ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4666/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții

de Apel Bacău, reclamantul C.D., în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004, a

chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, pentru că nu i-a răspuns unei

cereri adresate, în termenul legal de 30 de zile și s-a solicitat obligarea

Ministerului Finanțelor să soluționeze cererea adresată.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 133/2006,

pronunțată în dosarul nr. 2056/2006, a respins acțiunea reclamantului pentru

lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.

Se arată, în considerentele

sentinței, că excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului

Finanțelor Publice a fost invocată din oficiu de instanță și a fost admisă, pentru

că reclamantul a formulat în conformitate cu Legea nr. 10/2001, notificare și

s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii, iar potrivit Titlului VII din Legea

nr. 247/2005, analizarea și stabilirea cuantumului despăgubirilor se face de

către Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor, iar în aceste litigii,

calitate procesuală are statul, reprezentat prin Comisia Centrală și nu

Ministerul Finanțelor Publice care are doar un reprezentant în această comisie.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul C.D., arătând că hotărârea este nelegală și

netemeinică.

Se invocă faptul că cererea

a fost soluționată, fără să se țină seama de faptul că acțiunea a fost

formulată, pentru că nu a primit răspuns la o cerere adresată unei instituții,

Ministerul Finanțelor, dar și Guvernului României, care are în subordine atât

Ministerul Finanțelor, cât și Comisia pentru stabilirea despăgubirilor.

Analizând actele aflate la

dosarul cauzei, dispozițiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că

recursul declarat este formulat pentru următoarele considerente:

Reclamantul a solicitat, în

conformitate cu art. 1 din Legea nr. 554/2004, obligarea Ministerului

Finanțelor să-i răspundă cererii adresate acestei instituții, având în vedere

că nu a primit un răspuns în termen de 30 de zile de la data când a adresat

solicitarea.

Potrivit art. 1 din Legea nr.

554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori

într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act

administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri, se

poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea

pagubei ce i-a fost cauzată.

În speță, litigiul a început

pentru că reclamantului nu i s-a răspuns în termen la o solicitare a sa.

Instanța de fond a invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor, pentru

că a considerat că la termenul din 12 iunie 2006, reclamantul a precizat

acțiunea și că ar solicita să i se recunoască dreptul de a fi despăgubit pentru

terenul ce i-a fost confiscat, la valoarea reactualizată în raport cu cota

inflației.

Această interpretare este

greșită, pentru că în memoriul depus de reclamant la termenul din 12 iunie 2006,

acesta susține același lucru - că s-a adresat Ministerului Finanțelor și nu a

primit niciun răspuns. Mai mult, arată că adresându-se Primului Ministru, din

partea Guvernului României a primit un răspuns din care rezultă că memoriul său

a fost înaintat, spre competentă soluționare, tot Ministerului Finanțelor

Publice.

Faptul că în finalul

memoriului său, reclamantul are și alte solicitări, nu înseamnă că a renunțat

la capătul de cerere privind obligarea Ministerului Finanțelor Publice de a-i

comunica răspuns la solicitarea sa.

Calitate procesuală pasivă

presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel

care este subiectul pasiv în raportul juridic dedus judecății.

Având în vedere că memoriul

a fost depus de către reclamant, la Ministerul Finanțelor Publice iar acesta nu a răspuns, ne aflăm în prezența unei „tăceri” din

partea unei autorități publice care poate fi cenzurată în baza Legii nr. 554/2004,

iar Ministerul Finanțelor Publice este instituția care avea obligația să

răspundă reclamantului, pentru că potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

se asimilează actelor administrative unilaterale și faptul de a nu răspunde

solicitantului în termenul legal.

Sentința instanței de fond a

fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Având în vedere că cererea

reclamantului a fost soluționată pe baza unei excepții, va fi admis recursul,

va fi casată sentința și trimisă cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță,

pentru a fi analizată, pe fond, cererea reclamantului, așa cum a fost

formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

C.D. împotriva sentinței civile nr. 133 din 10 iulie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 decembrie 2006.