ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4769/2006

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ. asupra recursului civil de față constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 10

februarie 2003 pe rolul Tribunalului Brașov reclamanții H.W. și P.E. au chemat

în judecată pe pârâtele A.P.A.P.S. și SC S. SA pentru obligarea acestora să le

lase în deplină proprietate și folosință imobilul din București, și să le

plătească contravaloarea lipsei de folosință pentru terenul de 10.112 mp cu și

fără construcții (echivalentă cu o chirie modică).

Tribunalul București, secția a III-a

civilă, prin sentința nr. 922 din 14 octombrie 2003 a respins acțiunea ca

inadmisibilă și a admis excepția prematurității cererii pentru plata unor sume

reprezentând chirie.

S-a reținut că acțiunea a fost

înregistrată după apariția Legii nr. 10/2001 care prevede o procedură specială

în revendicare. Cât privește pretențiile din chirii pentru lipsa de folosință

s-a considerat că nu se poate aprecia dacă se datorează o asemenea sumă în

lipsa unei cercetări privind preluarea abuzivă a terenului.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți.

Nu s-a primit susținerea

reclamanților că aceștia s-au adresat cu notificare la 19 iulie 2001 în

condițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 și că nu au primit nici un răspuns

nici după 3 ani pentru că faza administrativă nu s-a epuizat nefiind

concretizată într-o dispoziție motivată. S-a mai reținut că întârzierea în

soluționarea notificării este datorată culpei reclamanților, care nu au depus

toate actele.

S-a apreciat ca bine soluționată și

excepția prematurității, dreptul cu privire la care se tinde a fi valorificat

prin cererea de despăgubiri pentru lipsa de folosință, neputând fi recunoscut

câtă vreme nu s-a stabilit că trecerea în patrimoniul statului s-a făcut

nelegal.

Față de toate acestea, excepția lipsei

calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice s-a considerat a

fi inutilă.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanții.

Recursul a fost întemeiat în drept

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. iar în fapt s-a invocat

greșita interpretare în sensul că acțiunea ar fi inadmisibilă pentru

revendicare și prematură pentru pretențiile din chirie.

Recursul este întemeiat și se va

admite pentru considerente ce urmează.

Instanțele au făcut o greșită

apreciere a textelor din Legea nr. 10/2001 când au considerat ca inadmisibilă

acțiunea care nu respectă procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001,

deși nu s-a contestat că reclamanții au notificat pârâta.

Ca atare, față de împrejurarea că

s-a urmat de către reclamanți procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001,

revendicarea prin notificarea unității deținătoare, nu se poate susține că ar

fi inadmisibilă o acțiune a lor în justiție, cu reclamarea faptului că nu s-a

dat curs notificării, deși legea prevede un temei limită înăuntrul căruia

instituția sesizată este obligată să se pronunțe.

Legea specială a instituit controlul

instanțelor judecătorești pentru modul de soluționare al notificărilor și în

mod implicit și pentru situația când nu se dă curs notificării, instanța fiind

abilitată să execute controlul judiciar și în această ipoteză. Această

interpretare se deduce din economia dispozițiilor Legii nr. 10/2001 în ansamblu

care s-a dorit o reglementare reparatorie, menită să înlăture incertitudini de

drept și de fapt și să asigure îndreptarea nedreptăților și ilegalităților

create în timpul regimului comunist.

Pentru aceste considerente,

constatând scăderile de interpretare a instanțelor referitor la textele de lege

aplicabile (Legea nr. 10/2001) se va admite recursul, se va casa decizia Curții

de apel și sentința Tribunalului, cauza urmând a fi trimisă spre evocarea

fondului la prima instanță, Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de W.H. și P.E.

împotriva deciziei nr. 832 din 11 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a

IV-a civilă, pe care o casează. Admite apelul reclamanților declarat împotriva

sentinței nr. 922 din 14 octombrie 1993 a Tribunalului București, secția a

III-a civilă, pe care o desființează.

Trimite cauza pentru judecarea în fond, la

aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2006.