ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2115/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 525 din 7

martie 2006, pronunțată în dosarul nr. 1269/C/2006, Tribunalul Caraș-Severin,

secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta

H.M. împotriva pârâtei

Primăria orașului Moldova

Nouă prin Primar, a anulat dispoziția nr. 628/2003 emisă în temeiul Legii nr.

10/2001, prin care a fost respinsă notificarea depusă de reclamantă privind

acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul (casă-demolată și teren în

suprafață de 370 mp) înscris în C.F. nr. 105 nr.top 118 și a dispus obligarea

Primăriului orașului Moldova Nouă la emiterea unei noi dispoziții prin care să

acorde reclamantei măsuri reparatorii în echivalent (2.300 lei), reprezentând

valoarea terenului la data de 26 noiembrie 2001, reactualizată cu indicele de

inflație la data emiterii dispoziției.

Capătul de cerere privind acordarea

de măsuri reparatorii în echivalent pentru construcție, a fost respins.

Sentința a

rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat pârâta

Primăria orașului Moldova Nouă, potrivit deciziei civile nr. 170/A din 22 mai

2006, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, în dosarul nr.

2782/C/2006.

Pentru a

adopta această soluție, instanțele au reținut ca proprietar tabular al

imobilului solicitat prin notificare a fost până în anul 1960 M.I., când a fost

preluat de stat prin confiscare.

Construcția a

fost demolată, iar pe teren a fost edificată o nouă casă, întreg imobilul

aflându-se în prezent în proprietatea unor terțe persoane fizice, nefiind

posibilă restituirea în natură.

Tatăl

reclamantei, M.I. a fost condamnat prin sentința nr. 563 din dosarul nr.

561/1959 al Tribunalului militar Timișoara la 7 ani închisoare pentru delictul

de uneltire contra ordinei sociale, cu confiscarea totală a averii personale,

din care făcea parte și imobilul în litigiu, fiind îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 2, art. 3, art. 4 și art. 10 din Legea nr. 10/2001 pentru

acordarea de măsuri reparatorii.

Apărarea

intimatei pârâte, în sensul că reclamanta, moștenitoarea lui M.I., nu a făcut

dovada că este moștenitoarea fostului proprietar tabular, M.I., a fost

înlăturată, argumentat de faptul că din coroborarea înscrisurilor depuse

rezultă identitatea între proprietarul tabular din C.F. nr. 105 a localității

Moldova Nouă, M.I. și antecesorul reclamantei, M.I.

Împotriva

deciziei instanței de apel a declarat recurs apelanta-pârâtă Primăria orașului

Moldova Nouă .

În motivarea

cererii de recurs, întemeiată pe cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., recurenta reiterează critica invocată prin motivele de apel,

susținând că reclamanta nu dovedește calitatea de persoană îndreptățită,

întrucât proprietar tabular la data preluării de către stat a fost, conform

extrasului de C.F. nr. 105, nr.top 118, M.I. și nu M.I. a cărei moștenitoare

este reclamanta.

Recursul este

nefondat.

Din

înscrisurile depuse la dosar, astfel cum corect au apreciat și instanțele

anterioare, rezultă cu certitudine că M.I., fostul proprietar tabular al

imobilului în litigiu este una și aceeași persoană cu M.I., antecesorul

intimatei reclamante

H.M.

Minora

diferență de prenume (I.I.) este irelevantă în contextul înscrisurilor oficiale

administrate, nefiind de natură să justifice soluția preconizată de recurentă.

Este

necontestat faptul că imobilul a fost preluat de stat prin confiscare în anul

1960.

De asemenea,

recurenta nu contestă că tatăl reclamantei M.I., a fost condamnat prin sentința

nr. 563 pronunțată de Tribunalul militar Timișoara pentru infracțiuni de natură

politică săvârșite de manifestare a opoziției față de sistemul totalitar

comunist, cu confiscarea totală a averii [art. 2 lit. b) din Legea nr.

10/2001).

Conform

procesului-verbal încheiat la 22 ianuarie 1960 în dosarul de executare nr.

29/1960, măsura confiscării averii tatălui reclamantei s-a executat la acea

dată, în cuprinsul procesului-verbal menționându-se expres atât sentința penală

nr. 563/1959 în temeiul căreia s-a procedat la executare, dar și imobilul în

litigiu [„nr. C.F. 105 ... Moldova Nouă (...) casa de la nr. 92 (...) nr. crt.

6” ].

De asemenea,

din extrasul de carte funciară rezultă că imobilul înscris în C.F. nr. 105,

nr.top 118, casa ncc 92 pe numele M.I. (pretins de recurentă a fi altă persoană

decât autorul reclamantei) a trecut în proprietatea statului prin confiscare

„În baza adresei dosar exec. 29/1960 Tribunalul Popular raion Moldova Nouă”,

respectiv tocmai în baza procesului-verbal prin care a fost pusă în executare

pedeapsa complementară a confiscării averii antecesorului reclamantei, M.I.

În aceste

condiții, este indiscutabil că reclamanta a făcut dovada că autorul său a fost

proprietarul tabular al imobilului pentru care a depus notificare în temeiul

Legii nr. 10/2001, consemnarea alternativă în actele oficiale a prenumelor

I./I. cu privire la persoana tatălui reclamantei, fiind speculată nejustificat

de recurentă pe parcursul procesului, în încercarea de a menține o dispoziție

emisă cu încălcarea prevederilor Legii nr. 10/2001.

Pentru

considerentele prezentate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

pârâta Primăria orașului Moldova Nouă împotriva deciziei civile nr. 170/A din

22 mai 2006 a Curții de Apel Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

7 martie

2007.