ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4209/2007

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 254 din 1 martie 2007, Tribunalul Vâlcea a respins cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, în contradictoriu cu pârâta G.(M.) D. L., prin care a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Spania. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, de la 1 ianuarie 2007, România a devenit membră a Uniunii Europene, iar potrivit art. 18 alin. (1) din Tratatul de înființare a Comunității Europene, cetățenii Uniunii au dreptul de a circula și de a domicilia în mod liber pe teritoriul statelor membre, fiind supus limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și de măsurile adoptate pentru punerea în aplicare a acestuia.

În virtutea principiului preeminenței dreptului comunitar și aplicării directe a acestuia, dispozițiile art. 38 din Legea nr. 248/2005 trebuie aplicate numai în măsura în care nu contravin dispozițiilor comunitare și în lumina garantării dreptului la libera circulație a persoanelor. Pârâta a fost returnată din Spania în baza acordului de readmisie încheiat cu această țară dar, deși sunt îndeplinite condițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, tribunalul a constatat că cererea nu poate fi admisă, deoarece aceasta nu a desfășurat activități de natură să compromită imaginea României în străinătate și nu a încălcat legislația Spaniei sau dispozițiile Legii nr. 248/2005. Apelul declarat de reclamantă a fost respins prin decizia civilă nr. 124A din 29 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

Curtea de apel a reținut că expulzarea nu este suficientă pentru a se putea interzice dreptul de circulație în Spania pe o anumită perioadă. După aderarea României la Uniunea Europeană, instanța română trebuie să se raporteze la ordinea juridică în vigoare în cadrul Uniunii Europene. Dreptul la libera circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este reglementat de directiva 2004/38/CE, iar reclamanta nu a făcut dovada existenței uneia din situațiile de excepție prevăzute de art. 27 din directivă. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor. Fără a invoca vreo dispoziție din cuprinsul art. 304 C. proc.

civ., recurenta a arătat, în esență, că decizia este nelegală, pentru că, potrivit art. 38 și art. 52 din Legea nr. 248/2005 și art. 25 și art. 53 din Constituția României, măsura restrângerii dreptului la liberă circulație în străinătate este justificată pentru apărarea ordinii publice. Directiva 2004/38/CE nu este aplicabilă, pentru că, la data returnării, România nu era membră a Uniunii Europene. Criticile formulate de recurentă permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea actului de aderare, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării. Odată, însă cu semnarea actului de aderare, instanțele de judecată au obligația să interpreteze legea internă prin raportare la dreptul comunitar, care, așa cum s-a arătat, are prioritate. Or, potrivit dispozițiilor art. 307 alin. (1) și (2) din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, statele au obligația de a lua toate măsurile pentru a asigura compatibilitatea dintre tratatul european și convențiile încheiate înainte de data aderării, ce au generat drepturi și obligații.

Această prevedere din tratat face ca legislația comunitară să fie de imediată aplicare, ceea ce înseamnă că legea română va fi interpretată în raport cu norma comunitară, chiar dacă la data luării măsurii returnării România nu era stat membru al Uniunii Europene. Dreptul la libertatea de circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art. 18 din Tratat. În aplicare acestui articol, a fost adoptată directiva 2004/38/CE a Parlamentului European. Actele normative menționate sunt cuprinse în anexele protocolului de aderare, care cuprinde condițiile și aranjamentele admiterii în Uniunea Europeană și care a devenit parte a tratatelor europene.

Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, pentru că, potrivit art. 27 din directiva 2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie se dispune doar pentru motive de ordine publică, siguranță națională sau sănătate publică, iar potrivit alin. (2) al articolului, măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita celui în cauză. Soluția este în deplin acord cu art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, care statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Prin urmare, calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, numai că, limitarea trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din directiva 2004/38/CE, iar dispozițiile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară. Față de aceste considerente, se constată că, în mod corect instanța de apel a reținut că faptele săvârșite nu sunt de natură a justifica restrângerea, iar o eventuală restrângerea a dreptului la liberă circulație nu este proporțională cu scopul legitim urmărit. Astfel, la dosar a fost depus doar talonul de returnare și un proces verbal din care rezultă că pârâta a fost returnată pentru ședere ilegală.

În situația în care, după data aderării, cetățenii români au dobândit dreptul la libertatea de circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, șederea ilegală, constatată în alte condiții decât cele prevăzute de legislația comunitară, nu poate constitui un temei al restrângerii dreptului la libertatea de circulație.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor împotriva deciziei nr. 124A din 29 martie 2007, a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2007.