ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3320/2006

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1315 din 6 iunie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta E.T., a anulat hotărârea nr. 15737/57 din 21 februarie 2006, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările ulterioare, pentru perioada 5 octombrie 1942 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor începând de la 1 februarie 2006. Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamanta s-a născut la data de 5 octombrie 1942, la Beidaud, județul Tulcea, ulterior refugiului părinților săi din localitatea de domiciliu, în Ialomița, ca urmare a schimbului de populație stabilit prin Tratatul de la Craiova încheiat între Bulgaria și România.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, invocând dispozițiile art. 303 și art. 309 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În motivare, recurenta a arătat că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, deoarece Legea nr. 189/2000 nu prevede expres că din categoria celor care beneficiază de drepturile recunoscute prin prezentul act normativ, fac parte și persoanele născute în timpul strămutării părinților din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate. Analizând motivele de recurs, soluția instanței de fond și probele administrate în cauză, în raport cu dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele considerente. Din declarațiunea de avere‚ întocmită la data de 14 septembrie 1940 și eliberată de către Arhivele Naționale, rezultă că tatăl intimatei, G.V., a deținut în satul Cavurga, comuna Șahinlar, județul Durostor, un imobil constituit dintr-o casă și o magazie proprie. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ. persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate sau a făcut obiectul unui schimb de populație.

Din interpretarea prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată. Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație. În cauză, este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe care le-a suferit și familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Față de considerentele mai sus expuse, Curtea constată că instanța de fond a interpretat în mod judicios prevederile legale în materie și, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., constată că recursul este nefondat și îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1315 din 6 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2006.