ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5778/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 iunie 2004, reclamantul C.A. a contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziția nr. 2903 din 13 mai 2004 emisă de Primarul General al Municipiului București, prin care a fost respinsă notificarea de restituire în natură a terenului situat în București. În cuprinsul acțiunii reclamantul a arătat că, la adresa menționată, a avut în proprietate un imobil (construcție și teren), iar în anul 1973, imobilul a fost preluat de stat, construcția fiind demolată. Reclamantul a solicitat, prin acțiune, restituirea în natură a terenului de 330 mp și despăgubiri pentru construcția demolată.

Soluționând litigiul în primă instanță, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 452 din 5 mai 2005, a admis în parte acțiunea (contestația) și în consecință a anulat dispoziția nr. 2903 din 13 mai 2004 emisă de Primarul General al Municipiului București și a obligat Primăria Municipiului București să emită dispoziție motivată de restituire prin echivalent constând în titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii de 1.066.140.900 lei a imobilului teren în suprafață de 330 mp individualizată prin raportul de expertiză întocmit în cauză. Prin aceeași sentință, Primăria Municipiului București a fost obligată să emită dispoziție motivată de restituire a echivalentului în lei a sumei de 7.125 dolari SUA, reprezentând contravaloarea construcției demolate, conform metodologiei prevăzute de art. 10.8 din H.G.

498/2003. Hotărând astfel, tribunalul a reținut că imobilul proprietatea reclamantului a fost preluat prin expropriere, conform Decretului nr. 50/1974 și că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent, deoarece restituirea în natură nu este posibilă, construcția fiind demolată, iar pe teren a fost edificat un bloc de locuințe. Curtea de Apel București, secția a VII a civilă, prin decizia nr. 748/A din 22 noiembrie 2005, a respins ca nefondat apelul declarat de Municipiul București, prin primarul general, împotriva sentinței civile nr. 452/2005 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, cu aceeași motivare dezvoltată și prin considerentele hotărârii primei instanțe.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs Municipiul București, prin Primarul General, susținând că decizia a fost pronunțată cu aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001, deoarece reclamantul nu a depus, anterior emiterii deciziei administrative, actele doveditoare ale dreptului de proprietate. Pe fondul litigiului, prin recurs, s-a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant. Recursul declarat nu este întemeiat.

Potrivit art. 22 și art. 23 din Legea nr. 10/2001, așa cum erau în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate vor fi depus ca anexe la notificare o dată cu aceasta sau în termen de cel mult 18 luni (ulterior prelungit cu 30 zile, respectiv până la 14 martie 2003). În termen de 60 zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire. Nedepunerea actelor doveditoare ale dreptului de proprietate în termenele prevăzute de art. 22 și art. 23 din Legea nr. 10/2001 are drept consecință doar soluționarea notificării pe baza actelor depuse de către persoana care se consideră îndreptățită la despăgubiri.

În cursul proceselor, în fața instanțelor judecătorești, actele doveditoare ale dreptului de proprietate și cele care atestă calitatea de moștenitor, ca și orice alte înscrisuri pot fi folosite de părțile din proces, în condițiile reglementate prin Codul de procedură civilă, așa încât susținerea, formulată prin recurs, că instanțele judecătorești trebuia să aibă în vedere la pronunțarea hotărârilor în fond și în apel doar actele pe baza căreia a fost emisă dispoziția primarului nu are nici un suport legal. Pe fondul litigiului, atât prima instanță cât și instanța de apel au hotărât, corect, că reclamantul a dovedit că este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în temeiul Legii nr. 10/2001, deoarece actele depuse la dosar atestă, neîndoielnic, că reclamantul este moștenitorul fostului proprietar al imobilului aflat în litigiu, imobil ce a fost preluat de stat în mod abuziv.

Nefiind întemeiat, recursul exercitat în cauză urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar General împotriva deciziei nr. 748 A din 22 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VII a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2006.