ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5778/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 10

iunie 2004, reclamantul C.A. a contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001,

dispoziția nr. 2903 din 13 mai 2004 emisă de Primarul General al Municipiului

București, prin care a fost respinsă notificarea de restituire în natură a

terenului situat în București.

În cuprinsul acțiunii reclamantul a

arătat că, la adresa menționată, a avut în proprietate un imobil (construcție

și teren), iar în anul 1973, imobilul a fost preluat de stat, construcția fiind

demolată. Reclamantul a solicitat, prin acțiune, restituirea în natură a

terenului de 330 mp și despăgubiri pentru construcția demolată.

Soluționând litigiul în primă

instanță, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 452 din

5 mai 2005, a admis în parte acțiunea (contestația) și în consecință a anulat

dispoziția nr. 2903 din 13 mai 2004 emisă de Primarul General al Municipiului

București și a obligat Primăria Municipiului București să emită dispoziție

motivată de restituire prin echivalent constând în titluri de valoare nominală,

folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii de

1.066.140.900 lei a imobilului teren în suprafață de 330 mp individualizată

prin raportul de expertiză întocmit în cauză. Prin aceeași sentință, Primăria

Municipiului București a fost obligată să emită dispoziție motivată de

restituire a echivalentului în lei a sumei de 7.125 dolari SUA, reprezentând

contravaloarea construcției demolate, conform metodologiei prevăzute de art.

10.8 din H.G. 498/2003.

Hotărând astfel, tribunalul a

reținut că imobilul proprietatea reclamantului a fost preluat prin expropriere,

conform Decretului nr. 50/1974 și că reclamantul este îndreptățit la măsuri

reparatorii prin echivalent, deoarece restituirea în natură nu este posibilă,

construcția fiind demolată, iar pe teren a fost edificat un bloc de locuințe.

Curtea de Apel București, secția a

VII a civilă, prin decizia nr. 748/A din 22 noiembrie 2005, a respins ca

nefondat apelul declarat de Municipiul București, prin primarul general, împotriva

sentinței civile nr. 452/2005 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă,

cu aceeași motivare dezvoltată și prin considerentele hotărârii primei

instanțe.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs Municipiul București, prin Primarul General, susținând că

decizia a fost pronunțată cu aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001, deoarece

reclamantul nu a depus, anterior emiterii deciziei administrative, actele

doveditoare ale dreptului de proprietate. Pe fondul litigiului, prin recurs,

s-a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Potrivit art. 22 și art. 23 din

Legea nr. 10/2001, așa cum erau în vigoare la data înregistrării cererii de

chemare în judecată, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum

și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate vor fi depus ca

anexe la notificare o dată cu aceasta sau în termen de cel mult 18 luni

(ulterior prelungit cu 30 zile, respectiv până la 14 martie 2003). În termen de

60 zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii

actelor doveditoare, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin

decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire.

Nedepunerea actelor doveditoare ale

dreptului de proprietate în termenele prevăzute de art. 22 și art. 23 din Legea

nr. 10/2001 are drept consecință doar soluționarea notificării pe baza actelor

depuse de către persoana care se consideră îndreptățită la despăgubiri.

În cursul proceselor, în fața

instanțelor judecătorești, actele doveditoare ale dreptului de proprietate și

cele care atestă calitatea de moștenitor, ca și orice alte înscrisuri pot fi

folosite de părțile din proces, în condițiile reglementate prin Codul de

procedură civilă, așa încât susținerea, formulată prin recurs, că instanțele

judecătorești trebuia să aibă în vedere la pronunțarea hotărârilor în fond și

în apel doar actele pe baza căreia a fost emisă dispoziția primarului nu are

nici un suport legal.

Pe fondul litigiului, atât prima

instanță cât și instanța de apel au hotărât, corect, că reclamantul a dovedit

că este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în temeiul Legii nr.

10/2001, deoarece actele depuse la dosar atestă, neîndoielnic, că reclamantul

este moștenitorul fostului proprietar al imobilului aflat în litigiu, imobil ce

a fost preluat de stat în mod abuziv.

Nefiind întemeiat, recursul

exercitat în cauză urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâtul Municipiul București prin Primar General împotriva deciziei nr. 748 A

din 22 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VII a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2006.