AFFAIRE LUSNICKIC c. SLOVENIE

RESPONDENT

SVN

HOTĂRÂRE

13.07.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Violation de l'art. 13;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE LUSNICKIC c. SLOVENIE (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA LUŠNIČKIČc. SLOVENIA (Cercetarea nr. 5186/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 13 iulie 2006 DEFINIF 13/10/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Lušničkičc. Slovenia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din domni. J. Hedigan, președinte, B.M. Zupančič, L. Caflisch, V. Zagrebelsky, E. Myjer, David Thór Björgvinsson, I. Ziemele, judecători, și a domnului V. Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 22 iunie 2006, Rend la hotărârea care a fost adoptată la această dată, adoptată la originea cauzei se găsește o cerere (n 5186/02) îndreptat împotriva Republicii Slovenia și al cărui resortisant al acestui stat, dl Rifet Lušničkič ( A fost reprezentat de agentul său, dl L. Bembič, procurorul general al statului. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul susținea că procedura internă la care a fost parte a avut o durată excesivă și că, în esență, denunța lipsa unei căi de atac interne efective care i-a permis să se plângă de durata excesivă a procedurii (art. 13 din convenție). La 11 iunie 2004, Curtea a decis să comunice guvernului obiecțiunile întemeiate pe durata procedurii și pe lipsa unei căi de atac în această privință. În temeiul articolului 29 alineatul (3), Curtea a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cererii. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 17 octombrie 1993, reclamantul a fost rănit în timpul unui accident de muncă. La 3 iunie 1994, reclamantul, prin intermediul avocaților săi, a intentat o acțiune în despăgubire în valoare de 710 507 tolari (SIT) împotriva unei societăți de asigurare în fața instanței de bază (Temeljno sodiče La 19 iulie 1994 și 13 februarie 1995, reclamantul a solicitat instanței să țină o audiere. La 2 noiembrie 1995 și 6 februarie 1996, reclamantul a solicitat instanței să țină o audiere. 12. La 21 martie 1996, a fost ținută o audiere. 13. La 7 mai 1996, după o audiere, instanța a dat o hotărâre, dându-i o parțială câștig de cauză reclamantului și la La 11 iunie 1996, reclamanta a răspuns la apel. La 19 iunie și 12 decembrie 1996, pârâtul și-a pronunțat sentința. 16. La 17 aprilie 1997, Tribunalul Superior a pronunțat o hotărâre, a infirmat o parte de hotărâre de primă instanță și a trimis cauza în fața primului judecător din această parte. Hotărârea a fost notificată reclamantului la 25 august 1997. 17. La 18 septembrie 1997, reclamantul a introdus o acțiune extraordinară în fața Curții Supreme 18. La 7 ianuarie 1999, Curtea Supremă a infirmat hotărârile pronunțate și a trimis cauza în fața primului judecător. Hotărârea a fost notificată reclamantului la 8 aprilie 1999. 19. La 26 august 1999, reclamantul a solicitat instanței să țină o audiere. 20. La 21 septembrie 1999, tribunalul a ținut o audiere. 21. La 29 februarie 2000, a fost numit un expert în securitate la locul de muncă. 22. La 24 martie 2000, Tribunalul a ținut o audiere. 23. La 15 ianuarie 2001, reclamantul a solicitat instanței să numească un alt expert. 24. La 13 aprilie 2001, a fost numit un alt expert în securitate la locul de muncă. 25. La 2 octombrie 2001, Tribunalul a ținut o audiere. 26. La 4 octombrie 2001, reclamantul a solicitat instanței de interogare a martorilor. 27. La 23 octombrie 2001, Tribunalul a ținut o audiere. 28. La 13 noiembrie 2001, după o audiere, instanța a pronunțat o hotărâre, dându-i o parțială câștig de cauză reclamantului. 29. La 10 decembrie 2001, reclamantul a solicitat recurs în fața instanței superioare. La 16 ianuarie 2003, tribunalul a dat o hotărâre prin care a dat dreptul la apelurile celor două părți. La 6 mai 2003, Tribunalul a infirmat judecata și a retrimis cauza în fața primului judecător. 31. La 6 martie 2003, reclamantul a solicitat instanței să țină o audiere. 32. La 6 mai 2003, tribunalul a ținut o audiere. 33. La 16 octombrie 2003, după o audiere, tribunalul a pronunțat o hotărâre, dându-i o parțială câștig de cauză reclamantului. Această decizie i-a fost notificată la 28 octombrie 2003 34. La 29 octombrie 2003, reclamantul a solicitat instanței superioare și a solicitat instanței judecătorești să-i rectifice hotărârea. 35. La 2 februarie 2005, Tribunalul Superior a acceptat parțial cererea reclamantului și a modificat hotărârea de primă instanță. Această hotărâre i-a fost notificată la 8 martie 2005. ÎN DREPTUL PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLELOR 6 alineatul (1) ȘI 13 DIN CONVENȚIA 36. Reclamantul se plânge de durata excesivă a procedurii. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va hotărî (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale civile (...) 37. Recurentul invocă în esență lipsa de personal a căilor de atac disponibile în Slovenia pentru a se plânge de durata excesivă a unei proceduri judiciare. La art. 13 din convenție dispune Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate, are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care își desfășoară activitatea în exercitarea funcțiilor oficiale. Cu privire la admisibilitatea 38. Guvernul exclude neobosirea căilor de atac interne. 39. Recurentul combate această teză, susținând că căile de atac disponibile nu erau eficiente. 40. Curtea arată că prezenta cerere este similară cu cauzele Belinger Lukenda Belinger c. Slovenia (dec.), n 4232/98, 2 octombrie 2001 și Lukenda c. Slovenia, 23032/02, 6 octombrie 2005).În aceste cauze, Curtea a respins excepția de neobosire a căilor de acțiune interne formulate de guvern deoarece a considerat că acțiunile de care reclamantul putea să se prevaleze nu erau efective. Curtea reamintește că aceasta a constatat în hotărârea sa Lukenda c. Slovenia încălcarea dreptului la judecată într-un termen rezonabil este o problemă sistemică care rezultă dintr-o legislație inadecvată și din lipsa de eficiență în administrarea justiției. 41. În ceea ce privește această specie, Curtea consideră că Õ n a furnizat niciun argument convingător care ar putea duce la stabilirea unei distincții între cauza pendinte și cauzele anterioare și, prin urmare, în afara jurisprudenței sale constante. 42. Curtea constată, de asemenea, că nu este în mod clar întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, aceasta arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv d Perioada care trebuie luată în considerare a început la 28 iunie 1994, data intrării în vigoare a Convenției cu privire la Slovenia și s-a încheiat la 8 martie 2005, data la care hotărârea instanței superioare a fost notificată reclamantului și, prin urmare, a durat zece ani și opt luni pentru trei grade de jurisdicție și șapte instanțe. 44. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în cazul în care se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și dreptul la litigiul în cazul în care se soluționează litigiul (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43 CEDH 2000-VII). 45. În ceea ce privește comportamentul autorităților competente, Curtea constată că durata în această cauză se explică prin mai multe anulări ale hotărârilor instanțelor inferioare de către instanțe superioare. Chiar dacă Curtea nu este în poziția de a analiza calitatea jurisprudenței instanțelor interne, aceaceasta este de părere că repetarea unor astfel de decizii în cadrul unei proceduri poate dezvălui o deficiență gravă a sistemului juridic (a se vedea Wierciszewska c. Polonia 4331/98, § 46, 25 noiembrie 46. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate și ținând cont de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde cerinței termenului rezonabil Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenția 47. Curtea amintește că art. 13 garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care permite să se plângă de o necunoaștere a obligației, impusă prin art. 6 alineatul (1), de a auzi cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, punctul 156, CEDO 2000-XI. Aceasta arată că excepțiile și argumentele invocate de guvern au fost deja respinse (a se vedea Lukenda, hotărârea citată anterior) și nu vede niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în cazul de față. 48. Prin urmare, Curtea consideră că, în speță, a avut loc o încălcare a articolului 13 din Legea națională a unei căi de atac care i-ar fi permis reclamantului să obțină sancțiunea dreptului său de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul articolului 6 alineatul (1). II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 49. În temeiul articolului 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Pagubă 50. Reclamantul solicită 12 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral. 51. Guvernul contestă aceste pretenții. 52. Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral cert. Statuind în echitate, aceasta îi acordă 2 400 EUR în acest scop. Comisioane și cheltuieli de judecată 53. Reclamantul solicită, de asemenea, 1 079 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. 54. Guvernul consideră că aceste pretenții sunt exagerate. 55. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se află la baza realității lor, a necesității lor și a caracterului rezonabil al ratei lor. Curtea arată, de asemenea, că avocații reclamantului, care l-au reprezentat și pe domnul Lukenda în cauza Lukenda Mai sus menționat, au prezentat aproape 400 de cereri care, în afară de fapte, sunt în esență identice cu cele din studiu. Prin urmare, în speță, ținând cont de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 000 EUR pentru procedura în fața ei și acordul acordat reclamantului. Interese moratoriu 56. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 2 400 EUR (două mii patru sute de euro) pentru daune morale și 1 000 EUR (mii de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 13 iulie 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger John Hedigan Modululer Președinte