ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9010/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

14926 din 30 octombrie 1995 reclamanții N.I.D. și G.M. au chemat în judecată

Consiliul local al Municipiului București și SC R.V. SA și au solicitat să le

fie restituit în natură imobilul situat în București, preluat în mod abuziv în

patrimoniul Statului Român.

Judecătoria sectorului 1 București,

prin sentința civilă nr. 4631 din 18 aprilie 1996, în temeiul art. 2 pct. 1

lit. c) C. proc. civ., a declinat în favoarea Tribunalului București competența

soluționării cauzei.

Tribunalul București, secția a IV –

a civilă, prin sentința civilă nr. 620 din 24 octombrie 1997 în temeiul art. 1 C.

proc. civ. a declinat în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București

competența soluționării cauzei, a constatat ivit conflict negativ de competență

și a înaintat dosarul spre soluționare Curții de Apel București.

Curtea de Apel București, secția a

III – a civilă, prin sentința civilă nr. 24 din 18 decembrie 1997 a stabilit în

favoarea Judecătoriei sectorului 1 București reținând că obiectul cererii de

chemare în judecată îl constituie acțiunea în revendicare de drept comun

întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. proc. civ.

La data de 24 septembrie 1998

reclamanții N.I.D. și G.M. și-au modificat acțiunea și au solicitat să fie

obligați pârâții să le plătească suma de 196.150.000 lei despăgubiri

reprezentate de contravaloarea imobilului a cărui restituire în natură nu mai

este posibilă.

Judecătoria Sectorului 1 București,

prin sentința civilă nr. 14498 din 24 septembrie 1998, în temeiul art. 2 pct. 1

lit. b) C. proc. civ., față de valoarea obiectului pricinii mai mare de

150.000.000 lei a declinat în favoarea Tribunalului București competența

soluționării cauzei.

Tribunalul București, secția a IV –

a civilă, prin decizia civilă nr. 481 din 26 februarie 1999 a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 14498 din

24 septembrie 1998 a Judecătoriei sectorului 1 București.

Prin sentința civilă nr. 1394 din 1

septembrie 1999 Tribunalul București, secția a III – a civilă, a respins

acțiunea ca prescrisă reținând că s-a împlinit termenul de 3 ani prevăzut de

art. 3 din Decretul nr. 167/1958 calculat începând cu data de 28 februarie 1995

și considerat împlinit anterior datei de 24 septembrie 1998 când a fost formulată

cererea de acordare de despăgubiri.

Curtea de Apel București, secția a

IV – a civilă, prin decizia civilă nr. 318 din 8 decembrie 1999, nemotivată, a

admis apelul declarat de reclamanții N.I.D. și G.M.R. împotriva sentinței

civile nr. 1394 din 1 septembrie 1999 a Tribunalului București, secția a IV – a

civilă, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare.

Tribunalul București, secția a IV –

a civilă, prin sentința civilă nr. 811 din 17 iulie 2000 a admis acțiunea

precizată și a obligat pe pârâți să plătească reclamanților suma de 413.000.000

lei despăgubiri civile reprezentate de contravaloarea imobilului în litigiu.

Curtea de Apel București, secția a

IV – a civilă, prin decizia civilă nr. 790 din 20 decembrie 2000 a admis apelul

declarat de Municipiul București prin Primarul General împotriva sentinței

civile nr. 811 din 17 iulie 2000 a Tribunalului București, secția a IV – a

civilă, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a respins acțiunea față de

Consiliul General al Municipiului București, pentru lipsa calității procesuale

pasive a acestuia.

Curtea Supremă de Justiție, secția

civilă, prin decizia civilă nr. 5233 din 16 noiembrie 2001 a admis recursul

declarat de reclamanții G.M.R. și N.I.D. împotriva deciziei civile nr. 790 din

20 decembrie 2000 a Curții de Apel București, secția a IV – a civilă, pe care a

casat-o și a trimis cauza spre rejudecare reținând că s-a considerat greșit că

nu au calitate procesuală pasivă a Consiliului General al Municipiului

București.

În rejudecare, prin decizia civilă

nr. 107 din 13 martie 2002, Curtea de Apel București, secția a IV – a civilă, a

respins ca nefondat apelul declarat de Consiliul General al Municipiului

București împotriva sentinței civile nr. 811 din 17 iulie 2000 a Tribunalului

București, secția a IV – a civilă.

Prin încheierea din 12 iunie 2002 Curtea

de Apel București, secția a IV – a civilă, a respins cererea prin care

reclamanții au solicitat completarea deciziei nr. 107 din 13 martie 2002 a

Curții de Apel București, secția a IV – a civilă, privind acordarea dobânzii

civile.

Împotriva încheierii din 12 iunie

2002 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV – a civilă, au declarat

recurs reclamanții N.I.D. și G.M.R., au solicitat casarea în temeiul art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și au susținut în esență că greșit le-a fost respinsă

cererea întemeiată pe dispozițiile art. 281 C. proc. civ. de completare a

dispozitivului deciziei civile nr. 107 din 13 martie 2002 a Curții de Apel

București, secția a IV – a civilă; 2. cererea privind acordarea dobânzilor a

fost formulată în dosarul nr. 4388/2000 în baza dispozițiilor art. 294 alin. (2)

C. proc. civ..

Recursul urmează să fie respins ca

nefondat pentru următoarele considerente:

Reclamanții N.I.D. și G.M.R. nu au

formulat apel împotriva sentinței civile nr. 811 din 17 iulie 2000 a

Tribunalului București, secția a IV – a civilă, prin care, admițându-se

acțiunea pe care au formulat-o le-au fost acordate despăgubiri în sumă de

413.000.000 lei. Hotărârea a fost apelată numai de Municipiul București prin

Primarul General.

În apel, reclamanții au formulat

cerere prin care au solicitat acordarea de dobânzi civile calculate la suma

reprezentând dobânzi civile.

Dispozițiile art. 294 alin. (2) C.

proc. civ. potrivit cărora în apel se vor putea cere dobânzi nu sunt aplicabile

în speță.

Cererea de apel a fost formulată de

pârâtul Consiliului General al Municipiului București căruia, admițându-se cererea

formulată de reclamanți în apel i s-ar face o situație mai grea în propria cale

de atac, încălcându-se principiul

non reformatio in pejus

.

Față de considerentele menționate

Curtea va respinge recursul declarat de reclamanți împotriva încheierii din 12

iunie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV – a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanții N.D. și G.M. împotriva deciziei civile nr. 107 din 13

martie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV – a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2005.