ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 659/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată și

înregistrată sub nr. 466/2004, la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială

și de contencios administrativ, reclamantul F.V. a chemat în judecată pe

pârâții Primăria municipiului Târgu Mureș, Prefectura județului Mureș, Poliția

municipiului Târgu Mureș, Comandamentul Județean de Jandarmi Târgu Mureș,

Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Justiției - Serviciul

Teritorial al P.N.A. Mureș, Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș și Tribunalul

Mureș, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să dispună:

- obligarea Primăriei Târgu Mureș,

în solidar cu primarul, la plata unor daune materiale ce i-au fost provocate

prin neacordarea la 1 aprilie 2001, a unei părți din spațiul situat în Târgu

Mureș;

- să i se plătească despăgubiri

pentru pierderile materiale provocate de imposibilitatea cumpărării unei părți

din spațiul menționat;

- obligarea pârâților la plata unor daune morale rezultate

din faptul că unii membru ai familiei sale au fost nevoiți să-și caute de lucru

în Ungaria;

- obligarea Primăriei Târgu Mureș,

la vânzarea spațiului în cauză prin licitație publică, în condițiile Legii nr.

550/2002;

- luarea unor măsuri asigurătorii și dispunerea de urgență a

suspendării autorizației de funcționare în spațiu a magazinului alimentar E.,

administrat de SC A.P. SRL.

Reclamantul a solicitat a se

constata și faptul că pârâții se fac vinovați de săvârșirea unor infracțiuni

sau pentru încălcarea unor drepturi din Constituție.

În motivarea acțiunii, reclamantul

precizează că în baza Legii nr. 42/1990, beneficiază de dreptul de a i se

acorda spațiul din municipiul Târgu Mureș, însă autoritățile locale i-au

refuzat acest drept, astfel încât a suferit prejudicii materiale grave.

Mai mult decât atât, arată

reclamantul, Primăria Târgu Mureș a început procedurile de vânzare la licitație

a spațiului respectiv, ceea ce l-a determinat să formuleze prezenta acțiune.

S-au administrat probatorii cu acte

și în urma analizării acestora, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială

și de contencios administrativ, a pronunțat sentința nr. 99 din 14 martie 2005,

prin care a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului.

În considerentele sentinței, se

precizează că posibilitatea obținerii unor spații comerciale de către

beneficiarii Legii nr. 42/1990, a făcut obiectul unor hotărâri ale Consiliului

Local Mureș nr. 118 din 24 septembrie 1998, nr. 143 din 15 octombrie 1998, nr.

143 din 12 august 1999 și nr. 62 din martie 2001, hotărâri care nu au fost contestate

de reclamant.

Reține instanța de fond că

reclamantul nu a dovedit existența unei vătămări reale ca urmare a neacordării

spațiului comercial la care a făcut referire, spațiul fiind atribuit unei alte

persoane, așa încât a considerat cererea principală, neîntemeiată.

Cu privire la cererea accesorie, în

sensul de a se constata vinovăția pârâților pentru comiterea unor infracțiuni,

prima instanță a constatat inadmisibilitatea acesteia în procedura

contenciosului administrativ.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și

susținând că prima instanță nu și-a exercitat rolul activ în administrarea

tuturor probelor necesare pronunțării unei soluții legale, el fiind unul din

beneficiari Legii nr. 42/1990, pentru acordarea unui spațiu comercial, existând

posibilitatea de a i se atribui o parte din spațiul situat în P.T., Târgu

Mureș.

Era necesar a se lămuri situația

judiciară a spațiului precizat, cu atât mai mult, cu cât este folosit de un

prieten al primarului, acesta plătind o chirie subvenționată, deși nu are

dreptul la subvenții, păgubind, astfel, statul, cu importante sume de bani.

Primăria municipiului Târgu Mureș,

prin primar, a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca

nefondat.

Analizând recursul formulat, prin

prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile,

Înalta Curte de Casație și Justiție îl va respinge, pentru considerentele ce se

vor arăta în continuare.

Nemulțumirea reclamantului, care l-a

determinat să formuleze acțiunea de față, se referă la imposibilitatea de a

obține un spațiu comercial în calitatea sa de beneficiar al drepturilor

prevăzute de Legea nr. 42/1990, autoritățile locale refuzând în mod

nejustificat a-i rezolva această cerere.

Dar, așa cum corect a reținut și

instanța de fond, reclamantul nu și-a dovedit calitatea de beneficiar al

drepturilor prevăzute de Legea nr. 42/1990, nefiind în posesia unui certificat

doveditor al acestor drepturi.

Deci, reclamantul nu a justificat un

drept recunoscut de lege cu privire la spațiul situat în municipiul Târgu

Mureș, P.T., în suprafață de 431 mp, atribuit unui terț, astfel încât nu se

poate vorbi de un refuz nejustificat al autorităților administrative, de a-i

rezolva cererea referitoare la un asemenea drept.

Mai mult decât atât, cererile unor

astfel de beneficiari ai Legii nr. 42/1990, de acordare a unor spații

comerciale, au făcut obiectul unor hotărâri ale Consiliului local, caz în care,

dacă ar fi formulat o astfel de cerere și ar fi fost rezolvată nelegal prin

hotărârea Consiliului local, ar fi avut posibilitatea să o conteste la instanța

de contencios administrativ.

De precizat și faptul că Legea nr.

42/1990 a fost abrogată prin Legea nr. 341/2004, care în art. 9 a restituit

obligativitatea preschimbării certificatelor doveditoare ale calității de

beneficiar al acestor drepturi, după verificare, la cererea titularului.

În mod just a fost respinsă și

cererea recurentului-reclamant de constatare a vinovăției pârâților pentru

comiterea unor fapte penale, rezolvarea acesteia nefiind de competența

instanței de contencios administrativ, iar disjungerea laturii penale, de cea

civilă a acțiunii nu se impunea, așa cum pretinde recurentul, acesta având

posibilitatea de a se adresa organelor de cercetare penală, separat.

Așa fiind, hotărârea instanței de

fond este legală și temeinică, nefiind motive de casare sau modificare din cele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., motiv pentru care recursul se va respinge

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de F.V.

împotriva sentinței civile nr. 99 din 14 martie 2005 a Curții de Apel Târgu

Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 februarie 2006.