ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2399/2021

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 500.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciile morale și materiale suferite. Prin sentința civilă nr. 666/2018 din 9 mai 2018, Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice; a respins, ca nefondată, acțiunea în pretenții formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. Prin decizia civilă nr. 272/2019 din 18 martie 2019, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul promovat de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 666/2018 din 9 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice. La 7 mai 2021 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă, sub nr. x/2021, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 272/2019 din 18 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Decizia Curții de Apel Bacău, secția I civilă Prin decizia nr. 471/2021 din 9 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a fost admisă excepția tardivității; a fost respinsă, ca tardivă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 272/2019 din 18 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva acestei decizii a formulat cerere intitulată "apel" contestatorul A., înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 16 august 2021, sub nr. x/2021, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 8 noul C. proc. civ. Prin cererea astfel formulată contestatorul solicită a fi avute în vedere dispozițiile art. 10 C. proc. pen., art. 6, art. 14 și art. 20 C. proc. civ., precum și art. 16, art. 21, art. 24, art. 124 alin. (1) și (3) din Constituția României. Arată că instanța, fiind informată despre comiterea unor infracțiuni, este obligată să respecte prevederile art. 291 C. proc. pen. și cele ale art. 13 și art. 17 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Apărările formulate în cauză Prin concluzii scrise, intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț a solicitat respingerea căii de atac, ca inadmisibilă, invocând dispozițiile art. 503, art. 504 și art. 508 C. proc. civ. și susținând că A. a participat, prin videoconferință, la ședința de judecată din 9 iulie 2021, când s-a soluționat dosarul în care a fost pronunțată decizia atacată.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți Prin rezoluția din 7 septembrie 2021, a fost fixat termen de judecată la 11 noiembrie 2021, în ședință publică. La acest termen de judecată, instanța a reținut cauza în pronunțare asupra admisibilității căii de atac formulate.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cererea intitulată apel din perspectiva îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 272/2019 din 18 martie 2019, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul promovat de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 666/2018 din 9 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice. Prin decizia nr. 471/2021 din 9 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a fost respinsă, ca tardivă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 272/2019 din 18 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, iar art. 508 alin. (4) C. proc. civ. prevede că hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată. Art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018 prevede că se modifică art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., cu modificările ulterioare, astfel: "În procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv și nesoluționate prin hotărâre pronunțată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum și în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum și în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare." Din interpretarea textelor procedurale mai sus menționate, rezultă că decizia atacată nu este susceptibilă de exercitarea controlului judiciar al apelului și nici a recursului, hotărârea judecătorească supusă contestației în anulare fiind pronunțată în apelul declarat împotriva sentinței prin care a fost soluționată, cu caracter definitiv, cererea reclamantului A. privind răspunderea patrimonială a Statului Român pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare. Persoana interesată poate formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit a căilor de atac. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Ca atare, în raport de dispozițiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, decizia nr. 471 din 9 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, definitivă, nu este supusă, prin lege, cenzurii căii de atac a apelului sau recursului. Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la textele de lege pentru exercițiul unei căi de atac. Pentru considerentele expuse, calea de atac intitulată apel, formulată în cauză, va fi respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.