ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4209/2007

Deliberând

asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 254 din 1 martie 2007,

Tribunalul Vâlcea a respins cererea formulată de reclamanta Direcția Generală

de Pașapoarte, în contradictoriu cu pârâta G.(M.) D. L., prin care a solicitat

restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Spania.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, de la

1 ianuarie 2007, România a devenit membră a Uniunii Europene, iar potrivit art.

18 alin. (1) din Tratatul de înființare a Comunității Europene, cetățenii Uniunii

au dreptul de a circula și de a domicilia în mod liber pe teritoriul statelor

membre, fiind supus limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și de

măsurile adoptate pentru punerea în aplicare a acestuia.

În virtutea principiului preeminenței dreptului

comunitar și aplicării directe a acestuia, dispozițiile art. 38 din Legea nr.

248/2005 trebuie aplicate numai în măsura în care nu contravin dispozițiilor

comunitare și în lumina garantării dreptului la libera circulație a

persoanelor.

Pârâta a fost returnată din Spania în baza acordului

de readmisie încheiat cu această țară dar, deși sunt îndeplinite condițiile

art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, tribunalul a constatat că cererea nu

poate fi admisă, deoarece aceasta nu a desfășurat activități de natură să

compromită imaginea României în străinătate și nu a încălcat legislația Spaniei

sau dispozițiile Legii nr. 248/2005.

Apelul declarat de reclamantă a fost respins prin

decizia civilă nr. 124A din 29 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

Curtea de apel a reținut că expulzarea nu este

suficientă pentru a se putea interzice dreptul de circulație în Spania pe o

anumită perioadă.

După aderarea României la Uniunea Europeană, instanța

română trebuie să se raporteze la ordinea juridică în vigoare în cadrul Uniunii

Europene.

Dreptul la libera circulație pe teritoriul statelor

membre ale Uniunii Europene este reglementat de directiva 2004/38/CE, iar

reclamanta nu a făcut dovada existenței uneia din situațiile de excepție

prevăzute de art. 27 din directivă.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat

recurs Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației

și Internelor.

Fără a invoca

vreo dispoziție din cuprinsul art. 304 C. proc. civ., recurenta a arătat, în

esență, că decizia este nelegală, pentru că, potrivit

art. 38 și art. 52 din Legea nr. 248/2005 și art. 25

și art. 53 din Constituția României, măsura restrângerii dreptului la liberă

circulație în străinătate este justificată pentru apărarea ordinii publice.

Directiva

2004/38/CE nu este aplicabilă, pentru că, la data returnării, România nu era

membră a Uniunii Europene.

Criticile

formulate de recurentă permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în

continuare.

Potrivit

dispozițiilor art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, ca urmare a

aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale

Uniunii, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au

prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea

actului de aderare, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la

îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.

Odată, însă

cu semnarea actului de aderare, instanțele de judecată au obligația să

interpreteze legea internă prin raportare la dreptul comunitar, care, așa cum

s-a arătat, are prioritate.

Or, potrivit

dispozițiilor art. 307 alin. (1) și (2) din Tratatul instituind Comunitatea

Europeană, statele au obligația de a lua toate măsurile pentru a asigura

compatibilitatea dintre tratatul european și convențiile încheiate înainte de

data aderării, ce au generat drepturi și obligații.

Această

prevedere din tratat face ca legislația comunitară să fie de imediată aplicare,

ceea ce înseamnă că legea română va fi interpretată în raport cu norma

comunitară, chiar dacă la data luării măsurii returnării România nu era stat

membru al Uniunii Europene.

Dreptul la

libertatea de circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene

este garantat de art. 18 din Tratat. În aplicare acestui articol, a fost

adoptată directiva 2004/38/CE a Parlamentului European.

Actele

normative menționate sunt cuprinse în anexele protocolului de aderare, care

cuprinde condițiile și aranjamentele admiterii în Uniunea Europeană și care a

devenit parte a tratatelor europene.

Potrivit

legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept

absolut, pentru că, potrivit art. 27 din directiva 2004/38/CE, restricționarea

libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor

de familie se dispune doar pentru motive de ordine publică, siguranță națională

sau sănătate publică, iar potrivit alin. (2) al articolului, măsura trebuie să

respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita

celui în cauză.

Soluția este

în deplin acord cu

art. 6 din Tratatul privind

Uniunea Europeană, care statuează că drepturile fundamentale sunt respectate,

așa cum sunt garantate de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor

omului și libertăților fundamentale.

Prin urmare,

calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a

restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, numai că, limitarea

trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27

din

directiva 2004/38/CE, iar dispozițiile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate

în acord cu legislația comunitară.

Față de

aceste considerente, se constată că, în mod corect instanța de apel a reținut

că faptele săvârșite nu sunt de natură a justifica restrângerea, iar o

eventuală restrângerea a dreptului la liberă circulație nu este proporțională

cu scopul legitim urmărit.

Astfel, la

dosar a fost depus doar talonul de returnare și un proces verbal din care

rezultă că pârâta a fost returnată pentru ședere ilegală.

În situația

în care, după data aderării, cetățenii români au dobândit dreptul la libertatea

de circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, șederea

ilegală, constatată în alte condiții decât cele prevăzute de legislația

comunitară, nu poate constitui un temei al restrângerii dreptului la libertatea

de circulație.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta Direcția Generală

de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor împotriva deciziei

nr. 124A din 29 martie 2007, a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2007.