AFFAIRE BOSKIC c. SLOVENIE

RESPONDENT

SVN

HOTĂRÂRE

13.07.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Violation de l'art. 13;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE BOSKIC c. SLOVENIE (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA BOŠKIČc. SLOVENIA (Cercetarea nr. 5158/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 13 iulie 2006 DEFINIF 13/10/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. În cazul Boškičc. Slovenia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din domnii J. Hedigan, președinte, B.M. Zupančič, L. Caflisch, V. Zagrebelsky, E. Myjer, David Thór Björgvinsson, I. Ziemele, judecători, și domnul V. Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 22 iunie 2006, înmânarea hotărârii pe care o reprezintă, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se găsește o cerere (n 5158/02) îndreptat împotriva Republicii Slovenia și al cărui resortisant al acestui stat, dl Drago Boškič ( A fost reprezentat de agentul său, dl L. Bembič, procurorul general al statului. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul susținea că procedura internă la care este parte a avut o durată excesivă și că, în esență, denunța lipsa unei căi de atac interne efective care i-a permis să se plângă de durata excesivă a procedurii (art. 13 din convenție). La 11 iunie 2004, Curtea a decis să comunice guvernului obiecțiunile întemeiate pe durata procedurii și pe lipsa unei căi de atac în această privință. În temeiul articolului 29 alineatul (3), Curtea a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cererii. DE FAPT Reclamantul, Drago Boškič, este un resortisant sloven, născut în 1962 și rezident în Velenje. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul, minor de profesie, a fost rănit în timpul activității sale. La 30 decembrie 1996, reclamantul, prin intermediul avocaților săi, a intentat o acțiune în despăgubire în valoare de 3 195 489 tolari (SIT) împotriva unei societăți de asigurări în fața Tribunalului Districtual ( La 30 mai 1997 și 29 ianuarie 1998, reclamantul a ridicat suma de la lit. (a) solicitată. 10. La 22 iunie 1998, instanța a ținut o audiere. 11. La 26 iunie 1998, instanța a solicitat expertului medical să completeze expertiza sa. 12. La 26 iulie 1999, reclamantul a solicitat Tribunalului să numească un alt expert medical. 13. La 3 septembrie 1999, reclamantul a solicitat instanței să țină o audiere. 14. La 8 noiembrie 1999, Tribunalul a ținut o audiere și a decis să numească un expert în psihologie clinică. 15. La 24 decembrie 1999, expertul a fost numit. La 29 decembrie 1999 și 25 august 2000, reclamantul a ridicat cuantumul despăgubirii solicitate. 17. La 6 noiembrie 2000, tribunalul a organizat o ședință. 18. La 4 ianuarie 2001, reclamantul a ridicat cuantumul despăgubirii solicitate. 19. La 15 ianuarie 2001, tribunalul a organizat o ședință. 20. La 27 noiembrie 2001, reclamantul a ridicat cuantumul despăgubirii. Pe de altă parte, Tribunalul Districtual a solicitat Tribunalului Muncii să îi transmită dosarul reclamantului într-un litigiu de muncă inițiat în 1999. La 9 ianuarie 2002, tribunalul de muncă la tribunalul de muncă a declarat că acest litigiu nu era prioritar. 22. La 28 octombrie 2002, instanța muncii a informat tribunalul de district că o hotărâre fusese pronunțată, dar că nu era încă definitivă. 23. La 3 decembrie 2002, reclamantul a solicitat instanței să suspende o ședință stabilită la 4 decembrie 2003. 24. La 5 martie și 1 decembrie 2003, au avut loc audieri. Prima ședință a fost amânată ca urmare a cererii părții pârâte și a doua ședință ca urmare a solicitării tuturor părților, astfel încât experții să poată fi audiați direct. 25. La 25 martie 2004, a avut loc o ședință. 26. În cursul procedurii în fața primei instanțe, recurentul a prezentat în total aproximativ 30 de observații scrise preliminare și/sau elemente de probă și/sau cereri în vederea stabilirii unei date de încuviințare. 27. La 19 aprilie 2004, instanța a pronunțat o hotărâre, care i-a fost notificată la 1 septembrie 2004. 28. La 15 septembrie 2004, reclamantul a răspuns la apel. 29. La § cauza este în continuare în curs de desfășurare. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLELOR 6 alineatul (1) ȘI 13 DIN CONVENȚIA 30. Reclamantul se plânge de durata excesivă a procedurii. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va hotărî (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale civile (...) 31. În esență, reclamantul denunță lipsa de personal a căilor de atac disponibile în Slovenia pentru a se plânge de durata excesivă a unei proceduri judiciare. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Cu privire la admisibilitatea 32. Guvernul excită neobosirea căilor de atac interne. 33. Recurentul combate această teză, susținând că căile de atac disponibile nu erau eficiente. 34. Curtea arată că prezenta cerere este similară cu cauzele Belinger Lukenda Belinger c. Slovenia (dec.), n 4232/98, 2 octombrie 2001 și Lukenda c. Slovenia, 23032/02, 6 octombrie 2005).În aceste cauze, Curtea a respins excepția de neobosire a căilor de acțiune interne formulate de guvern deoarece a considerat că acțiunile de care reclamantul putea să se prevaleze nu erau efective. Curtea reamintește că aceasta a constatat în hotărârea sa Lukenda c. Slovenia încălcarea dreptului la judecată într-un termen rezonabil este o problemă sistemică care rezultă dintr-o legislație inadecvată și din lipsa de eficiență în administrarea justiției. 35. În ceea ce privește această specie, Curtea consideră că Õ n a furnizat niciun argument convingător care ar putea duce la stabilirea unei distincții între cauza pendinte și cauzele anterioare și, prin urmare, în afara jurisprudenței sale constante. 36. Curtea constată, de asemenea, că nu este în mod clar întemeiat greșit în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv d Perioada care trebuie luată în considerare a început la 30 decembrie 1996, ziua în care reclamantul a inițiat o procedură în fața Tribunalului Districtual Celje și nu a încetat încă. Prin urmare, aceasta a durat aproximativ 9 ani și 5 luni la 2 grade de instanță. 38. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri s : complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și dreptul la litigiul pentru persoana în cauză (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43 CEDH 2000-VII). 39. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu, în special în fața instanței de primă instanță, este excesivă și nu răspunde la cerința privind termenul rezonabil care decurge din aceasta, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenția 40. Curtea amintește că art. 13 garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care să permită să se plângă de o necunoaștere a obligației, impusă prin art. 6 alineatul (1) litera (d) să se audieze cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, punctul 156, CEDO 2000-XI. Aceasta arată că excepțiile și argumentele invocate de guvern au fost deja respinse (a se vedea Lukenda, hotărârea citată anterior) și nu vede niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în cazul de față. 41. Prin urmare, Curtea consideră că, în speță, a avut loc o încălcare a articolului 13 din Legea națională a unei căi de atac care i-ar fi permis reclamantului să obțină sancțiunea dreptului său de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul articolului 6 alineatul (1). II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 42. În temeiul articolului 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Pagube 43. Reclamantul solicită 15 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral. 44. Guvernul contestă aceste pretenții. 45. Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral cert. Statuind în echitate, aceasta îi acordă 6 400 EUR în acest scop. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 46. Reclamantul solicită, de asemenea, 1 074 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. 47. Guvernul consideră că aceste pretenții sunt exagerate. 48. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se află la baza realității lor, a necesității lor și a caracterului rezonabil al ratei lor. Curtea arată, de asemenea, că avocații reclamantului, care l-au reprezentat și pe domnul Lukenda în cauza Lukenda Mai sus menționat, au prezentat aproape 400 de cereri care, în afară de fapte, sunt în esență identice cu cele din studiu. Prin urmare, în speță, ținând cont de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 000 EUR pentru procedura în fața ei și acordul acordat reclamantului. Interese moratoriu 49. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 6 400 EUR (șase mii patru sute de euro) pentru daune morale și 1 000 EUR (mii de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 13 iulie 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger John Hedigan Modululer Președinte