ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10398/2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10398/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin recursul în anulare declarat de

către Procurorul General al României, în conformitate cu prevederile art. 330

pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la data declarării, s-a solicitat casarea

deciziei civile nr. 2405 din 30 octombrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel

Alba Iulia și respingerea recursului formulat de D.S. și D.C. împotriva

deciziei civile nr. 473/2002 pronunțată de Tribunalul Sibiu.

În motivarea recursului în anulare

s-a invocat împrejurarea că, deși, instanțele au reținut o corectă stare de

fapt, au făcut o aplicare esențialmente greșită a legii.

S-a arătat că, obiectul acțiunii

constă în:

- constatarea nulității deciziei nr.

90/1975 emisă de fostul Consiliu Județean Sibiu, de trecere în patrimoniul

Statului a imobilului situat în Sibiu, înscris în C.F. Sibiu;

- constatarea nulității încheiere de

intabulare a dreptului Statului asupra acestui imobil;

- restabilirea situației anterioare

de C.F. și;

- constatarea nulității contractului

de vânzare-cumpărare a aceluiași imobil, către pârâții P.N. și P.M.

Prin sentința civilă nr. 8202/2001,

Judecătoria Sibiu a respins acțiunea reținând că în speță operează excepția

autorității de lucru judecat prevăzută de art. 1201 C. civ. deoarece, prin

sentința civilă nr. 1323/1996 a aceleiași instanțe, rămasă irevocabilă prin

decizia civilă 633/1999 a Curții de Apel Alba, a fost tranșată problema

valabilității actului de preluare al imobilului, a încheierii de înscriere a

dreptului statului precum și restabilirii situației de carte funciară.

Prin decizia civilă nr. 473/2002

Tribunalul Sibiu a anulat sentința și a menținut soluția de respingere a

acțiunii reclamanților nu pentru existența excepției autorității lucrului

judecat, ci pentru faptul că, obiectul acțiunii introductive fiind diferit de

cel ce a format obiectul primului dosar, trebuia analizat pe fond. Sub acest

aspect, contractul de vânzare-cumpărare este valabil deoarece s-a încheiat cu

bună credință și are un obiect bine determinat. În condițiile valabilității

lui, este legală și încheierea de intabulare.

Prin decizia civilă 2405/2002,

Curtea de Apel Alba Iulia a modificat în parte decizia sub aspectul constatării

nulității contractului de vânzare-cumpărare a imobilului în beneficiul

chiriașilor, al radierii mențiunilor privind dreptul Statului și, restabilirea

situației anterioare de carte funciară.

Recursul în anulare a considerat că

această decizie este susceptibilă de următoarele critici:

În mod greșit s-a modificat decizia

tribunalului deoarece, imobilul în litigiu trecând la Stat în baza Decretului

nr. 223/74, rezultă că a fost preluat cu titlu. Decretul nr. 9/1989 de abrogare

a Decretului 223/1974, nu are relevanță deoarece nu retroactivează.

Pe de altă parte, faptul preluării

cu titlu, a fost stabilit prin sentința civilă nr. 1323/1996 a Judecătoriei

Sibiu, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 633/1999 a

Curții de Apel Alba Iulia.

O altă critică se referă la greșita

ignorare a actelor dosarului și anume, Hotărârea nr. 84/1996 a Consiliului

Județean Sibiu de respingere a cererii reclamanților de restituire în natură a

imobilului precum și sentința 1323/1996 de respingere a cererii de constatare a

nulității deciziei 90/1975 privind preluarea imobilului de către Stat.

Ori, prin ignorarea acestor acte,

s-a ajuns la pronunțarea unei hotărâri nelegale deoarece, în condițiile în care

aceste acte administrative au rămas valide și contractul de vânzare-cumpărare

este valabil potrivit art. 9 din Legea 112/1995.

Recursul în anulare critică faptul

de a nu se fi constatat că imobilul nu era exceptat de la vânzare și că există

buna-credință a chiriașilor.

S-a mai criticat aceeași decizie

pentru faptul de a nu fi cercetat validitatea precum și admisibilitatea

acțiunii introductive raportat la faptul că, această acțiune nu a fost semnată

de reclamanți ci de avocatul acestora care nu avea împuternicire și totodată, a

fost introdusă ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Examinând recursul în anulare prin

prisma criticilor formulate se constată că acesta este fondat pentru

următoarele;

Pentru a modifica decizia

Tribunalului, Curtea de Apel a reținut incidența art. 46 din Legea 10/2001 așa

după cum rezultă din considerentele hotărârii date în recurs.

Nici instanța de recurs și nici

celelalte instanțe, nu au analizat însă dacă o acțiune de drept comun,

întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, așa după cum rezultă din chiar

conținutul și motivarea în fapt și în drept a acesteia, înregistrată la data de

10 mai 2001, mai putea să fie examinată prin prisma Legii speciale nr. 10 din

14 aprilie 2001.

Instanța de recurs fundamentându-și

hotărârea pe alte dispoziții legale decât cele invocate de parte, a schimbat

natura juridică și temeiul de drept al acțiunii încălcând astfel principiul

disponibilității.

Dar, nici această instanță după cum

nici cea de fond, nu s-au pronunțat asupra excepției de inadmisibilitate a

acțiunii întemeiată pe prevederile dreptului comun, deși această acțiune a fost

introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. Cum această excepție a

fost invocată de Municipiul Sibiu prin Primar încă din faza primei instanțe,

Judecătoria Sibiu, potrivit înscrisului de la f.15, urmează a fi admis recursul

în anulare, a fi casate hotărârile pronunțate și a fi trimisă cauza spre

rejudecare în primă instanță, respectiv Judecătoria Sibiu.

După analizarea excepției privind

admisibilitatea acțiunii, în raport de concluzia la care se va ajunge, instanța

va aprecia și asupra celorlalte motive care au argumentat recursul în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr. 2405 din 30 octombrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia,

secția civilă.

Casează decizia recurată, decizia

civilă nr. 473 din 6 iunie 2002 a Tribunalului Sibiu precum și sentința civilă

nr. 8202 din 6 noiembrie 2001 a Judecătoriei Sibiu și trimite cauza spre

rejudecare la aceeași judecătorie.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9

decembrie 2005.