ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2608/2006

Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 226 din 22 noiembrie 2005, Tribunalul Olt a condamnat pe inculpatul T.D., la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen. În baza art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit – corp delict. S-a luat act de declarația făcută de inculpat, în sensul că este de acord cu plata cheltuielilor de înmormântare a victimei, în sumă de 50.000.000 lei, către partea civilă C.P. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: Începând cu anul 1988, inculpatul T.D.

se afla în relații de concubinaj cu victima D.V., cei doi locuind împreună într-un imobil aparținând inculpatului, situat în localitatea Iancu Jianu, jud. Olt. De mai mult timp, raporturile dintre inculpat și victimă erau tensionate, motivat de faptul că inculpatul o bănuia pe victimă că ar întreține raporturi sexuale și cu alți bărbați. În ziua de 30 mai 2005, în calitatea sa de paznic la Primăria comunei Iancu Jianu, inculpatul se afla la paza culturilor din extravilanul localității respective. În jurul prânzului, acesta a servit masa cu victima, împrejurare în care a înțeles de la victimă că aceasta urma să se deplaseze în după amiaza zilei respective la o fermă din localitatea Olteni. Inculpatul a revenit de la paza culturilor, în jurul orelor 22-22,30, însă în prealabil trecuse pe la cumnatul său, V.M., care-și amenajase în curte un local, iar împreună cu acesta a servit alcool, în locul respectiv aflându-se și concubina sa, victima D.V.

În jurul orelor 23,00, inculpatul și victima au plecat spre domiciliul lor situat în apropiere. În timp ce serveau masa în locuință, între cei doi s-a iscat o ceartă, pe fondul căreia, inculpatul a luat un cuțit de bucătărie cu mâner din aluminiu, cu care a înțepat pe concubina sa o singură dată, în coapsa dreaptă. Întrucât victima acuza dureri și pierdea mult sânge, inculpatul a scos-o în afara locuinței, la aer, apoi văzând că starea acesteia se agrava, a introdus-o în locuință, așezând-o cu fața în sus pe unul din cele două paturi aflate în cameră. Imediat, inculpatul s-a deplasat la sora victimei pentru a anunța mașina salvării, dar revenind în camera victimei, împreună cu rudele, au constatat că a murit.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, invocând atât în motivele scrise cât și prin apărător, greșita încadrare juridică a faptei. Prin decizia penală nr. 71 din 28 februarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. În motivarea soluției s-a reținut că la încadrarea juridică a faptei și stabilirea formei de vinovăție au fost avute în vedere elemente ce țin de materialitatea faptei și care privesc zona lovită sau corpul cu care s-a aplicat lovitura.

În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul care a formulat următoarele critici: - greșita încadrare juridică a faptei dedusă judecății, care în contextul în care a fost comisă și fără a se intenționa moartea victimei, întrunea elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen.; - încălcarea dispozițiilor art. 72 C. pen., prin nereținerea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen., în favoarea inculpatului și în consecință, reducerea pedepsei sub limita minimă legală. În susținerea acestor critici au fost invocate dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen. Analizând hotărârile recurate în raport de aceste critici și de cazurile de casare invocate se constată că recursul este nefondat pentru cele ce urmează: Astfel, pe baza probatoriului administrat, instanțele au reținut o corectă stare de fapt și încadrare juridică corespunzătoare a faptei.

Inculpatul a recunoscut constant pe parcursul procesului că, în urma unor discuții cu concubina sa, a aplicat acesteia o singură lovitură cu cuțitul în coapsa dreaptă. Consecința acestei lovituri a fost producerea unei leziuni cu secționarea arterei și venei femurale ce a produs victimei o masivă hemoragie ce a condus la deces (în acest sens concluziile actului medico-legal de autopsie). Ori, procedând la lovirea victimei cu cuțitul într-o zonă vitală (artera și vena femurală) inculpatul, chiar dacă nu a dorit moartea victimei, a acceptat producerea rezultatului letal, ceea ce în plan obiectiv și subiectiv, conturează elementele constitutive, nu ale infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen., ci pe cele ale infracțiunii de omor, așa cum corect, au reținut instanțele.

Chiar dacă recurentul inculpat a prezentat o conduită procesuală sinceră, această împrejurare nu era suficientă pentru reținerea dispozițiilor art. 74 C. pen., cu atât mai mult cu cât, inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie apreciind atât împrejurările în care s-a comis fapta, cât și datele personale, instanța de fond a stabilit o pedeapsă cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen., și în același timp de natură a realiza cerințele art. 52 C. pen. Pentru aceste considerente, criticile formulate de recurent sunt nefondate și potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge. În temeiul art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.D. împotriva deciziei penale nr. 71 din 28 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 31 mai 2005 la 26 aprilie 2006. Obligă recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 aprilie 2006.