ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6909/2006

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin încheierea nr. 15/ F din Camera de Consiliu din 24 septembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile P.M.V. pe o perioadă de 29 zile, de la 24 noiembrie 2006, până la 22 decembrie 2006, inclusiv. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a solicitat, în temeiul art. 46 raportat la art. 45 din Legea nr. 302/2004 arestarea provizorie a persoanei extrădabile P.M.V., în vederea extrădării formulată de autoritățile judiciare din Republica Ungaria.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că, numitul P.M.V. este urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă agravantă și desfășurare de activități de investiții neautorizate prevăzute de art. 318 alin. (1) și (6) lit. b) și art. 298/ E C. pen. ungar, sancționate cu o pedeapsă de 8 ani închisoare. În fapt, s-a reținut că numiții S.D., F.A.L., C.S.R., alături de P.M.V., au înființat mai multe firme în Ungaria și au deschis conturi bancare în numele acestor firme care nu aveau autorizație de desfășurare a serviciilor de investiții, conturi în care au transferat banii primiți de la investitorii unguri, sume pe care le-au ridicat ulterior cash și le-au folosit în scop personal sau au desfășurat tranzacții bancare și le-au folosit în scop personal sau au desfășurat tranzacții bancare în scop personal.

Împotriva numitului P.M.V., Parchetul din Budapesta a emis mandatul de arestare nr. H.F.19167/2003 din 16 decembrie 2003, iar prin ordonanța de reținere din 24 noiembrie 2006, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus reținerea acestuia, pe o durată de 24 ore, începând de la 23 noiembrie 2006, ora 13,30. Față de materialul probator din dosar, a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerințele legale prevăzute de art. 46 raportat la art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs persoana extrădabilă P.M.V. Prin motivele de recurs susținute oral de apărătorul său, persoana extrădabilă a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.

Un prim motiv de recurs se referă la încălcarea dispozițiilor legale privind competența în cauză, în raport de faptul că persoana extrădabilă a fost identificată la Constanța, iar măsura arestării a fost dispusă de Curtea de Apel București, încălcându-se dispozițiile art. 44 din Legea nr. 302/2004. Al doilea motiv de recurs invocat se referă la încălcarea dispozițiilor art. 68 din Legea nr. 302/2004 în sensul că nu există nici un caz de urgență pentru a se dispune arestarea în vederea extrădării. Examinând hotărârea pronunțată în cauză sub aspectele invocate de persoana extrădabilă, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluția fiind legală și temeinică.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că autoritățile judiciare din Republica Ungaria au formulat o cerere de arestare provizorie în vederea extrădării cu privire la numitul P.M.V., urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă agravată și desfășurarea de activități de investiții neautorizate prevăzute de art. 318 alin. (1) și (6) lit. b) și art. 298/ E C. pen. ungar. Potrivit art. 46 din Legea nr. 302/2004 din Legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală (text de lege aplicabil în speță) în caz de urgență, autoritățile competente ale statului solicitant pot cere arestarea provizorie a persoanei urmărite, chiar înainte de formularea și transmiterea cererii formale de extrădare.

Din textul de lege menționat rezultă că în această situație, cererea de arestare provizorie trebuie să indice existența unui mandat de arestare preventivă (cum este în speță), o expunere sumară a faptelor care trebuie să precizeze data și locul unde au fost comise și dispozițiile legale aplicabile, precum și datele asupra identității, cetățeniei și localizării persoanei respective, cerințe pe care, de altfel, autoritățile ungare le-au îndeplinit. Se observă că această dispoziție legală, îndrituiește, practic instanța să facă numai un examen sumar al cauzei în vederea eventualei arestări provizorii, care este anterioară demarării procedurii extrădării pasive.

Nu sunt aplicabile dispozițiile art. 68 din Legea nr. 302/2004, cum greșit a susținut apărătorul persoanei extrădabile, întrucât acest text de lege se referă la cererea de arestare provizorie în vederea extrădării active, care este procedura de extrădare în care România are calitatea de stat solicitant [(după cum rezultă și din art. 2 alin. (1) lit. h) din lege)], întrucât în cauză este vorba de o procedură de extrădare pasivă (caz în care România are calitatea de stat solicitat). În raport de obiectul cererii, rezultă că cererea de arestare provizorie în caz de urgență corect a fost analizată de prima instanță prin prisma art. 46 din Legea nr. 302/2004. Nici cel de-al doilea motiv de recurs referitor la încălcarea dispozițiilor legale referitoare la competență, invocat de persoana extrădabilă, nu este fondat.

Astfel, cererea formulată de autoritățile judiciare ungare fiind o cerere prealabilă unei cereri de extrădare pasivă a unei persoane aflate pe teritoriul României, a fost încadrată, în drept, după cum s-a menționat anterior, la dispozițiile referitoare la extrădarea pasivă, prevăzută la Titlul II, Capitolul II din Legea 302/2004. În art. 44 din Legea 302/2004, referitor la procedura judiciară și reguli speciale de competență, se prevede că procedura judiciară de extrădare pasivă este de competența curții de apel în raza teritorială a căreia domiciliază sau a fost identificată persoana extrădabilă. Într-adevăr, legea prevede o procedură și o competență de soluționare a unei cereri de extrădare specială, însă potrivit art. 44 alin. (4) din același act normativ, normele de procedură penală privind urmărirea, judecata și punerea în executare sunt aplicabile și în procedura de extrădare, în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune astfel.

Ori, în cauză, după cum prevede legea, competența materială a soluționării unei astfel de cauze, aparține curților de apel, cerință legală respectată de prima instanță. În procedura judiciară a extrădării pasive, potrivit legii, competența teritorială aparține curții de apel pe raza căreia domiciliază sau a fost identificată persoana extrădabilă. Într-adevăr, în cauză persoana extrădabilă P.M.V. a fost identificată pe raza Curții de Apel Constanța, căreia, potrivit art. 44 din Legea 302/2004 i-ar fi revenit competența teritorială a soluționării cauzei. Dar, având în vedere că legea specială se completează cu normele de procedură de drept comun, nerespectarea regulilor de competență teritorială atrage sancțiunea nulității relative, iar potrivit art. 39 alin. (2) C. proc.

pen., excepția de necompetență teritorială poate fi ridicată numai până la citirea actului de sesizare în fața primei instanțe de judecată. Ori, în cauză, persoana extrădabilă, care a fost asistată de un apărător ales, nu a invocat excepția de necompetență teritorială a primei instanțe respectiv a Curții de Apel București, ci abia în fața instanței de recurs. În raport de faptul că excepția de necompetență teritorială nu a fost indicată în fața primei instanțe, în raport de dispozițiile legale menționate, ea nu mai poate fi primită de către instanța de recurs. Pe fondul cauzei, se constată că prima instanță corect a apreciat că sunt îndeplinite cerințele formale prevăzute de art. 46 din Legea nr. 302/2004, respectiv există un mandat de arestare preventivă pe numele persoanei extrădabile emis de autoritățile ungare, sunt descrise sumar faptele presupus săvârșite de acesta, fapte încadrate și în drept.

În consecință, în raport de considerentele expuse, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de persoana extrădabilă. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă P.M.V. împotriva încheierii nr. 15/ F din 24 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 10312/2/2006 (nr. vechi 3427/2006). Obligă recurenta persoană extrădabilă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit interpretului de limba engleză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 noiembrie 2006.