ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1666/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 10 martie 2003 reclamanta SC S.S. SRL a chemat în judecată pârâta

Compania de transporturi aeriene române – T. SA solicitând ca prin hotărârea ce

se va pronunța să se constate existența dreptului reclamantei de a desfășura

activități comerciale la bordul aeronavelor T. astfel cum a fost instituit prin

contractul de societate și statutul autentificat sub nr. 7261 din 19 decembrie

1994 și subsecvent să fie obligată pârâta la executarea prevederilor art. 17

din contractul de societate prin încheierea contractului de prestări servicii

la un preț negociabil în funcție de interesele asociaților și în consecință

pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract prin suplinirea

consimțământului pârâtei manifestat la momentul încheierii contractului de

societate.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că asociații SC T. SA, SC E.D.F. și S.I. au constituit SC S.S.R.

SRL pentru o durată de 15 ani obiectul de activitate fiind asigurarea de

servicii de comercializare în sistemul duty-free a bunurilor și produselor la

bordul aeronavelor T.

Reclamanta a mai arătat că

începând cu data constituirii sale și până în noiembrie 2002 a desfășurat

această activitate la bordul aeronavelor T., la data de 15 decembrie 2002

pârâta interzicând în mod abuziv reclamantei să mai desfășoare aceste

activități comerciale, încălcând prevederile actului constitutiv și invocând

executarea contractului de prestări servicii nr. 101 din 28 mai 1997 încheiat

cu SC T. SA.

Prin sentința nr. 4688 din 7

aprilie 2002 a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii în constatare cu

consecința respingerii primului capăt de cerere ca inadmisibil și s-a disjuns

capătul de cerere privind obligarea pârâtei la executarea obligației înscrise

în art. 17 din contractul de societate și pronunțarea unei hotărâri care să

țină loc de contract de prestări servicii.

Investită cu acest capăt de

cerere aceiași instanță prin sentința nr. 3022 din 2 martie 2004 a respins ca

neîntemeiată cererea reclamantei.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că în speță nu s-a constatat îndeplinirea cumulativă

a condițiilor de fond necesare pentru existența unei promisiuni sinalagmatice

privind încheierea contractului de prestări servicii, respectiv să existe un

consimțământ valabil exprimat, părțile să aibă capacitatea de a contracta,

acordul de voință să privească elementele esențiale ale contractului proiectat

(obiectul și prețul) cauza contractului să fie licită și morală.

În acest sens s-a reținut că

actele constitutive ale societății nu au dat naștere la obligații ale

asociaților față de societatea nou constituită, art. 17 necuprinzând obligația

și implicit consimțământul expres al pârâtei de a încheia contract de prestări

servicii cu reclamanta privind comercializarea în regim de duty-free, instanța

neputând suplini consimțământul părții prin încălcarea autonomiei de voință și

al libertății contractuale.

S-a mai reținut că,

contractul de societate constituie cadrul juridic general în baza căruia se

poate concretiza modul de îndeplinire de către reclamantă a obiectului de

activitate care nu presupune încheierea de contracte de prestări servicii

exclusiv cu societatea pârâtă.

Împotriva acestei sentințe a

promovat apel reclamanta criticile vizând în principal faptul că instanța de

judecată a interpretat restrictiv prevederile legale în materia izvorului de

drept al unei promisiuni sinalagmatice restrângând domeniul de aplicare al

acesteia; nu a făcut o interpretare sistematică corectă a actelor juridice

incidente în cauză; s-a făcut o greșită aplicare a probelor administrate în

cauză și a situației de fapt dedusă judecății; s-a interpretat în mod literal

îndeplinirea condițiilor de valabilitate pentru încheierea unui contract;

instanța de fond a făcut o apreciere contradictorie și eronată a prevederilor

contractuale deduse spre interpretare în ceea ce privește prestația

personalului navigant de vânzare la bordul aeronavelor și prestația T. de a

transporta mărfurile în limita unui spațiu în speță a dispozițiilor art. 17 din

contractul de societate; nu s-a luat în considerare dovada administrativă,

respectiv adresa către Consiliul de Administrație al SC T. SA nr. 15059 din 30

iulie 1996, care dovedește modul în care se analiza la nivelul anului 1996

derularea negocierilor privind desfășurarea activității de duty-free la bordul

aeronavelor T.; s-a schimbat obiectul cererii de chemare în judecată prin

interpretarea greșită a solicitărilor în privința cauzei și a obiectului

acțiunii introductive; s-au depășit atribuțiile instanței judecătorești în

sensul că a verificat existența autorizației de duty-free verificare ce

aparține organelor fiscale ale statului.

Curtea de Apel București,

secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 727 din 6 decembrie 2004, a respins

apelul ca nefondat.

În motivarea soluției,

instanța de control judiciar a reținut că instanța de fond a analizat efectele

juridice pe care contractul de societate este în măsură să le producă și între

cine, iar pentru ca promisiunea de a contracta să fie valabilă trebuie să îndeplinească

la momentul încheierii contractului toate condițiile generale de validitate ale

unui contract și să cuprindă toate elementele esențiale ale viitorului

contract, ori în speță contractul apelantei ce cuprinde elementele esențiale în

condițiile art. 948 C. civ.

Instanța de fond a făcut o

analiză temeinică a obiectului cererii de chemare în judecată, prin prisma

prevederilor art. 17 din acesta capătul de cerere vizat constând în obligarea

intimatei-pârâte la executarea prevederilor art. 17 prin încheierea

contractului de prestări servicii la un preț negociabil, în funcție de

interesele asociaților și în consecință pronunțarea unei hotărâri care să țină

loc de contract, prin suplinirea consimțământului manifestat la încheierea

contractului de societate.

S-a reținut că s-a făcut o

interpretare corectă a dispozițiilor art. 982 C. civ., instanța de fond

raportând fiecare clauză a contractului de societate al reclamantei la

contractul în sine, urmărind înțelesul acestuia și natura sa juridică.

De asemenea, s-a înlăturat

critica privind greșita apreciere a probelor administrate contractul de

prestări servicii nr. 101/1997 neavând relevanță sub aspectul îndeplinirii

vreunei obligații asumate de T. prin încheierea contractului de societate.

Pentru celelalte motive de

apel, instanța de control judiciar a reținut că instanța de judecată a fost

chemată să stabilească în ce măsură prevederile art. 17 din contractul de

societate pot echivala cu o promisiune de încheiere a unui contract de prestări

servicii, iar constatările negative făcute de instanță sunt pe deplin

pertinente.

Cu privire la cheltuielile

de judecată, s-a reținut că la acordarea acestora instanța de fond a avut în

vedere înscrisurile privind dovezile de reprezentare și achitare a onorariului

prezentate de cabinetul de avocatură.

Cu petiția înregistrată la

data de 11 martie 2005 reclamanta a declarat recurs împotriva soluției

instanței de apel criticile vizând aspecte de nelegalitate și netemeinicie

fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.

Astfel se consideră că

instanța de apel a reținut în considerente motivația contradictorie conform cu

care obligația de transport a mărfurilor nu implica și folosința spațiului de

la bordul aeronavelor. De asemenea, instanța de judecată nu a luat în

considerare probe esențiale cauzei care dovedeau fără dubiu natura reală a

contractului de prestări servicii nr. 101/1997, respectiv intenția părților, ca

urmare a propunerii SC T. SA privind încheierea unui contract al cărui obiect

să fie plata unei chirii pentru spațiul folosit în avion și nicidecum acordarea

efectivă a dreptului de comercializare de produse în sistem duty-free care era

anterior născut în temeiul contractului de societate.

Se mai susține că au fost

încălcate prevederile art. 1436 și 1437 C. civ., ce au fost invocate în cauză

pentru a dovedi valabilitatea contractului de prestări servicii nr. 101/1997

din moment ce potrivit acestor dispoziții după expirarea termenului stipulat în

contract dacă locatorul rămâne și e lăsat în posesie, astfel cum a fost cazul

reclamantei care a continuat contractul ulterior datei de 30 iunie 2001 până la

25 noiembrie 2002, se considera contractul ca fiind reînnoit, efectele acestuia

fiind reglementate conform unui contract fără termen.

S-a mai considerat că

instanța de apel a apreciat eronat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.

977 C. civ., care obliga instanța de judecată să interpreteze actul juridic

după voința reală a părților la momentul încheierii acestuia și nu după sensul

literal al termenilor.

Instanța de apel, susține

recurenta, nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate cum ar fi:

corespondența dintre părți anterioară încheierii contractului nr. 101/1997 în

special asupra minutei din data de 7 august 1996.

Recurenta mai consideră că

au fost acordate ilegal cheltuieli de judecată nedovedite prin factura emisă

sau prin contractul de reprezentare juridică.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 304 C. proc.

civ., parte introductivă, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere

numai pentru motive de nelegalitate în situații limitativ prevăzute de acest

text de lege.

Drept urmare, decizia

atacată va fi verificată numai sub aspectul legalității ei prin raportare la

motivele invocate recursul nefiind o cale devolutivă, modul de administrare și

interpretare a probatoriilor a situației de fapt scăpând contractului de

legalitate potrivit textului invocat.

De altfel, instanțele au

reținut corect situația de fapt fiecare afirmație a considerentelor instanței

de apel găsindu-și corespondent în probele administrate.

Criticile formulate vor fi

circumscrise la obiectul cauzei dedus judecății respectiv „obligarea pârâtei SC

T. SA la executarea prevederilor art. 17 din contractul de societate prin

încheierea contractului de prestări servicii la un preț negociabil în funcție

de interesele asociaților și în consecință pronunțarea de către instanța de

judecată a unei hotărâri care să țină loc de contract prin suplinirea

consimțământului pârâtei manifestat la momentul încheierii contractului de

societate”.

Cu alte cuvinte reclamanta

urmărește realizarea dreptului pretins, solicitând pronunțarea unei hotărâri

care să țină loc de contract de prestări servicii între părți prin care pârâta

să fie obligată să asigure spațiul necesar pentru depozitarea la bordul

aeronavelor a produselor destinate comercializării și să asigure prin

personalul însoțitor de bord comercializarea acestora.

Așa cum au reținut și

instanța de fond și apel actele constitutive ale reclamantei nu pot constitui o

promisiune sinalagmatică de încheiere a unui contract de prestări servicii

între părți, întrucât față de natura juridică a actelor constitutive respectiv

contractul de societate nu a dat naștere la obligații ale asociaților față de

societatea nou constituită, obligațiile fiind născute doar între asociați.

Contractul de societate al

reclamantei-recurente constituie cadrul juridic general în baza căruia se poate

concretiza modul de îndeplinire al obiectului de activitate, care nu presupune

exclusivitatea cu societatea pârâtă.

Justificat instanțele, în

interpretarea conținutului art. 17 din contractul de societate, au apreciat că

nu se poate reține că prin acest contract s-a stabilit obiectul contractului de

prestări servicii, referirea reclamantei recurente la prețul stabilit prin

contractul de prestări servicii nr. 101/1997 și la facturile emise în

executarea sa neputând suplini lipsa determinării explicite a prețului din

contractul de societate având în vedere obiectul prezentei cereri care consta

în încheierea unui nou contract raportat la art. 17 din contractul de societate

și nu obligarea pârâtei la prelungirea contractului de prestări servicii nr. 101/1997.

În ceea ce privește

acordarea cheltuielilor de judecată, se reține că instanța de fond s-a

pronunțat corect asupra lor, în condițiile în care intimata a făcut dovada lor,

la dosar existând copia facturii nr. 1603933 din 3 aprilie 2003 eliberată de

Cabinetul de avocatură corespunzător serviciilor de asistență juridică și

reprezentare în această cauză și originalul O.P. nr. 1351 din 14 aprilie 2003

prin care T. a achitat contravaloarea facturii în discuție.

Față de cele arătate, în

considerarea dispozițiilor art. 312 și 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta SC S.S. SRL Otopeni împotriva deciziei nr. 727

din 06 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI a comercială.

Obligă recurenta la plata

sumei de 43.061.340 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 mai 2006.