ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2662/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

13 noiembrie 2006, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte București a

chemat în judecată pe pârâtul A.T.G., solicitând ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună restrângerea dreptului acestuia la libera circulație în

statele Uniunii Europene, pentru o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că la data de 7 octombrie 2006, pârâtul a fost returnat din Suedia, în

baza Acordului de readmisie încheiat între România și această țară, ratificat

prin Legea nr. 642/2004, așa încât, în baza dispozițiilor art. 38 lit. a) din

Legea nr. 248/2005, modificată și completată prin O.G. nr. 5/2006, se impune

măsura restrângerii dreptului pârâtului la libera circulație în statele Uniunii

Europene.

Fiind astfel investit, Tribunalul

Caraș-Severin, prin sentința civilă nr. 3144 din 7 decembrie 2006, a respins

sesizarea formulată de petentă.

Pentru a hotărî astfel instanța de

fond a reținut, în esență, că pârâtul a plecat din țară prin vama Cenad la data

de 22 august 2006 și a fost returnat la data de 7 octombrie 2006 fără a depăși

termenul legal de ședere. Față de perioada scurtă de ședere și în lipsa unor

fapte negative și caracterul facultativ al măsurii de restrângere, instanța de

fond a apreciat că nu se impune luarea măsurii față de pârât de restrângere a

dreptului la libera circulație.

Soluția instanței de fond a fost

confirmată de Curtea de Apel Timișoara care, prin decizia civilă nr. 28 din 25

ianuarie 2007, a respins apelul formulat de reclamantă.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte București,

invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Susține, în esență, că hotărârea

atacată a fost dată cu nerespectarea prevederilor art. 38 lit. a) din Legea nr.

248/2005 din prevederile căruia rezultă că singura condiție necesară pentru

dispunerea măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera circulație în

străinătate, este aceea a returnării cetățeanului român dintr-un stat cu care România

are încheiat acord de readmisie. În această situație, în cauză se impunea

restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în statul de unde a

fost returnat pârâtul, respectiv Suedia.

Recursul este nefondat.

Este de observat că la data soluționării

apelului (25 ianuarie 2007) România a devenit membră a Uniunii Europene, astfel

că dispozițiile art. 52 din Legea nr. 248/2005, și-au încetat aplicabilitatea.

Pentru circulația cetățenilor români

în Uniunea Europeană sunt aplicabile dispozițiile Tratatului de Instituire a

Comunității Europene și în special, art. 12, art. 18, art. 40, art. 44 și art.

52, precum și Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului.

În temeiul dispozițiilor menționate,

Cetățenia Uniunii conferă fiecărui cetățean al Uniunii un drept fundamental și

individual la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, sub

rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și a măsurilor adoptate

în scopul aplicării acestuia.

Conform art. 27 din Directiva

2004/38/CE, statele membre ale Uniunii pot restrânge libertatea de circulație

și de ședere a cetățenilor Uniunii, pentru motive de odine publică, siguranță

publică sau sănătate publică, motive ce nu pot fi invocate în scopuri

economice. De asemenea, la punctul 2 teza a II-a al aceluiași articol se

prevede că, conduita persoanei în cauză trebuie să constituie o amenințare

reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al

societății.

Drept urmare, în mod just instanța

de apel a apreciat asupra conduitei pârâtului care nu se încadrează în nici una

din situațiile menționate pentru întrunirea condițiilor de restrângere a

libertăților de circulație față de statul suedez, pârâtul nesăvârșind pe

teritoriul acestui stat fapte reprobabile care să justifice măsura solicitată

de reclamantă.

De altfel, în contextul noilor

reglementări comunitare o dată cu aderarea României la Uniunea Europeană la

data de 1 ianuarie 2007, dispozițiile art. 38 din Legea nr. 248/2005 sunt

aplicabile doar pentru statele care nu fac parte din Uniunea Europeană.

Drept urmare, în raport de

considerentele expuse, recursul declarat în cauză se privește ca nefondat și

urmează a fi respins în consecință conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul

Administrației și Internelor împotriva deciziei civile nr. 28 din 25 ianuarie

2007 a Curții de Apel Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 23 martie 2007.