ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2173/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 849 din 06 octombrie 2006, Tribunalul Brăila, secția civilă, a admis cererea formulată de Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor și a dispus restrângerea pentru o perioadă de un an și șase luni a exercițiului dreptului numitului N.D. la libera circulație în statele membre ale Uniunii Europene. Apelul declarat de către N.D. a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 383A din 02 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Instanțele au reținut ca stare de fapt că N.D. a fost returnat din Germania la data de 10 mai 2006 în baza acordului de readmisie ratificat prin Legea nr. 642/2001, după ce s-a aflat un timp în Germania în baza unor documente legale de ședere, dar apoi a săvârșit o infracțiune de furt pe teritoriul statului german, fiind arestat o perioadă de 17 luni.

În drept, instanțele au constatat că sunt incidente prevederile art. 38 și ale art. 52 din Legea nr. 248/2005. N.D. a declarat recurs, prin care, invocând cazul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a cerut casarea deciziei instanței de apel ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Dezvoltând recursul, N.D. a susținut următoarele: - decizia atacată este rezultatul greșitei aplicări a Legii nr.642/2001 care are ca obiect ratificarea acordului dintre Guvernul României și Guvernul Regatului Suediei privind readmisia persoanelor, în timp ce returnarea cetățenilor români de pe teritoriul Germaniei este reglementată de Convenția dintre Ministerul de Interne din România și Ministerul Federal de Interne din Republica Federală Germania semnată la Bonn în data de 9 iunie 1998 și aprobată prin H.G.

nr. 869 din 3 decembrie 1998; - greșit instanța de apel a reținut data returnării ca fiind 10 mai 2005, iar sancțiunea aplicată de prima instanță ca fiind de 6 luni în loc de 1 an și 6 luni; - instanțele nu au dat eficiență înscrisurilor care atestă că are un copil minor în Germania, care are nevoie de prezența recurentului, precum și posibilități concrete de a locui și munci în acel stat. Cerând casarea hotărârilor pentru cele mai sus arătate, N.D. a solicitat reducerea la maxim 8 luni-un an a perioadei pentru care s-a dispus restrângerea exercițiului dreptului său la libera circulație în statele Uniunii Europene. Examinând recursul Înalta Curte constată cele ce succed.

Este necontestat că între România și Germania există acord de readmisie în sensul reglementat prin art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, astfel încât nu constituie o greșită aplicare a legii, ca motiv de casare, împrejurarea că instanțele au menționat un alt act normativ decât cel prin care România a ratificat acordul. Nici erorile menționate în secunda critică din recurs nu constituie caz de casare, deoarece au doar semnificația unor erori materiale nedeterminante în soluționarea cauzei. În fine, critica invocată ca temei al cererii de reducere a duratei restricției exercitării dreptului este în mod evident o critică de netemeinicie prin care N.D. tinde a demonstra că instanțele au apreciat greșit probele administrate.

Asemenea critică nu poate fi încadrată în nici unul din motivele de nelegalitate acceptate prin art. 304 C. proc. civ. ca temei de recurs. Așadar, sunt nefondate susținerile din recurs. Cu toate acestea, recursul va fi admis cu consecințele casării deciziei instanței de apel și casării parțiale a hotărârii de primă instanță în sensul că, urmând a fi păstrate celelalte dispoziții ale celei din urmă hotărâri, restricția dreptului la libera circulație va fi limitată la teritoriul Germaniei în loc de teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene.

Aceasta pentru că, ulterior pronunțării hotărârilor din cauza de față, România a devenit stat membru al Uniunii Europene, iar art. 52 din Legea nr. 248/2005 avut în vedere de prima instanță și cea de apel prevede că numai până la data aderării României la Uniunea Europeană, în cazul returnării unui cetățean român în baza unui acord de readmisie încheiat între România și un stat membru al Uniunii Europene, măsura restrângerii dreptului la libera circulație în străinătate trebuie să se refere la teritoriile tuturor acestor state.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de N.D. împotriva deciziei nr. 383/A din 2 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Casează decizia atacată, precum și, în parte, sentința civilă nr. 849 din 6 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Brăila, secția civilă, și păstrând celelalte dispoziții din sentința de mai sus, restrânge exercițiul dreptului la liberă circulație în Germania, în loc de statele Uniunii Europene. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 martie 2007.