ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2173/2007

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 849 din 06 octombrie 2006, Tribunalul Brăila, secția civilă, a admis

cererea formulată de Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului

Administrației și Internelor și a dispus restrângerea pentru o perioadă de un an

și șase luni a exercițiului dreptului numitului N.D. la libera circulație în

statele membre ale Uniunii Europene.

Apelul declarat

de către N.D. a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 383A din 02

noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.

Instanțele au

reținut ca stare de fapt că N.D. a fost returnat din Germania la data de 10 mai

2006 în baza acordului de readmisie ratificat prin Legea nr. 642/2001, după ce

s-a aflat un timp în Germania în baza unor documente legale de ședere, dar apoi

a săvârșit o infracțiune de furt pe teritoriul statului german, fiind arestat o

perioadă de 17 luni.

În drept, instanțele

au constatat că sunt incidente prevederile art. 38 și ale art. 52 din Legea nr.

248/2005.

N.D. a declarat

recurs, prin care, invocând cazul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ., a cerut casarea deciziei instanței de apel ca fiind dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Dezvoltând recursul, N.D. a

susținut următoarele:

-

decizia

atacată este rezultatul greșitei aplicări a Legii nr.642/2001 care are ca

obiect ratificarea acordului dintre Guvernul României și Guvernul Regatului

Suediei privind readmisia persoanelor, în timp ce returnarea cetățenilor români

de pe teritoriul Germaniei este reglementată de Convenția dintre Ministerul de

Interne din România și Ministerul Federal de Interne din Republica Federală

Germania semnată la Bonn în data de 9 iunie 1998 și aprobată prin H.G. nr. 869

din 3 decembrie 1998;

-

greșit instanța de apel a

reținut data returnării ca fiind 10 mai 2005, iar sancțiunea aplicată de prima

instanță ca fiind de 6 luni în loc de 1 an și 6 luni;

-

instanțele nu au dat

eficiență înscrisurilor care atestă că are un copil minor în Germania, care are

nevoie de prezența recurentului, precum și posibilități concrete de a locui și

munci în acel stat.

Cerând casarea

hotărârilor pentru cele mai sus arătate, N.D. a solicitat reducerea la maxim 8

luni-un an a perioadei pentru care s-a dispus restrângerea exercițiului

dreptului său la libera circulație în statele Uniunii Europene.

Examinând recursul Înalta Curte constată cele ce

succed.

Este

necontestat că între România și Germania există acord de readmisie în sensul

reglementat prin art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, astfel încât nu constituie

o greșită aplicare a legii, ca motiv de casare, împrejurarea că instanțele au

menționat un alt act normativ decât cel prin care România a ratificat acordul.

Nici erorile

menționate în secunda critică din recurs nu constituie caz de casare, deoarece au

doar semnificația unor erori materiale nedeterminante în soluționarea cauzei.

În fine,

critica invocată ca temei al cererii de reducere a duratei restricției

exercitării dreptului este în mod evident o critică de netemeinicie prin care

N.D. tinde a demonstra că instanțele au apreciat greșit probele administrate.

Asemenea critică nu

poate fi încadrată în nici unul din motivele de nelegalitate acceptate prin

art. 304 C. proc. civ. ca temei de recurs.

Așadar, sunt nefondate susținerile din recurs.

Cu toate acestea,

recursul va fi admis cu consecințele casării deciziei instanței de apel și

casării parțiale a hotărârii de primă instanță în sensul că, urmând a fi

păstrate celelalte dispoziții ale celei din urmă hotărâri, restricția dreptului

la libera circulație va fi limitată la teritoriul Germaniei în loc de

teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene.

Aceasta pentru că,

ulterior pronunțării hotărârilor din cauza de față, România a devenit stat

membru al Uniunii Europene, iar art. 52 din Legea nr. 248/2005 avut în vedere

de prima instanță și cea de apel prevede că numai până la data aderării

României la Uniunea Europeană, în cazul returnării unui cetățean român în baza

unui acord de readmisie încheiat între România și un stat membru al Uniunii

Europene, măsura restrângerii dreptului la libera circulație în străinătate

trebuie să se refere la teritoriile tuturor acestor state.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de N.D. împotriva

deciziei nr. 383/A din 2 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați,

secția civilă.

Casează

decizia atacată, precum și, în parte, sentința civilă nr. 849 din 6 octombrie

2006 pronunțată de Tribunalul Brăila, secția civilă, și păstrând celelalte

dispoziții din sentința de mai sus,

restrânge exercițiul dreptului la liberă circulație în Germania, în loc

de statele Uniunii Europene.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 martie 2007.