ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9010/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 14926 din 30 octombrie 1995 reclamanții N.I.D. și G.M. au chemat în judecată Consiliul local al Municipiului București și SC R.V. SA și au solicitat să le fie restituit în natură imobilul situat în București, preluat în mod abuziv în patrimoniul Statului Român. Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 4631 din 18 aprilie 1996, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., a declinat în favoarea Tribunalului București competența soluționării cauzei. Tribunalul București, secția a IV – a civilă, prin sentința civilă nr. 620 din 24 octombrie 1997 în temeiul art. 1 C. proc.

civ. a declinat în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București competența soluționării cauzei, a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul spre soluționare Curții de Apel București. Curtea de Apel București, secția a III – a civilă, prin sentința civilă nr. 24 din 18 decembrie 1997 a stabilit în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București reținând că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie acțiunea în revendicare de drept comun întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. proc. civ. La data de 24 septembrie 1998 reclamanții N.I.D. și G.M. și-au modificat acțiunea și au solicitat să fie obligați pârâții să le plătească suma de 196.150.000 lei despăgubiri reprezentate de contravaloarea imobilului a cărui restituire în natură nu mai este posibilă.

Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 14498 din 24 septembrie 1998, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., față de valoarea obiectului pricinii mai mare de 150.000.000 lei a declinat în favoarea Tribunalului București competența soluționării cauzei. Tribunalul București, secția a IV – a civilă, prin decizia civilă nr. 481 din 26 februarie 1999 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 14498 din 24 septembrie 1998 a Judecătoriei sectorului 1 București. Prin sentința civilă nr. 1394 din 1 septembrie 1999 Tribunalul București, secția a III – a civilă, a respins acțiunea ca prescrisă reținând că s-a împlinit termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 calculat începând cu data de 28 februarie 1995 și considerat împlinit anterior datei de 24 septembrie 1998 când a fost formulată cererea de acordare de despăgubiri.

Curtea de Apel București, secția a IV – a civilă, prin decizia civilă nr. 318 din 8 decembrie 1999, nemotivată, a admis apelul declarat de reclamanții N.I.D. și G.M.R. împotriva sentinței civile nr. 1394 din 1 septembrie 1999 a Tribunalului București, secția a IV – a civilă, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare. Tribunalul București, secția a IV – a civilă, prin sentința civilă nr. 811 din 17 iulie 2000 a admis acțiunea precizată și a obligat pe pârâți să plătească reclamanților suma de 413.000.000 lei despăgubiri civile reprezentate de contravaloarea imobilului în litigiu.

Curtea de Apel București, secția a IV – a civilă, prin decizia civilă nr. 790 din 20 decembrie 2000 a admis apelul declarat de Municipiul București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr. 811 din 17 iulie 2000 a Tribunalului București, secția a IV – a civilă, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a respins acțiunea față de Consiliul General al Municipiului București, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia. Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin decizia civilă nr. 5233 din 16 noiembrie 2001 a admis recursul declarat de reclamanții G.M.R. și N.I.D. împotriva deciziei civile nr. 790 din 20 decembrie 2000 a Curții de Apel București, secția a IV – a civilă, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare reținând că s-a considerat greșit că nu au calitate procesuală pasivă a Consiliului General al Municipiului București.

În rejudecare, prin decizia civilă nr. 107 din 13 martie 2002, Curtea de Apel București, secția a IV – a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de Consiliul General al Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 811 din 17 iulie 2000 a Tribunalului București, secția a IV – a civilă. Prin încheierea din 12 iunie 2002 Curtea de Apel București, secția a IV – a civilă, a respins cererea prin care reclamanții au solicitat completarea deciziei nr. 107 din 13 martie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV – a civilă, privind acordarea dobânzii civile. Împotriva încheierii din 12 iunie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV – a civilă, au declarat recurs reclamanții N.I.D.

și G.M.R., au solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și au susținut în esență că greșit le-a fost respinsă cererea întemeiată pe dispozițiile art. 281 C. proc. civ. de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 107 din 13 martie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV – a civilă; 2. cererea privind acordarea dobânzilor a fost formulată în dosarul nr. 4388/2000 în baza dispozițiilor art. 294 alin. (2) C. proc. civ.. Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente: Reclamanții N.I.D. și G.M.R. nu au formulat apel împotriva sentinței civile nr. 811 din 17 iulie 2000 a Tribunalului București, secția a IV – a civilă, prin care, admițându-se acțiunea pe care au formulat-o le-au fost acordate despăgubiri în sumă de 413.000.000 lei.

Hotărârea a fost apelată numai de Municipiul București prin Primarul General. În apel, reclamanții au formulat cerere prin care au solicitat acordarea de dobânzi civile calculate la suma reprezentând dobânzi civile. Dispozițiile art. 294 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora în apel se vor putea cere dobânzi nu sunt aplicabile în speță. Cererea de apel a fost formulată de pârâtul Consiliului General al Municipiului București căruia, admițându-se cererea formulată de reclamanți în apel i s-ar face o situație mai grea în propria cale de atac, încălcându-se principiul non reformatio in pejus . Față de considerentele menționate Curtea va respinge recursul declarat de reclamanți împotriva încheierii din 12 iunie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV – a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții N.D. și G.M. împotriva deciziei civile nr. 107 din 13 martie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV – a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2005.