ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6214/2006

Asupra recursului de față;

In baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 34

din 13 februarie 2006, Tribunalul Olt, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat

la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., i-a achitat pe inculpații C.V.I., R.M.

și V.A., pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 și 209 alin. (1) lit. a) și

e) și alin. (3) lit. f) C. pen.

Totodată, instanța a luat

act că partea vătămată C.N.-C.F.R. SA, sucursala Regională Craiova nu s-a

constituit parte civilă în cauză.

În esență, s-a reținut că,

la 19 ianuarie 2005, și apoi, la 20 ianuarie 2005, inculpații s-au deplasat în

apropierea unei gropi de gunoi, situată la cca. 150-200 m de stația C.F.R. - Piatra

Olt, unde au efectuat săpături pentru a extrage din pământ un cadru de boghiu

metalic, pe care, după ce l-au scos la suprafață, l-au secționat și l-au

transportat spre un centru de colectare a fierului vechi, fiind surprinși, în

drum, de organele de poliție.

Pentru a pronunța achitarea,

instanța a reținut următoarele:

Potrivit declarațiilor

martorilor, boghiul metalic se afla îngropat în pământ, lângă o groapă de gunoi,

unde erau abandonate tot felul de obiecte metalice.

Fiind, așadar, abandonat,

obiectul însușit de inculpați nu se afla la data comiterii faptei în posesia

sau detenția părții vătămate, astfel că nu se poate reține existența unei

acțiuni de deposedare, ca o componentă, care este indispensabilă pentru

realizarea elementului material al laturii obiective la infracțiunea de furt.

Curtea de Apel Craiova, prin

decizia penală nr. 173 din 23 mai 2006, a respins apelul parchetului.

Prin recursul declarat,

parchetul susține că soluția de achitare pronunțată de instanța de fond și

menținută de instanța de apel este netemeinică și nelegală, pentru motivele

arătate în scris, existente la filele 2-4 din dosarul Înaltei Curți de Casație

și Justiție și susținute oral de procuror, în ședința de judecată.

Recursul nu este fondat.

Pentru realizarea

elementului material al laturii obiective a infracțiunii de furt, constând în

acțiunea de luare a unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, este

necesar să se dovedească, prin probe, cele două componente ale laturii de luare

: deposedarea celui care deține bunul și imposedarea cu acel bun a autorului

acțiunii de luare.

Or, în cauză, din

declarațiile martorilor L.A., N.G., L.E., N.I., D.F. și R.V., s-a dovedit că

acel boghiu metalic se afla într-o zonă apropiată de groapa de gunoi, unde sunt

abandonate obiecte metalice, loc din care era de notorietate că se colectau

obiecte abandonate, ca deșeuri de fier vechi.

Așa fiind, atât instanța de

fond cât și cea de apel au reținut corect inexistența unui subelement material

al acțiunii de luare, fără de care nu este realizată latura obiectivă a

infracțiunii de furt.

În concluzie, soluția de

achitare a inculpaților este temeinică și legală și, drept urmare, recursul

parchetului va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei

penale nr. 173 din 23 mai 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală, privind

pe intimații inculpați C.V.I., V.A. și Ș.M. (fost R.).

Onorariile apărătorilor

desemnați din oficiu pentru intimații inculpați, în cuantum de câte 150 lei, se

vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 octombrie 2006.