ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6909/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6909/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Deliberând asupra recursului

penal de față, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 15/ F

din Camera de Consiliu din 24 septembrie 2006, Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis sesizarea

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus arestarea

provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile P.M.V. pe o perioadă

de 29 zile, de la 24 noiembrie 2006, până la 22 decembrie 2006, inclusiv.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

Prin sesizarea Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel București s-a solicitat, în temeiul art. 46 raportat

la art. 45 din Legea nr. 302/2004 arestarea provizorie a persoanei extrădabile

P.M.V., în vederea extrădării formulată de autoritățile judiciare din Republica

Ungaria.

Examinând actele și

lucrările dosarului, instanța a reținut că, numitul P.M.V. este urmărit

internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă

agravantă și desfășurare de activități de investiții neautorizate prevăzute de art.

318 alin. (1) și (6) lit. b) și art. 298/ E C. pen. ungar, sancționate cu o

pedeapsă de 8 ani închisoare.

În fapt, s-a reținut că

numiții S.D., F.A.L., C.S.R., alături de P.M.V., au înființat mai multe firme

în Ungaria și au deschis conturi bancare în numele acestor firme care nu aveau

autorizație de desfășurare a serviciilor de investiții, conturi în care au

transferat banii primiți de la investitorii unguri, sume pe care le-au ridicat

ulterior cash și le-au folosit în scop personal sau au desfășurat tranzacții

bancare și le-au folosit în scop personal sau au desfășurat tranzacții bancare

în scop personal.

Împotriva numitului P.M.V.,

Parchetul din Budapesta a emis mandatul de arestare nr. H.F.19167/2003 din 16

decembrie 2003, iar prin ordonanța de reținere din 24 noiembrie 2006, emisă de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus reținerea acestuia,

pe o durată de 24 ore, începând de la 23 noiembrie 2006, ora 13,30.

Față de materialul probator

din dosar, a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerințele legale prevăzute

de art. 46 raportat la art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal, a formulat recurs persoana extrădabilă P.M.V.

Prin motivele de recurs

susținute oral de apărătorul său, persoana extrădabilă a criticat hotărârea

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Un prim motiv de recurs se

referă la încălcarea dispozițiilor legale privind competența în cauză, în

raport de faptul că persoana extrădabilă a fost identificată la Constanța, iar

măsura arestării a fost dispusă de Curtea de Apel București, încălcându-se

dispozițiile art. 44 din Legea nr. 302/2004.

Al doilea motiv de recurs

invocat se referă la încălcarea dispozițiilor art. 68 din Legea nr. 302/2004 în

sensul că nu există nici un caz de urgență pentru a se dispune arestarea în

vederea extrădării.

Examinând hotărârea

pronunțată în cauză sub aspectele invocate de persoana extrădabilă, Înalta

Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluția fiind legală și

temeinică.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă că autoritățile judiciare din Republica Ungaria au formulat o

cerere de arestare provizorie în vederea extrădării cu privire la numitul P.M.V.,

urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă

agravată și desfășurarea de activități de investiții neautorizate prevăzute de art.

318 alin. (1) și (6) lit. b) și art. 298/ E C. pen. ungar.

Potrivit art. 46 din Legea nr.

302/2004 din Legea privind cooperarea judiciară internațională în materie

penală (text de lege aplicabil în speță) în caz de urgență, autoritățile competente

ale statului solicitant pot cere arestarea provizorie a persoanei urmărite,

chiar înainte de formularea și transmiterea cererii formale de extrădare.

Din textul de lege menționat

rezultă că în această situație, cererea de arestare provizorie trebuie să

indice existența unui mandat de arestare preventivă (cum este în speță), o

expunere sumară a faptelor care trebuie să precizeze data și locul unde au fost

comise și dispozițiile legale aplicabile, precum și datele asupra identității,

cetățeniei și localizării persoanei respective, cerințe pe care, de altfel,

autoritățile ungare le-au îndeplinit.

Se observă că această

dispoziție legală, îndrituiește, practic instanța să facă numai un examen sumar

al cauzei în vederea eventualei arestări provizorii, care este anterioară

demarării procedurii extrădării pasive.

Nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 68 din Legea nr. 302/2004, cum greșit a susținut apărătorul

persoanei extrădabile, întrucât acest text de lege se referă la cererea de

arestare provizorie în vederea extrădării active, care este procedura de

extrădare în care România are calitatea de stat solicitant [(după cum rezultă

și din art. 2 alin. (1) lit. h) din lege)], întrucât în cauză este vorba de o

procedură de extrădare pasivă (caz în care România are calitatea de stat

solicitat).

În raport de obiectul

cererii, rezultă că cererea de arestare provizorie în caz de urgență corect a

fost analizată de prima instanță prin prisma art. 46 din Legea nr. 302/2004.

Nici cel de-al doilea motiv

de recurs referitor la încălcarea dispozițiilor legale referitoare la

competență, invocat de persoana extrădabilă, nu este fondat.

Astfel, cererea formulată de

autoritățile judiciare ungare fiind o cerere prealabilă unei cereri de

extrădare pasivă a unei persoane aflate pe teritoriul României, a fost

încadrată, în drept, după cum s-a menționat anterior, la dispozițiile

referitoare la extrădarea pasivă, prevăzută la Titlul II, Capitolul II din

Legea 302/2004.

În art. 44 din Legea

302/2004, referitor la procedura judiciară și reguli  speciale de competență,

se prevede că procedura judiciară de extrădare pasivă este de competența curții

de apel în raza teritorială a căreia domiciliază sau a fost identificată

persoana extrădabilă.

Într-adevăr, legea prevede o

procedură și o competență de soluționare a unei cereri de extrădare specială,

însă potrivit art. 44 alin. (4) din același act normativ, normele de procedură

penală privind urmărirea, judecata și punerea în executare sunt aplicabile și

în procedura de extrădare, în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune

astfel.

Ori, în cauză, după cum

prevede legea, competența materială a soluționării unei astfel de cauze,

aparține curților de apel, cerință legală respectată de prima instanță.

În procedura judiciară a

extrădării pasive, potrivit legii, competența teritorială aparține curții de

apel pe raza căreia domiciliază sau a fost identificată persoana extrădabilă.

Într-adevăr, în cauză

persoana extrădabilă P.M.V. a fost identificată pe raza Curții de Apel

Constanța, căreia, potrivit art. 44 din Legea 302/2004 i-ar fi revenit

competența teritorială a soluționării cauzei.

Dar, având în vedere că

legea specială se completează cu normele de procedură de drept comun,

nerespectarea regulilor de competență teritorială atrage sancțiunea nulității

relative, iar potrivit art. 39 alin. (2) C. proc. pen., excepția de

necompetență teritorială poate fi ridicată numai până la citirea actului de

sesizare în fața primei instanțe de judecată.

Ori, în cauză, persoana

extrădabilă, care a fost asistată de un apărător ales, nu a invocat excepția de

necompetență teritorială a primei instanțe respectiv a Curții de Apel

București, ci abia în fața instanței de recurs.

În raport de faptul că

excepția de necompetență teritorială nu a fost indicată în fața primei

instanțe, în raport de dispozițiile legale menționate, ea nu mai poate fi

primită de către instanța de recurs.

Pe fondul cauzei, se

constată că prima instanță corect a apreciat că sunt îndeplinite cerințele

formale prevăzute de art. 46 din Legea nr. 302/2004, respectiv există un mandat

de arestare preventivă pe numele persoanei extrădabile emis de autoritățile

ungare, sunt descrise sumar faptele presupus săvârșite de acesta, fapte

încadrate și în drept.

În consecință, în raport de

considerentele expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de persoana extrădabilă.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de persoana extrădabilă P.M.V. împotriva încheierii nr. 15/ F

din 24 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 10312/2/2006 (nr.

vechi 3427/2006).

Obligă recurenta persoană

extrădabilă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Onorariul cuvenit

interpretului de limba engleză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 noiembrie 2006.