ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4991/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 186 din 8 mai 2006 a Tribunalului Giurgiu s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul P.S., împotriva sentinței penale nr. 105 din 21 martie 2005 a Tribunalului Giurgiu. Condamnatul a fost obligat la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, prin cererea sa înregistrată sub nr. 1031/2006, condamnatul P.S. a solicitat instanței admiterea contestației la executare formulată, motivată pe greșita încadrare juridică a faptei comise. Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul Giurgiu a reținut că în temeiul art. 461 C. proc.

pen., împotriva unei hotărâri penale definitive se poate face contestație la executare, dacă există impedimente cu privire la executarea pedepsei. În speță, a reținut Tribunalul Giurgiu, condamnatul invocând motive ce țin de fondul cauzei, care nu se circumscriu prevederilor art. 461 C. pen., contestația la executare este nefondată. Împotriva acestei sentințe, a formulat apel condamnatul, reiterând criticile formulate și în fața primei instanțe, solicitând admiterea contestației la executare. Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut ca în cauză condamnatul a invocat motive ce țin de fondul cauzei, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 461 C. proc. pen. Prin urmare, pronunțând decizia penală nr. 424 la 30 mai 2006 Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs condamnatul, fără a arăta în scris motivele. Apărătorul recurentului condamnat, susținând recursul declarat de condamnat a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a cererii formulate. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor invocate, cat și din oficiu în conformitate cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază recursul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente: Astfel, Curtea reține că art. 461 C. proc. pen., prevede în mod limitativ condițiile în care se poate formula contestație la executare, cazuri care reprezintă în mod exclusiv impedimente la executarea pedepsei.

În speță, condamnatul nu a invocat nici un impediment la executare, ci a susținut că încadrarea juridică a faptei nu este corect stabilită, ceea ce ar atrage și o reducere a cuantumului pedepsei. Aceste aspecte țin de fondul cauzei, fiind examinate de instanțele de judecată, nemaiputând fi avute în vedere în această cale extraordinară de atac. Față de cele învederate, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul P.S. împotriva sentinței penale nr. 424 din 30 mai 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul contestator la plata sumei de 120 lei noi cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei noi, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 septembrie 2006.