ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2115/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 525 din 7 martie 2006, pronunțată în dosarul nr. 1269/C/2006, Tribunalul Caraș-Severin, secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta H.M. împotriva pârâtei Primăria orașului Moldova Nouă prin Primar, a anulat dispoziția nr. 628/2003 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care a fost respinsă notificarea depusă de reclamantă privind acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul (casă-demolată și teren în suprafață de 370 mp) înscris în C.F. nr. 105 nr.top 118 și a dispus obligarea Primăriului orașului Moldova Nouă la emiterea unei noi dispoziții prin care să acorde reclamantei măsuri reparatorii în echivalent (2.300 lei), reprezentând valoarea terenului la data de 26 noiembrie 2001, reactualizată cu indicele de inflație la data emiterii dispoziției.

Capătul de cerere privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru construcție, a fost respins. Sentința a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat pârâta Primăria orașului Moldova Nouă, potrivit deciziei civile nr. 170/A din 22 mai 2006, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, în dosarul nr. 2782/C/2006. Pentru a adopta această soluție, instanțele au reținut ca proprietar tabular al imobilului solicitat prin notificare a fost până în anul 1960 M.I., când a fost preluat de stat prin confiscare. Construcția a fost demolată, iar pe teren a fost edificată o nouă casă, întreg imobilul aflându-se în prezent în proprietatea unor terțe persoane fizice, nefiind posibilă restituirea în natură.

Tatăl reclamantei, M.I. a fost condamnat prin sentința nr. 563 din dosarul nr. 561/1959 al Tribunalului militar Timișoara la 7 ani închisoare pentru delictul de uneltire contra ordinei sociale, cu confiscarea totală a averii personale, din care făcea parte și imobilul în litigiu, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2, art. 3, art. 4 și art. 10 din Legea nr. 10/2001 pentru acordarea de măsuri reparatorii. Apărarea intimatei pârâte, în sensul că reclamanta, moștenitoarea lui M.I., nu a făcut dovada că este moștenitoarea fostului proprietar tabular, M.I., a fost înlăturată, argumentat de faptul că din coroborarea înscrisurilor depuse rezultă identitatea între proprietarul tabular din C.F.

nr. 105 a localității Moldova Nouă, M.I. și antecesorul reclamantei, M.I. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs apelanta-pârâtă Primăria orașului Moldova Nouă . În motivarea cererii de recurs, întemeiată pe cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta reiterează critica invocată prin motivele de apel, susținând că reclamanta nu dovedește calitatea de persoană îndreptățită, întrucât proprietar tabular la data preluării de către stat a fost, conform extrasului de C.F. nr. 105, nr.top 118, M.I. și nu M.I. a cărei moștenitoare este reclamanta. Recursul este nefondat. Din înscrisurile depuse la dosar, astfel cum corect au apreciat și instanțele anterioare, rezultă cu certitudine că M.I., fostul proprietar tabular al imobilului în litigiu este una și aceeași persoană cu M.I., antecesorul intimatei reclamante H.M.

Minora diferență de prenume (I.I.) este irelevantă în contextul înscrisurilor oficiale administrate, nefiind de natură să justifice soluția preconizată de recurentă. Este necontestat faptul că imobilul a fost preluat de stat prin confiscare în anul 1960. De asemenea, recurenta nu contestă că tatăl reclamantei M.I., a fost condamnat prin sentința nr. 563 pronunțată de Tribunalul militar Timișoara pentru infracțiuni de natură politică săvârșite de manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist, cu confiscarea totală a averii [art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001). Conform procesului-verbal încheiat la 22 ianuarie 1960 în dosarul de executare nr. 29/1960, măsura confiscării averii tatălui reclamantei s-a executat la acea dată, în cuprinsul procesului-verbal menționându-se expres atât sentința penală nr. 563/1959 în temeiul căreia s-a procedat la executare, dar și imobilul în litigiu [„nr.

C.F. 105 ... Moldova Nouă (...) casa de la nr. 92 (...) nr. crt. 6” ]. De asemenea, din extrasul de carte funciară rezultă că imobilul înscris în C.F. nr. 105, nr.top 118, casa ncc 92 pe numele M.I. (pretins de recurentă a fi altă persoană decât autorul reclamantei) a trecut în proprietatea statului prin confiscare „În baza adresei dosar exec. 29/1960 Tribunalul Popular raion Moldova Nouă”, respectiv tocmai în baza procesului-verbal prin care a fost pusă în executare pedeapsa complementară a confiscării averii antecesorului reclamantei, M.I. În aceste condiții, este indiscutabil că reclamanta a făcut dovada că autorul său a fost proprietarul tabular al imobilului pentru care a depus notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, consemnarea alternativă în actele oficiale a prenumelor I./I.

cu privire la persoana tatălui reclamantei, fiind speculată nejustificat de recurentă pe parcursul procesului, în încercarea de a menține o dispoziție emisă cu încălcarea prevederilor Legii nr. 10/2001. Pentru considerentele prezentate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria orașului Moldova Nouă împotriva deciziei civile nr. 170/A din 22 mai 2006 a Curții de Apel Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2007.