ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6810/2006

Asupra recursurilor de față: Prin sentința penală nr. 1356 din 26 octombrie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiate, cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor, pentru inculpata V.B.E. din infracțiunea prevăzută de art. 215 1 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen., raportat la art. 215 1 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., raportat la art. 258 C. pen., iar pentru inculpatul V.B.J.G. din infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 1 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 246 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 258 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța a dispus condamnarea celor doi inculpați după cum urmează: Inculpata V.B.E. a fost condamnată, la 8 ani închisoare în baza dispozițiilor art. 215 1 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 31 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., inculpata a fost condamnată, la o pedeapsă de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. 1 lit. a) și alin. (2) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., inculpata a fost condamnată, la o pedeapsă de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată. S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei. Inculpatul V.B.J.G.

a fost condamnat în baza dispozițiilor art. 26 C. pen., raportat la art. 215 1 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare în formă continuată. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii. S-a luat act că partea vătămată SC C.C.B.P.F. nu s-a constituit parte civilă.

În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., a fost confiscată de la inculpatul V.B.J.G. suma de 111.300 dolari S.U.A. obținută din săvârșirea infracțiunii și care nu servește la despăgubirea părții vătămate. În temeiul art. 348 C. proc. pen., a fost desființat contractul de prestări servicii nr. RO 00066 din 29 iulie 2000 și actul adițional la contract, declarația nr. 130 din 15 mai 2001 depusă la B.I.R. și a dispozițiilor de plată valutară externă seria B nr. 2279559 din 15 mai 2001, seria B nr. 2279561 din 19 iunie 2001, seria B nr. 2279562 din 1 august 2001 și seria B nr. 2304518 din 5 septembrie 2001. Inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond reține că la data de 3 decembrie 2001, organele de cercetare penală din cadrul D.G.P.M.B.

– S.P.E.F. au procedat la consemnarea denunțului oral al numitei C.G., cenzor la C.C. – B.P.F. împotriva făptuitorilor V.E., director general al C.C. și B.F.G., concubinul acesteia. Denunțătoarea a sesizat organele judiciare că inculpata V.E., în calitatea pe care o avea, a întocmit fictiv un contract de consultanță managerială cu firma C.I. S.U.A., pentru a scoate din C.C. suma de 111.300 dolari S.U.A., pe care a depus-o într-un cont la o bancă comercială din Budapesta, al cărei beneficiar era concubinul făptuitoarei. Instanța a constatat că inculpata V.E. a ocupat funcția de director general și administrator al C.C. – B.P.F. în perioada august 1998 - septembrie 2001. Din analiza contractului nr. RO 00066 din 29 iulie 2000, încheiat între C.C.

– B.P.F. și societatea off-shore C.I., și a actului adițional nr. 1 la contract, prin care perioada de valabilitate a contractului era stabilită între 1 august 2000 - 31 decembrie 2001,a rezultat că obiectul de activitate al contractului îl constituia prestarea către societatea off-shore a unor servicii de consultanță managerială în domeniul strategiei de vânzări, analizei economice a pieței curente și viitoare, facilități de schimb de informații, etc. pe perioada stabilită. Prin același act, s-a convenit ca locul efectuării prestațiilor să fie în Ungaria, iar contravaloarea acestora să fie făcută anual, în 12 rate lunare. Prima instanță a reținut că nu se poate stabili în ce mod prestațiile de consultanță managerială asumate de firma off-shore și înșiruite în contract au putut să contribuie la rentabilizarea activității cooperativei, de vreme ce aceasta reprezintă pur și simplu noțiuni teoretice, fără funcționalitate economică în cazul concret avut în vedere.

Inculpata nu a putut să explice nici ea, cu argumente practice, în ce mod serviciile de consultanță de care pretinde că a beneficiat, au condus la obținerea performanțelor pe care le invocă. Cu privire la modalitatea în care contractul mai sus amintit a fost negociat, redactat și semnat de ambele părți, inculpata V.E., a arătat că acesta i-a fost remis, redactat în limba engleză și chiar semnat de către un anume W.G., cu care a purtat mai multe convorbiri telefonice cu referire la situația C.C. pe care inculpata o conducea și pentru că inculpata nu a avut nici un fel de obiecțiuni cu privire la conținutul și clauzele contractuale, l-a semnat, contractul devenind astfel executabil.

Instanța de fond a reținut că nu se poate deduce cine este persoana fizică ce a semnat contractul pentru societatea off-shore, ca reprezentant legal al acesteia, în lipsa oricărei mențiuni cu privire la numele său, astfel că a înlăturat susținerile inculpatei referitoare la identitatea persoanei cu care a negociat și încheiat contractul. Martora B.L. a declarat că, în cursul lunii septembrie 2001, inculpata i-ar fi cerut să modifice o poziție din registrul de intrări-ieșiri corespondență pe anul 2000, în sensul de a șterge mențiunea cu nr. 567/2000, iar în dreptul acestei poziții să fie înregistrat contractul nr. RO 00066, lucru pe care martora l-a și făcut, la inițiativa directorului general, respectiv inculpata.

În cursul cercetării judecătorești, aceeași martoră a invocat obligația de păstrare a secretului profesional, arătând că nu-și mai amintește dacă și din ordinul cui ar fi efectuat acea modificare, atitudine pe care instanța a apreciat-o ca teamă a martorei de a nu-și pierde locul de muncă, ea fiind încă angajata C.C. - B.P.F. Expertiza grafică efectuată în cursul urmăririi penale atestă însă că scrisul de completare pentru poziția 567/2000 a fost executat de martora B.L. Inculpata V.E., în numele C.C. – B.P.F., pentru care a și semnat în calitate de reprezentant legal, a efectuat 4 transferuri bancare către B.I.R., prezentând reprezentanților acesteia declarația nr. 130 din 15 mai 2001, potrivit căreia, pentru serviciile ce nu au fost prestate pe teritoriul României, plățile sunt exonerate de la impunere conform art. 2 pct. c din O.G.

nr. 83/1998. Suma totală de 111.300 dolari S.U.A. a fost virată din contul C.C. în contul nr. 504-20900-4100-4016, deschis, la data de 25 aprilie 2001,de inculpatul B.F.G. pe numele persoanei juridice nerezidente C.I. la B.M.C.E. Inculpatul a debitat ulterior acest cont, prin încasare de numerar în perioada 01 octombrie 2001 - 21 noiembrie 2001, solicitând închiderea contului la data de 25 noiembrie 2002. S-a constatat că sediul societății off-shore este căsuța poștală nr. 113, Oficiul Poștal 18 România, titularul acesteia în perioada iulie 2001 - iulie 2002 fiind SC C.L., în cadrul căreia inculpatul deține funcția de director general.

Concluzionând, prima instanță reține că din analiza probatoriului administrat în cauză rezultă fără dubiu, că inculpata V.B.E., în calitate de administrator și director general al cooperativei, ajutată prin acte de executare comisive de către concubinul său, inculpatul V.B.J.G., în prezent soț, care deținea funcția de membru în Consiliul de Administrație, a acționat după un plan bine stabilit, apelând la o inginerie financiară, în scopul ca o parte din profitul realizat pe anul 2000 să fie evidențiat cu titlu de cheltuieli pentru investiții pentru ca, ulterior, prin virarea sumei de 111.300 dolari S.U.A. în contul unei firme off-shore deschis la o bancă din Budapesta, cu titlu de plată servicii consultanță managerială și încasarea sumei de către concubinul său, suma alocată să ajungă practic în posesia celor doi inculpați.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal cei doi inculpați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În apelul inculpatei V.B.E. s-a solicitat în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, întrucât nu s-a rezolvat fondul cauzei, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 215 1 alin. (1) și (2) C. pen., în infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 1 raportat la art. 246 C. pen., ori reducerea pedepsei aplicate. Inculpatul V.B.J.G. a solicitat restituirea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale, iar în subsidiar, achitarea sa, pentru că a avut calitatea de reprezentant al societății C.I.

Prin decizia penală nr. 176 din 6 martie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților, reținând că în situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția inculpaților a fost corect stabilită. Din considerentele decizie date în apel, se reține că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de delapidare, în calitate de autor, respectiv complice, întrucât aveau atribuții de conducere și drept de dispoziție cu privire la sumele de bani aflate în patrimoniul băncii.

Referitor la realitatea contractului de prestări servicii, încheiat cu societatea off-shore C.I., instanța de apel reține că acesta apare ca încheiat și înregistrat la 10 august 2000,deși în realitate, operațiunea de înregistrare s-a realizat abia în septembrie 2001. Inculpata a recurs la modificarea registrului de intrare-ieșire a corespondenței băncii pentru a ascunde activitatea infracțională de însușire a sumelor de bani din patrimoniul cooperativei cu complicitatea concubinului său și pentru a da o aparență de legalitate operațiunilor bancare efectuate. Cu privire la contul deschis în numele societății off-shore la o bancă din Budapesta, prin intermediul procedurilor de asistență judiciară internațională în materie penală, s-a stabilit că inculpatul V.B.J.G.

este persoana care a deschis contul pe numele acestei societăți și a debitat acest cont, după care a solicitat închiderea lui. Se reține, de asemenea, că pe mai multe documente bancare întocmite de către B.M.C.E. este menționat ca sediu al firmei off-shore căsuța poștală nr. 113, Oficiul Poștal 18 România, al cărui titular figura ca fiind o societate administrată de inculpat. Irealitatea contractului este conturată în opinia instanței de apel și de imposibilitatea inculpaților de a prezenta datele de identificare ale persoanei numită W.G., presupusa semnatară a contractului de consultanță, de absența din listingul convorbirilor telefonice a contactelor cu această persoană, de imposibilitatea de a dovedi realitatea prestațiilor de consultanță managerială efectuate de presupusa societate prestatoare.

Contractul de consultanță a fost mijlocul fraudulos prin care inculpații au reușit să sustragă suma de bani pe care au însușit-o și au folosit-o în interes personal. Împotriva deciziei au declarat recurs ambii inculpați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele ce au fost invocate atât în scris, cât și oral în fața instanței de recurs. În recursul inculpatei V.B.E. se solicită în principal, în cele din urmă, achitarea pe temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa, iar în subsidiar, trimiterea cauzei la prima instanță pentru suplimentarea materialului probator, în sensul de a se solicita organului judiciar corespondent din S.U.A.

să realizeze unele activități judiciare și să verifice afirmațiile inculpaților în legătură cu realitatea contractului încheiat cu societatea C.I., existența reprezentantului acestei societăți cu care se menționează a fi încheiat contractul și să se verifice înregistrarea în evidențele contabile ale acestei societăți a sumelor invocate de inculpați ca fiind achitate drept preț al consultanței manageriale. În recursul inculpatului V.B.J.G. se solicită în principal casarea hotărârilor și achitarea sa pe temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță în vederea efectuării unei comisii rogatorii în Ungaria și S.U.A. pentru verificarea realității contractului.

Examinând hotărârile în raport de criticile recurenților care se circumscriu cazurilor de casare prevăzută de art. 385 9 alin. (1) pct. 10 și 18 C. proc. pen., ca și din oficiu, pentru cazurile enunțate de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Curtea reține că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare: Potrivit art. 5 2 C. proc. pen., orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă. În situația în care există probe de vinovăție, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie prin probe contrare, asupra cărora organele judiciare sunt obligate să se pronunțe, în sensul admiterii sau respingerii motivate a acestora.

Pe parcursul desfășurării procesului penal, atât organele de urmărire penală, cât și instanțele de judecată au obligația administrării tuturor probelor care contribuie la aflarea adevărului, indiferent dacă aceste probe conduc la stabilirea vinovăției sau a nevinovăției inculpatului și indiferent dacă inițiativa probațiunii a aparținut organelor judiciare ori inculpatului. Această modalitate de abordare a problematicii probațiunii în procesul penal este singura cale de realizare în practică a principiului egalității armelor în procesul penal, a respectării dreptului la apărare al inculpatului, pe fondul contradictorialității fățișe și permanente între acuzare și apărare în decursul tragerii la răspundere penală.

În instrumentarea cauzei penale de față este de observat o preocupare unilaterală a organului de urmărire penală și a instanțelor de judecată în stabilirea situației de fapt, în sensul administrării numai a acelor probe care conduc la stabilirea vinovăției inculpaților și a interpretării acestor probe spre acest obiectiv, fără a se da vreun răspuns încercării inculpaților de a dovedi realitatea și efectivitatea contractului de consultanță managerială. Tribunalul și Curtea de Apel au reținut că inculpata V.B.E. avea calitatea de administrator și, în această calitate, a încheiat un contract de prestări servicii cu societatea C.I.

și ulterior un act adițional la acest contract, având ca obiect servicii de consultanță managerială în domeniul strategiei de vânzări, analize economice a pieței curente și viitoare, facilități de schimb de informații, identificarea metodelor de estimare a performanței pe o perioadă cuprinsă între 1 august 2000 - 31 decembrie 2001, cu plata prestațiilor în 12 rate lunare, prin intermediul unei bănci din Ungaria. Ambele instanțe rețin irealitatea contractului prin faptul neevidențierii concrete a prestațiilor efectuate și imposibilitatea determinării beneficiilor practice aduse de acest contract, prin imposibilitatea prezentării datelor de identificare și posibilităților de contactare a numitului W.G., presupus semnatar al contractului și reprezentant al firmei de consultanță, prin încercarea inculpatei V.B.E.

de a da o aparență legală operațiunilor bancare prin înregistrarea retroactivă a contractului și debitarea conturilor de către inculpatul V.B.J.G. Aceste aspecte faptice, care au avut ca urmare, în opinia instanțelor anterioare, delapidarea unei importante sume de bani de către inculpata V.B.E., cu sprijinul inculpatului V.B.J.G., sunt conturate printr-un procedeu deductiv în urma analizării actelor materiale executate de cei doi inculpați. Aceste acte sunt interpretate ca acte executate pentru a crea o aparență legală însușirii în interes propriu a unei importante sume de bani din profitul cooperativei administrate de inculpată. În sprijinul acuzării s-a recurs și la instituția comisiei rogatorii internaționale, obținându-se date despre operațiunile efectuate asupra contului bancar nr. 504-20900-4100-4016, deschis la B.M.C.E.

și persoana executantă a operațiunilor. Deși inculpații au susținut realitatea contractului, realitatea existenței firmei de consultanță, a reprezentanților acesteia, realitatea serviciilor de consultanță managerială și a operațiunilor de plată a acestor prestații, îndeplinirea obligațiilor fiscale în S.U.A. de către firma prestatoare, nici unul dintre organele judiciare care au instrumentat cauza penală dedusă judecății nu s-au preocupat de verificarea acestor susțineri și s-au mărginit să deducă irealitatea contractului și delapidarea sumei de bani de către inculpați din interpretarea unor probe indirecte. În aceste condiții, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen., Curtea va admite recursul, va casa ambele hotărâri și va trimite cauza spre rejudecare la prima instanță pentru verificarea tuturor susținerilor în apărare ale inculpaților și administrarea probelor solicitate de aceștia, cu recurgerea la procedura comisiei rogatorii internaționale în fața organelor judiciare corespondente din Ungaria și S.U.A. Cu ocazia rejudecării, se vor verifica și celelalte aspecte invocate de recurenți în motivele scrise, depuse la dosar. Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații V.B.E. și V.B.J.G. împotriva deciziei penale nr. 176 din 8 martie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 1356 din 26 octombrie 2005 a Tribunalului București Secția I Penală. Trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 noiembrie 2006.