ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 659/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată și înregistrată sub nr. 466/2004, la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul F.V. a chemat în judecată pe pârâții Primăria municipiului Târgu Mureș, Prefectura județului Mureș, Poliția municipiului Târgu Mureș, Comandamentul Județean de Jandarmi Târgu Mureș, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Justiției - Serviciul Teritorial al P.N.A.

Mureș, Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș și Tribunalul Mureș, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să dispună: - obligarea Primăriei Târgu Mureș, în solidar cu primarul, la plata unor daune materiale ce i-au fost provocate prin neacordarea la 1 aprilie 2001, a unei părți din spațiul situat în Târgu Mureș; - să i se plătească despăgubiri pentru pierderile materiale provocate de imposibilitatea cumpărării unei părți din spațiul menționat; - obligarea pârâților la plata unor daune morale rezultate din faptul că unii membru ai familiei sale au fost nevoiți să-și caute de lucru în Ungaria; - obligarea Primăriei Târgu Mureș, la vânzarea spațiului în cauză prin licitație publică, în condițiile Legii nr. 550/2002; - luarea unor măsuri asigurătorii și dispunerea de urgență a suspendării autorizației de funcționare în spațiu a magazinului alimentar E., administrat de SC A.P.

SRL. Reclamantul a solicitat a se constata și faptul că pârâții se fac vinovați de săvârșirea unor infracțiuni sau pentru încălcarea unor drepturi din Constituție. În motivarea acțiunii, reclamantul precizează că în baza Legii nr. 42/1990, beneficiază de dreptul de a i se acorda spațiul din municipiul Târgu Mureș, însă autoritățile locale i-au refuzat acest drept, astfel încât a suferit prejudicii materiale grave. Mai mult decât atât, arată reclamantul, Primăria Târgu Mureș a început procedurile de vânzare la licitație a spațiului respectiv, ceea ce l-a determinat să formuleze prezenta acțiune. S-au administrat probatorii cu acte și în urma analizării acestora, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința nr. 99 din 14 martie 2005, prin care a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului.

În considerentele sentinței, se precizează că posibilitatea obținerii unor spații comerciale de către beneficiarii Legii nr. 42/1990, a făcut obiectul unor hotărâri ale Consiliului Local Mureș nr. 118 din 24 septembrie 1998, nr. 143 din 15 octombrie 1998, nr. 143 din 12 august 1999 și nr. 62 din martie 2001, hotărâri care nu au fost contestate de reclamant. Reține instanța de fond că reclamantul nu a dovedit existența unei vătămări reale ca urmare a neacordării spațiului comercial la care a făcut referire, spațiul fiind atribuit unei alte persoane, așa încât a considerat cererea principală, neîntemeiată. Cu privire la cererea accesorie, în sensul de a se constata vinovăția pârâților pentru comiterea unor infracțiuni, prima instanță a constatat inadmisibilitatea acesteia în procedura contenciosului administrativ.

Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând că prima instanță nu și-a exercitat rolul activ în administrarea tuturor probelor necesare pronunțării unei soluții legale, el fiind unul din beneficiari Legii nr. 42/1990, pentru acordarea unui spațiu comercial, existând posibilitatea de a i se atribui o parte din spațiul situat în P.T., Târgu Mureș. Era necesar a se lămuri situația judiciară a spațiului precizat, cu atât mai mult, cu cât este folosit de un prieten al primarului, acesta plătind o chirie subvenționată, deși nu are dreptul la subvenții, păgubind, astfel, statul, cu importante sume de bani. Primăria municipiului Târgu Mureș, prin primar, a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție îl va respinge, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Nemulțumirea reclamantului, care l-a determinat să formuleze acțiunea de față, se referă la imposibilitatea de a obține un spațiu comercial în calitatea sa de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 42/1990, autoritățile locale refuzând în mod nejustificat a-i rezolva această cerere. Dar, așa cum corect a reținut și instanța de fond, reclamantul nu și-a dovedit calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 42/1990, nefiind în posesia unui certificat doveditor al acestor drepturi.

Deci, reclamantul nu a justificat un drept recunoscut de lege cu privire la spațiul situat în municipiul Târgu Mureș, P.T., în suprafață de 431 mp, atribuit unui terț, astfel încât nu se poate vorbi de un refuz nejustificat al autorităților administrative, de a-i rezolva cererea referitoare la un asemenea drept. Mai mult decât atât, cererile unor astfel de beneficiari ai Legii nr. 42/1990, de acordare a unor spații comerciale, au făcut obiectul unor hotărâri ale Consiliului local, caz în care, dacă ar fi formulat o astfel de cerere și ar fi fost rezolvată nelegal prin hotărârea Consiliului local, ar fi avut posibilitatea să o conteste la instanța de contencios administrativ. De precizat și faptul că Legea nr. 42/1990 a fost abrogată prin Legea nr. 341/2004, care în art. 9 a restituit obligativitatea preschimbării certificatelor doveditoare ale calității de beneficiar al acestor drepturi, după verificare, la cererea titularului.

În mod just a fost respinsă și cererea recurentului-reclamant de constatare a vinovăției pârâților pentru comiterea unor fapte penale, rezolvarea acesteia nefiind de competența instanței de contencios administrativ, iar disjungerea laturii penale, de cea civilă a acțiunii nu se impunea, așa cum pretinde recurentul, acesta având posibilitatea de a se adresa organelor de cercetare penală, separat. Așa fiind, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, nefiind motive de casare sau modificare din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., motiv pentru care recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de F.V. împotriva sentinței civile nr. 99 din 14 martie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2006.