ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4991/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 186 din 8

mai 2006 a Tribunalului Giurgiu s-a respins, ca nefondată, contestația la

executare formulată de condamnatul P.S., împotriva sentinței penale nr. 105 din

21 martie 2005 a Tribunalului Giurgiu.

Condamnatul a fost obligat la plata

sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, prin cererea sa înregistrată

sub nr. 1031/2006, condamnatul P.S. a solicitat instanței admiterea

contestației la executare formulată, motivată pe greșita încadrare juridică a

faptei comise.

Analizând actele și lucrările

dosarului Tribunalul Giurgiu a reținut că în temeiul art. 461 C. proc. pen.,

împotriva unei hotărâri penale definitive se poate face contestație la

executare, dacă există impedimente cu privire la executarea pedepsei.

În speță, a reținut Tribunalul

Giurgiu, condamnatul invocând motive ce țin de fondul cauzei, care nu se

circumscriu prevederilor art. 461 C. pen., contestația la executare este

nefondată.

Împotriva acestei sentințe, a

formulat apel condamnatul, reiterând criticile formulate și în fața primei

instanțe, solicitând admiterea contestației la executare.

Examinând actele și lucrările

dosarului, instanța a reținut ca în cauză condamnatul a invocat motive ce țin

de fondul cauzei, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 461 C. proc.

pen.

Prin urmare, pronunțând decizia

penală nr. 424 la 30 mai 2006 Curtea de Apel București, secția I penală, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termen legal, recurs condamnatul, fără a arăta în scris motivele.

Apărătorul recurentului condamnat,

susținând recursul declarat de condamnat a criticat hotărârea atacată pentru

nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a cererii

formulate.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor invocate, cat și din oficiu

în conformitate cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

apreciază recursul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:

Astfel, Curtea reține că art. 461 C.

proc. pen., prevede în mod limitativ condițiile în care se poate formula

contestație la executare, cazuri care reprezintă în mod exclusiv impedimente la

executarea pedepsei.

În speță, condamnatul nu a invocat

nici un impediment la executare, ci a susținut că încadrarea juridică a faptei

nu este corect stabilită, ceea ce ar atrage și o reducere a cuantumului

pedepsei. Aceste aspecte țin de fondul cauzei, fiind examinate de instanțele de

judecată, nemaiputând fi avute în vedere în această cale extraordinară de atac.

Față de cele învederate, Înalta

Curte de Casație și Justiție urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat

de condamnat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de contestatorul P.S. împotriva sentinței penale

nr. 424 din 30 mai 2006 a Curții de Apel  București, secția I penală.

Obligă

recurentul contestator la plata sumei de 120 lei noi cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat din care, suma de 40 lei noi, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

septembrie 2006.