ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5861/2006

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 9 iunie 2003, reclamanta

C.I.D. a solicitat în contradictoriu cu Primăria comunei Bala și Stațiunea bala

ca pârâtele să fie obligate să-i restituie în natură suprafața de teren de

4.200 mp ce a fost preluată abuziv de stat în anul 1978.

Judecătoria Baia de Aramă prin

sentința civilă nr. 358 din 19 august 2003 a declinat competența de soluționare

a cauzei favoarea Tribunalului Mehedinți având în vedere dispozițiile art. 31

alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Prin sentința nr. 180 din 4 martie

2004 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția civilă, a fost respinsă

acțiunea reclamantei întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Din probele administrate, instanța

de fond a reținut că reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de

proprietate asupra terenului intravilan în suprafață de 4.200 mp situat în

comuna Bala în temeiul Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar.

Prin adresele nr. 1913/1996 și

1682/2001, Primăria comunei Bala a comunicat reclamantei că terenul solicitat

face parte din domeniul public, pe acesta aflându-se un ștrand balnear, motiv

pentru care urmează să fie pusă în posesie cu o suprafață de teren de 6.300 mp

în punctul „Găvane”, fiind imposibilă reconstituirea dreptului de proprietate

pe vechiul amplasament.

Întrucât prin art. 8 din Legea nr.

10/2001 sunt exceptate categoriile de teren pentru care măsurile reparatorii au

fost reglementate prin alte acte normative, în speță Legea nr. 18/1991,

acțiunea reclamantei a fost respinsă.

Apelul declarat de reclamantă împotriva

acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 2322 din 7 iulie

2004 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă.

În pronunțarea acestei decizii se

motivează că reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra

terenului în litigiu în temeiul Legii nr. 18/1991 astfel că, în raport de

prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001, nu mai poate cere restituirea în

natură a acestui imobil în baza altei legi reparatorii cum este Legea nr.

10/2001.

Pe de altă parte, s-a constatat că

pe terenul în litigiu s-au edificat lucrări de investiții de interes public așa

încât acesta nu poate fi restituit în natură în baza prevederilor Legii nr.

10/2001.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta criticând-o ca fiind nelegală pentru motivele de care

prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și 3 C. proc. civ.

Recurenta susține în esență că

instanța de apel nu a soluționat fondul pricinii, nu a administrat probe pentru

aflarea adevăratelor raporturi juridice dintre părți câtă vreme nu s-a dovedit

că terenul i-a fost reconstituit în temeiul Legii nr. 18/1991 sau că i s-a dat

în schimb alt teren pe alt amplasament.

De asemenea se arată că nu s-a

identificat prin expertiză imobilul pentru a se stabili dacă este afectat în

întregime de ștrandul termal amenajat sau numai parțial.

Totodată nu s-a solicitat pârâtelor

actele de preluare ale terenului precum și actul prin care acest bun a trecut

în domeniul public.

Printr-o altă critică, recurenta

arată că hotărârea atacată are o motivare contradictorie în ce privește legea

aplicabilă. Astfel, dacă cererea sa nu se încadra în dispozițiile Legii nr.

10/2001 se cuvenea a se trimite dosarul judecătoriei pentru a fi soluționat în

temeiul legii nr. 18/1991.

Recursul declarat este fondat numai

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă că recurenta-reclamantă a solicitat la data de 11 iunie 2001, printr-o

notificare adresată Primăriei comunei Bala, restituirea în natură sau măsuri

reparatorii prin echivalent pentru terenul intravilan în suprafață de 4.200 mp

situat în comuna Bala, conform Legii nr. 10/2001.

Anterior notificării, prin mai multe

cereri, recurenta a solicitat Primăriei comunei bala să-i restituie terenul în

litigiu, dar i s-a comunicat că pe teren se află un ștrand balnear și că nu

poate fi restituit deoarece face parte din domeniul public, urmând să fie pusă

în posesie cu o altă suprafață de teren de 6.300 mp în punctul „Găvane”.

Rezultă din răspunsurile intimatei

Primăriei comunei Bala că terenul în litigiu a fost preluat de la recurentă în

anul 1978 și comasat cu alt teren pe care s-a construit ștrandul termal Bala ce

face parte din domeniul public.

Încălcând prevederile art. 129 C.

proc. civ., instanța de apel nu a stăruit pentru a clarifica dacă prin modul de

preluare al terenului în litigiu de către stat acesta era supus prevederilor

Legii nr. 18/1991 sau ale Legii nr. 10/2001. Din probe, nu rezultă că

recurentei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului conform

Legii nr. 18/1991 și nici nu există vreun înscris care să ateste că a fost pusă

în posesie cu altă suprafață de teren, pe alt amplasament.

Deși art. 8 alin. (1) exclude din

domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001 „terenurile al căror regim juridic

este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată”, această

prevedere trebuie interpretată restrictiv în sensul că se referă numai la

terenurile agricole și forestiere și nu la terenurile intravilane cu altă

destinație, trecute în proprietatea statului.

Față de cele ce preced, se constată

că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001,

fără ca prealabil să administreze probe în vederea stabilirii depline a

situației de fapt referitoare la modul de preluare de către stat a terenului în

litigiu, dacă acesta intră în domeniul de reglementare al Legii nr. 18/1991 sau

al Legii nr. 10/2001 în raport de care se impunea și identificarea prin

expertiză topocadastrală a imobilului și dacă ștrandul termal ocupă întreaga suprafață

de teren sau numai parțial.

Ca urmare, în baza art. 314 C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul reclamantei, va casa decizia pronunțată

de instanța de apel și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul formulat de reclamanta C.I.D. împotriva deciziei nr. 2322 din 7 iulie

2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, pe care o casează și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași curți de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2006.