ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.04.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1305/2006

HOTĂRÂRE
13.04.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1305/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1682 din 8

septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,

a respins acțiunea reclamantei SC R. SA București, în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și

Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

de fond a reținut, atât condițiile acordării eșalonării, cât și dispozițiile O.G.

nr. 11/1996, pe perioada supusă controlului, apreciind că reclamanta nu a

contestat condițiile de eșalonare la plată. Au fost înlăturate și susținerile reclamantei

privind impozitul pe venitul persoanelor nerezidente, întrucât situația acestui

impozit pe perioada în discuție, a fost întocmită pe baza documentelor prezentate

organului de control de societate, cât și în raport cu prevederile O.U.G. nr. 13/2001.

Referitor la suma de 53.862.742 lei,

aceasta reprezintă diferențe impozit pe venit din salarii și majorări și

penalizări, or, pe acest aspect, instanța curții de apel a înlăturat pretențiile

reclamantei față de actele depuse și concluziile raportului de expertiză

contabilă.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești a formulat recurs, recurenta-reclamantă SC R. SA București,

criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât instanța a pronunțat-o cu încălcarea

dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.

S-a apreciat că hotărârea nu

cuprinde motivele pe care se sprijină și că s-a interpretat greșit actul juridic

dedus judecății, astfel încât s-a schimbat înțelesul acestuia.

De asemenea, recurenta a apreciat că

hotărârea este lipsită de temei legal și instanța de fond nu s-a pronunțat asupra

unui mijloc de apărare, respectiv raportul de expertiză anexat la dosar.

Desigur, pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. nu mai poate fi avut în vedere, de vreme ce a fost abrogat.

Recursul este nefondat și va fi

respins.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport cu dispozițiile art. 304

1

Hotărârea primei instanței este

motivată atât în fapt, cât și în drept.

Societatea recurentă a formulat

cerere, în conformitate cu art. 83 din O.G. nr. 11/1996, către organele

fiscale, iar acestea au emis actul administrativ, prin care i-au comunicat

petentei, că i s-a aprobat eșalonarea, cât și faptul că nerespectarea

graficului de eșalonare se sancționează cu anularea facilității și plata

sumelor. Corect a reținut curtea de apel că recurenta-reclamantă nu a contestat

condițiile de acordare a eșalonării, asumându-și obligațiile, astfel încât

neachitând majorările de întârziere aferente impozitului pe profit pe

trimestrul III și IV/1998, nu poate beneficia de facilitățile prevăzute de O.U.G.

nr. 68/1999.

Referitor la impozitul pe venitul

persoanelor nerezidente, această situație a fost întocmită de organele fiscale,

în raport cu actele prezentate de recurentă, cât și în raport cu prevederile O.U.G.

nr. 13/2001.

De altfel și raportul de expertiză

efectuat, probă de care instanța de fond a ținut seama, atestă aceste aspecte,

atât cu privire la cele mai sus invocate, cât și privitor la majorări și

penalizări reprezentând diferențe de impozit pe venit.

De altfel, expertul detaliind fiecare

obiectiv de expertiză, a concluzionat, cum corect a reținut prima instanță, că

reclamanta datorează bugetului de stat, suma de 53.862.742 lei, actele

administrative deduse judecății fiind expuse.

Față de toate aceste considerente,

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală

și temeinică, motiv pentru care va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

SC R. SA București, conform art. 312 C. proc. civ.

Respinge recursul declarat de SC R.

SA București împotriva sentinței civile nr. 1682 din 8 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefundat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 aprilie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-09-16
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6962/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 15 iulie 2002, reclamanta SC D. SA a solicitat anularea deciziei nr. 349 din 11 iunie 2002, emisă de Ministerul Finanțelor P
ÎCCJ 2005-03-24
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1949/2005
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 244, pronunțată la data de 9 februarie 2004, în dosarul nr. 585/2003, Curtea de Apel București, sec
ÎCCJ 2006-10-31
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3715/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 24 martie 2004, R.A. A.R.S.T.A. a solicitat ca, în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală de Administ
ÎCCJ 2003-03-24
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 241/2003
nța nr. 1625 din 28 noiembrie 2001 a secției de contencios administrativ a Curții de Apel București, s-a admis acțiunile conexe formulate de reclamanta SC I. SRL, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. a municipiului
ÎCCJ 2005-04-20
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2683/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: S.N.P.A. SA, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Public București, a solicitat anularea deciziei nr. 252
Sursă