și a trimis această chestiune, fără a decide separat de admisibilitatea recursului în privința punctelor de drept pentru a accelera procedura. La 30 decembrie 1997, Curtea de Apel administrativă Münster a respins recursul reclamanților fără a desfășura o audiție. 15. La 19 aprilie 1999, Curtea Administrativă Federală a anulat această decizie și a remis cazul la Curtea Administrativă de Apel Münster. Acesta a susținut, printre altele, că aceasta nu a justificat suficient motivul pentru care nu a examinat ofertele de probă ale reclamanților, chiar și ar fi putut fi dificultăți să se ocupe de fiecare ofertă de probă (“auch wenn es mühselig ist (...), sich mit jedem einzelnen Beweisantrag auseinanderzusetzen”). În plus, a observat că hotărârea Curții administrative de Apel de a nu ține o audiere fără a informa părțile nu a fost în conformitate cu cerințele procedurale. 16. La 11 ianuarie 2001, a avut loc o audiere în reluarea procedurii în fața Curții administrative de Apel Münster în timpul căreia reclamanții au depus patruzeci și patru de cereri de prelevare a probelor. Municipalitatea a redus suma care urmează să fie plătită de către solicitanți la 3.951.54 DEM și părțile au declarat că cazul a fost reglementat în ceea ce privește suma de peste 3.951.54 DEM (Erledigung des Rechtsstreits). La 23 ianuarie 2001, Curtea Administrativă de Apel Münster a întrerupt procedura cu privire la suma de peste 3.951.54 DEM și a respins reclamația reclamanților în ceea ce privește restul. 17. La 6 august 2001, Curtea Administrativă Federală a respins cererea reclamanților de concediu de recurs în privința punctelor de drept. 18. La 25 septembrie 2001, reclamanții au depus o plângere constituțională și au susținut, printre altele, că durata procedurii a fost excesivă. 19. La 10 aprilie 2002, Curtea Constituțională Federală, în calitate de judecător de trei judecători, a refuzat să recunoască plângerea constituțională fără a da motive. Decizia a fost preluată la reprezentantul reclamanților la 19 aprilie 2002. 20. Secțiunea 75 din Codul de Proceduri ale Curții Administrative (Verwaltungsgerichtsordnung) prevede, printre altele, că o cerere de anulare a unei hotărâri (Anfechtungsklage) poate fi depusă Curții Administrative în cazul în care autoritățile administrative nu reușesc suficientă justificare pentru a decide apelul administrativ împotriva acestei hotărâri într-un termen rezonabil, în general trei luni. 21. Legea federală a clădirii (Baugesetzbuch) stabilește, printre altele, că dezvoltarea infrastructurii va fi sarcina municipiului (Secțiunea 123), dar că aceasta din urmă poate atribui dezvoltarea infrastructurii unui terț, prin acord (Secțiunea 124). În plus, municipalitatea impune o contribuție de infrastructură pentru a acoperi costurile pentru instalațiile de infrastructură care nu sunt acoperite altfel (secțiunea 127), însă presupune cel puțin 10 % din cheltuielile de infrastructură supuse contribuției (secțiunea 129).

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă