Decizia nr. 6214/2006 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 34/2006 a Tribunalului Olt

Asupra recursului de față; In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 34 din 13 februarie 2006, Tribunalul Olt, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., i-a achitat pe inculpații C.V.I., R.M. și V.A., pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 și 209 alin. (1) lit. a) și e) și alin. (3) lit. f) C. pen. Totodată, instanța a luat act că partea vătămată C.N.-C.F.R. SA, sucursala Regională Craiova nu s-a constituit parte civilă în cauză. În esență, s-a reținut că, la 19 ianuarie 2005, și apoi, la 20 ianuarie 2005, inculpații s-au deplasat în apropierea unei gropi de gunoi, situată la cca. 150-200 m de stația C.F.R. - Piatra Olt, unde au efectuat săpături pentru a extrage din pământ un cadru de boghiu metalic, pe care, după ce l-au scos la suprafață, l-au secționat și l-au transportat spre un centru de colectare a fierului vechi, fiind surprinși, în drum, de organele de poliție.

Pentru a pronunța achitarea, instanța a reținut următoarele: Potrivit declarațiilor martorilor, boghiul metalic se afla îngropat în pământ, lângă o groapă de gunoi, unde erau abandonate tot felul de obiecte metalice. Fiind, așadar, abandonat, obiectul însușit de inculpați nu se afla la data comiterii faptei în posesia sau detenția părții vătămate, astfel că nu se poate reține existența unei acțiuni de deposedare, ca o componentă, care este indispensabilă pentru realizarea elementului material al laturii obiective la infracțiunea de furt. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 173 din 23 mai 2006, a respins apelul parchetului. Prin recursul declarat, parchetul susține că soluția de achitare pronunțată de instanța de fond și menținută de instanța de apel este netemeinică și nelegală, pentru motivele arătate în scris, existente la filele 2-4 din dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție și susținute oral de procuror, în ședința de judecată.

Recursul nu este fondat. Pentru realizarea elementului material al laturii obiective a infracțiunii de furt, constând în acțiunea de luare a unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, este necesar să se dovedească, prin probe, cele două componente ale laturii de luare : deposedarea celui care deține bunul și imposedarea cu acel bun a autorului acțiunii de luare. Or, în cauză, din declarațiile martorilor L.A., N.G., L.E., N.I., D.F. și R.V., s-a dovedit că acel boghiu metalic se afla într-o zonă apropiată de groapa de gunoi, unde sunt abandonate obiecte metalice, loc din care era de notorietate că se colectau obiecte abandonate, ca deșeuri de fier vechi. Așa fiind, atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut corect inexistența unui subelement material al acțiunii de luare, fără de care nu este realizată latura obiectivă a infracțiunii de furt.

În concluzie, soluția de achitare a inculpaților este temeinică și legală și, drept urmare, recursul parchetului va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 173 din 23 mai 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală, privind pe intimații inculpați C.V.I., V.A. și Ș.M. (fost R.). Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați, în cuantum de câte 150 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 octombrie 2006.