ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 407/2023

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român la plata a 10.000.000 RON despăgubiri civile.

Prin sentința civilă nr. 53 din data de 28 mai 2019 Curtea de Apel Bacău a respins excepțiile nulității și netimbrării acțiunii, invocate de pârât, ca nefondate, a admis excepția invocată de pârât privind inadmisibilitatea acțiunii și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârât, ca rămasă fără obiect.

Soluționând calea de atac promovată în cauză, prin decizia nr. 892 din data de 16 februarie 2022 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul reclamantului și a casat sentința recurată, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin sentința nr. 58 din data de 9 iunie 2022 Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalului Neamț, asupra onorariului de avocat desemnat conform O.U.G. nr. 51/2008 urmând a se pronunța instanța învestită prin declinarea de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că obiectul cererii reclamantului nu se circumscrie dispozițiilor art. 8 din legea nr. 554/2004, acesta fiind reprezentat de solicitarea de obligare la plata despăgubirilor civile în sumă de 10.000.000 RON, daune morale.

Având în vedere termeiul de drept al acțiunii - dispozițiile art. 58 alin. (1), art. 71, 72, 73 și art. 1373 C. civ., s-a apreciat că aceasta este o acțiune de drept comun, iar competența de soluționare se determină prin raportare la dispozițiile art. 95 alin. (1) pct. 1, 94 alin. (1) lit. k) și art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 3143 din data de 12 decembrie 2022 Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei privind acțiunea având ca obiect "pretenții" formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Neamț și Curtea de Apel Bacău, a suspendat judecarea dosarului și a dispus înaintarea acestuia la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a constatat că prima instanță sesizată a devenit competentă ca urmare a depășirii momentului procesual menționat de art. 131 C. proc. civ., prin pronunțarea încheierii prevăzute de art. 132 alin. (2) din același cod, soluționarea cauzei potrivit sentinței nr. 53/28.05.2019, dar și prin trimiterea cauzei spre rejudecare dispusă de instanța de control judiciar.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Obiectul demersului judiciar inițiat de reclamantul A. vizează obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, la plata unor despăgubiri civile, în temeiul dispozițiilor art. 58 alin. (1), art. 71, 72, 73 și art. 1373 din C. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocate de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".

De asemenea, dispozițiile art. 131 alin. (1) și (2) din același cod stabilesc faptul că "la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, încheierea având caracter interlocutoriu. În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop."

Rațiunea acestor dispoziții legale este aceea de a asigura clarificarea și tranșarea încă de la debutul judecății a chestiunilor privind stabilirea competenței instanței, astfel încât ele să fie invocate, puse în discuție și soluționate, ca regulă, încă de la primul termen de judecată.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că invocarea excepției necompetenței materiale a Curții de Apel Bacău s-a realizat cu nerespectarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (2) C. proc. civ., în contextul în care această instanță a pronunțat o soluție în primul ciclu procesual.

Astfel, neinvocarea în termen a excepției necompetenței materiale are drept efect stabilirea competenței în favoarea instanței sesizate, în sensul consolidării, în mod definitiv, a competenței instanței pe rolul căreia a fost introdusă cererea, aspect reținut și în considerentele deciziei R.I.L. nr. 31/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Nu în ultimul rând, se constată că prin soluția de casare cu trimitere spre rejudecare instanța de control judiciar a stabilit și instanța competentă, iar conform dispozițiilor art. 501 C. proc. civ. acest aspect reprezintă o chestiune dezlegată, asupra căreia nu se mai poate reveni.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ. Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanțelor, în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal .

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 26 ianuarie 2023.