ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 503/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 266 din 1 iunie 2005 a

Tribunalului Constanța, secția penală, pronunțată în dosar nr. 2030/2004,

inculpatul D.R.M. a fost condamnat, la pedeapsa de un an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit.

c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și a art. 76 lit. b) C.

pen.

În condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C.

pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C.

pen.

În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa

aplicată perioada executată, de la 23 septembrie 2004 la 19 octombrie 2004.

S- a constatat că nu s-au formulat pretenții civile.

A fost obligat inculpatul D.R.M. să plătească

statului suma de 3.700.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a

reținut, în fapt, că, în dimineața zilei de 23 septembrie 2004, în jurul orelor

10,00, în timp ce se deplasa pe Bulevardul Alexandru Lăpușneanu din municipiul

Constanța, inculpatul i-a smuls poșeta parții vătămate F.E., după care a

agresat pe martorul D.C. pentru a-și asigura scăparea.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpatul D.R.M.

Parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate și

netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate

inculpatului;

- s-a susținut că pedeapsa aplicată acestuia de către

instanța de fond este neîndestulătoare și că aplicarea unei pedepse peste

minimul special, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare, greșit

acordate de instanța de fond, ar fi în măsură să realizeze scopul coercitiv și

educativ al pedepsei, în spiritul dispozițiilor art. 52 C. pen.

Inculpatul, în motivare apelului său, a solicitat

schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de

furt calificat.

Instanța de apel a admis apelurile parchetului și al

inculpatului, și a desființat, în parte, sentința, apelată, în sensul că a

înlăturat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. d) C. pen., menținând

celelalte dispoziții ale sentinței pe care le-a apreciat legale și temeinice.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, decizia nr. 253/

P din 7 octombrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția penală, a declarat recurs,

în termen legal, inculpatul D.R.M., solicitând, în principal, schimbarea

încadrării juridice, din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(1) și (2) lit. c) C. pen., în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.

208 – art. 209 C. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei, prin acordarea

unei semnificații mai accentuate circumstanțelor atenuante judiciare.

Recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

În baza probelor administrate în cauză, prima

instanță a stabilit corect situația de fapt, căreia i-a dat o încadrare

juridică pe deplin corectă, și a aplicat o pedeapsă corespunzătoare în raport

cu criteriile prevăzute de art. 72, cu referire la art. 74 lit. a) și c) și la

art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

Astfel fiind, cererea de schimbare a încadrării

juridice, cerere care a fost examinată și, cu justificat temei, respinsă în

apel, nu poate fi primită, deoarece fapta inculpatului D.R.M. care, în public,

i-a smuls din mână poșeta părții vătămate F.E., după care, fiind prins de către

martorul D.C., a exercitat împotriva acestuia acte de violență în încercarea de

a-și asigura scăparea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., iar nu pe

cele ale infracțiunii de furt calificat.

Sub aspectul reducerii pedepsei, prin acordarea unei

semnificații mai accentuate circumstanțelor atenuante, de asemenea, cererea nu

poate fi primită.

Prima instanță a reținut, în mod corect,

circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen.,

astfel că pedeapsa a fost stabilită la limita minimă determinată potrivit art. 76

alin. (1) lit. b) C. pen., limită sub care, legal, nu se mai poate coborî.

Astfel fiind, în baza art. 385

15

alin.

(1)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca

nefondat, și-l va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către

stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul D.R.M. împotriva deciziei penale nr. 253/P/2005 din 7 octombrie 2005

a Curții de Apel Constanța, secția penală.

Obligă pe recurent la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de 220 RON (2.200.000 lei), din care onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei), se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2006.