ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2608/2006

Asupra recursului penal de față;

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 226 din 22

noiembrie 2005, Tribunalul Olt a condamnat pe inculpatul T.D., la 15 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C.

pen.

În baza art. 118 C. pen., s-a dispus

confiscarea de la inculpat a unui cuțit – corp delict.

S-a luat act de declarația făcută de

inculpat, în sensul că este de acord cu plata cheltuielilor de înmormântare a

victimei, în sumă de 50.000.000 lei, către partea civilă C.P.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Începând cu anul 1988, inculpatul T.D.

se afla în relații de concubinaj cu victima D.V., cei doi locuind împreună

într-un imobil aparținând inculpatului, situat în localitatea Iancu Jianu, jud.

Olt.

De mai mult timp, raporturile dintre

inculpat și victimă erau tensionate, motivat de faptul că inculpatul o bănuia

pe victimă că ar întreține raporturi sexuale și cu alți bărbați.

În ziua de 30 mai 2005, în calitatea

sa de paznic la Primăria comunei Iancu Jianu, inculpatul se afla la paza

culturilor din extravilanul localității respective.

În jurul prânzului, acesta a servit

masa cu victima, împrejurare în care a înțeles de la victimă că aceasta urma să

se deplaseze în după amiaza zilei respective la o fermă din localitatea Olteni.

Inculpatul a revenit de la paza

culturilor, în jurul orelor 22-22,30, însă în prealabil trecuse pe la cumnatul

său, V.M., care-și amenajase în curte un local, iar împreună cu acesta a servit

alcool, în locul respectiv aflându-se și concubina sa, victima D.V.

În jurul orelor 23,00, inculpatul și

victima au plecat spre domiciliul lor situat în apropiere.

În timp ce serveau masa în locuință,

între cei doi s-a iscat o ceartă, pe fondul căreia, inculpatul a luat un cuțit

de bucătărie cu mâner din aluminiu, cu care a înțepat pe concubina sa o singură

dată, în coapsa dreaptă.

Întrucât victima acuza dureri și

pierdea mult sânge, inculpatul a scos-o în afara locuinței, la aer, apoi văzând

că starea acesteia se agrava, a introdus-o în locuință, așezând-o cu fața în

sus pe unul din cele două paturi aflate în cameră.

Imediat, inculpatul s-a deplasat la

sora victimei pentru a anunța mașina salvării, dar revenind în camera victimei,

împreună cu rudele, au constatat că a murit.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel inculpatul, invocând atât în motivele scrise cât și prin

apărător, greșita încadrare juridică a faptei.

Prin decizia penală nr. 71 din 28 februarie

2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat.

În motivarea soluției s-a reținut că

la încadrarea juridică a faptei și stabilirea formei de vinovăție au fost avute

în vedere elemente ce țin de materialitatea faptei și care privesc zona lovită

sau corpul cu care s-a aplicat lovitura.

În termen legal, împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs inculpatul care a formulat următoarele critici:

- greșita încadrare juridică a

faptei dedusă judecății, care în contextul în care a fost comisă și fără a se

intenționa moartea victimei, întrunea elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzută de art. 183 C. pen.;

- încălcarea dispozițiilor art. 72 C.

pen., prin nereținerea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen., în favoarea

inculpatului și în consecință, reducerea pedepsei sub limita minimă legală.

În susținerea acestor critici au

fost invocate dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 14 C.

proc. pen.

Analizând hotărârile recurate în

raport de aceste critici și de cazurile de casare invocate se constată că

recursul este nefondat pentru cele ce urmează:

Astfel, pe baza probatoriului

administrat, instanțele au reținut o corectă stare de fapt și încadrare

juridică corespunzătoare a faptei.

Inculpatul a recunoscut constant pe

parcursul procesului că, în urma unor discuții cu concubina sa, a aplicat

acesteia o singură lovitură cu cuțitul în coapsa dreaptă.

Consecința acestei lovituri a fost

producerea unei leziuni cu secționarea arterei și venei femurale ce a produs

victimei o masivă hemoragie ce a condus la deces (în acest sens concluziile

actului medico-legal de autopsie).

Ori, procedând la lovirea victimei

cu cuțitul într-o zonă vitală (artera și vena femurală) inculpatul, chiar dacă

nu a dorit moartea victimei, a acceptat producerea rezultatului letal, ceea ce

în plan obiectiv și subiectiv, conturează elementele constitutive, nu ale

infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen., ci pe cele ale infracțiunii de

omor, așa cum corect, au reținut instanțele.

Chiar dacă recurentul inculpat a

prezentat o conduită procesuală sinceră, această împrejurare nu era suficientă

pentru reținerea dispozițiilor art. 74 C. pen., cu atât mai mult cu cât,

inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie apreciind atât

împrejurările în care s-a comis fapta, cât și datele personale, instanța de

fond a stabilit o pedeapsă cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen., și în

același timp de natură a realiza cerințele art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente,

criticile formulate de recurent sunt nefondate și potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge.

În temeiul art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa

aplicată durata reținerii și arestării preventive.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.D. împotriva deciziei penale nr. 71 din 28 februarie

2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 31 mai 2005 la 26

aprilie 2006.

Obligă recurentului inculpat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26

aprilie 2006.