ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3320/2006

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1315

din 6 iunie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta E.T., a

anulat hotărârea nr. 15737/57 din 21 februarie 2006, emisă de pârâtă și a

obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască

reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu

modificările ulterioare, pentru perioada 5 octombrie 1942 - 6 martie 1945, cu

acordarea drepturilor începând de la 1 februarie 2006.

Pentru a hotărî astfel, a

reținut că reclamanta s-a născut la data de 5 octombrie 1942, la Beidaud, județul Tulcea, ulterior refugiului părinților săi din localitatea de domiciliu, în

Ialomița, ca urmare a schimbului de populație stabilit prin Tratatul de la Craiova încheiat între Bulgaria și România.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii a municipiului București, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinice, invocând dispozițiile art. 303 și art. 309 pct.

8 și 9 C. proc. civ.

În motivare, recurenta a

arătat că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, deoarece

Legea nr. 189/2000 nu prevede expres că din categoria celor care beneficiază de

drepturile recunoscute prin prezentul act normativ, fac parte și persoanele

născute în timpul strămutării părinților din localitatea de domiciliu, într-o

altă localitate.

Analizând motivele de

recurs, soluția instanței de fond și probele administrate în cauză, în raport

cu dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul

este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele considerente.

Din declarațiunea de avere‚

întocmită la data de 14 septembrie 1940 și eliberată de către Arhivele

Naționale, rezultă că tatăl intimatei, G.V., a deținut în satul Cavurga, comuna

Șahinlar, județul Durostor, un imobil constituit dintr-o casă și o magazie

proprie.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ. persoana, cetățean român, care în perioada 6

septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive

etnice, a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate sau a făcut

obiectul unui schimb de populație.

Din interpretarea

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice,

în perioada arătată.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât

persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea

care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care

s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,

toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

În cauză, este necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe

care le-a suferit și familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Față de considerentele mai

sus expuse, Curtea constată că instanța de fond a interpretat în mod judicios

prevederile legale în materie și, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ., constată că recursul este nefondat și îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1315

din 6 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 octombrie 2006.