ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6810/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6810/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința penală nr. 1356 din 26
octombrie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca
neîntemeiate, cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor, pentru
inculpata V.B.E. din infracțiunea prevăzută de art. 215
1
alin. (1)
și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen., raportat
la art. 215
1
alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., raportat la art. 258
C. pen., iar pentru inculpatul V.B.J.G. din infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat
la art. 215
1
alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 246
alin. (1) C. pen., cu referire la art. 258 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen.
Instanța a dispus condamnarea celor
doi inculpați după cum urmează:
Inculpata V.B.E. a fost condamnată,
la 8 ani închisoare în baza dispozițiilor art. 215
1
alin. (1) și (2)
C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin.
(2) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., pentru săvârșirea
infracțiunii de delapidare în formă continuată.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen.,
au fost interzise inculpatei drepturile prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a),
b) și c) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 31 C. pen., raportat la
art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.,
raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., inculpata a fost condamnată, la
o pedeapsă de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de participație
improprie la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură
privată.
În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. 1 lit. a) și alin. (2) C. pen., raportat
la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., inculpata a fost condamnată, la o
pedeapsă de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în
înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a)
– art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., și s-a dispus ca inculpata să execute
pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzută
de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64
alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei.
Inculpatul V.B.J.G. a fost condamnat
în baza dispozițiilor art. 26 C. pen., raportat la art. 215
1
alin.
(1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit.
a) și alin. (2) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la 8
ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare în
formă continuată.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64
alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen.,
s-au interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) și
b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.
S-a luat act că partea vătămată SC C.C.B.P.F.
nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 118 lit. d) C. pen.,
a fost confiscată de la inculpatul V.B.J.G. suma de 111.300 dolari S.U.A.
obținută din săvârșirea infracțiunii și care nu servește la despăgubirea părții
vătămate.
În temeiul art. 348 C. proc. pen., a
fost desființat contractul de prestări servicii nr. RO 00066 din 29 iulie 2000
și actul adițional la contract, declarația nr. 130 din 15 mai 2001 depusă la B.I.R.
și a dispozițiilor de plată valutară externă seria B nr. 2279559 din 15 mai 2001,
seria B nr. 2279561 din 19 iunie 2001, seria B nr. 2279562 din 1 august 2001 și
seria B nr. 2304518 din 5 septembrie 2001.
Inculpații au fost obligați la
cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință,
instanța de fond reține că la data de 3 decembrie 2001, organele de cercetare
penală din cadrul D.G.P.M.B. – S.P.E.F. au procedat la consemnarea denunțului
oral al numitei C.G., cenzor la C.C. – B.P.F. împotriva făptuitorilor V.E., director
general al C.C. și B.F.G., concubinul acesteia.
Denunțătoarea a sesizat organele judiciare
că inculpata V.E., în calitatea pe care o avea, a întocmit fictiv un contract
de consultanță managerială cu firma C.I. S.U.A., pentru a scoate din C.C. suma
de 111.300 dolari S.U.A., pe care a depus-o într-un cont la o bancă comercială
din Budapesta, al cărei beneficiar era concubinul făptuitoarei.
Instanța a constatat că inculpata V.E.
a ocupat funcția de director general și administrator al C.C. – B.P.F. în
perioada august 1998 - septembrie 2001.
Din analiza contractului nr. RO
00066 din 29 iulie 2000, încheiat între C.C. – B.P.F. și societatea off-shore C.I.,
și a actului adițional nr. 1 la contract, prin care perioada de valabilitate a
contractului era stabilită între 1 august 2000 - 31 decembrie 2001,a rezultat
că obiectul de activitate al contractului îl constituia prestarea către
societatea off-shore a unor servicii de consultanță managerială în domeniul
strategiei de vânzări, analizei economice a pieței curente și viitoare,
facilități de schimb de informații, etc. pe perioada stabilită. Prin același
act, s-a convenit ca locul efectuării prestațiilor să fie în Ungaria, iar
contravaloarea acestora să fie făcută anual, în 12 rate lunare.
Prima instanță a reținut că nu se
poate stabili în ce mod prestațiile de consultanță managerială asumate de firma
off-shore și înșiruite în contract au putut să contribuie la rentabilizarea
activității cooperativei, de vreme ce aceasta reprezintă pur și simplu noțiuni
teoretice, fără funcționalitate economică în cazul concret avut în vedere.
Inculpata nu a putut să explice nici ea, cu argumente practice, în ce mod
serviciile de consultanță de care pretinde că a beneficiat, au condus la
obținerea performanțelor pe care le invocă.
Cu privire la modalitatea în care
contractul mai sus amintit a fost negociat, redactat și semnat de ambele părți,
inculpata V.E., a arătat că acesta i-a fost remis, redactat în limba engleză și
chiar semnat de către un anume W.G., cu care a purtat mai multe convorbiri
telefonice cu referire la situația C.C. pe care inculpata o conducea și pentru
că inculpata nu a avut nici un fel de obiecțiuni cu privire la conținutul și
clauzele contractuale, l-a semnat, contractul devenind astfel executabil.
Instanța de fond a reținut că nu se
poate deduce cine este persoana fizică ce a semnat contractul pentru societatea
off-shore, ca reprezentant legal al acesteia, în lipsa oricărei mențiuni cu
privire la numele său, astfel că a înlăturat susținerile inculpatei referitoare
la identitatea persoanei cu care a negociat și încheiat contractul.
Martora B.L. a declarat că, în
cursul lunii septembrie 2001, inculpata i-ar fi cerut să modifice o poziție din
registrul de intrări-ieșiri corespondență pe anul 2000, în sensul de a șterge
mențiunea cu nr. 567/2000, iar în dreptul acestei poziții să fie înregistrat
contractul nr. RO 00066, lucru pe care martora l-a și făcut, la inițiativa
directorului general, respectiv inculpata.
În cursul cercetării judecătorești,
aceeași martoră a invocat obligația de păstrare a secretului profesional,
arătând că nu-și mai amintește dacă și din ordinul cui ar fi efectuat acea
modificare, atitudine pe care instanța a apreciat-o ca teamă a martorei de a
nu-și pierde locul de muncă, ea fiind încă angajata C.C. - B.P.F.
Expertiza grafică efectuată în
cursul urmăririi penale atestă însă că scrisul de completare pentru poziția
567/2000 a fost executat de martora B.L.
Inculpata V.E., în numele C.C. – B.P.F.,
pentru care a și semnat în calitate de reprezentant legal, a efectuat 4
transferuri bancare către B.I.R., prezentând reprezentanților acesteia
declarația nr. 130 din 15 mai 2001, potrivit căreia, pentru serviciile ce nu au
fost prestate pe teritoriul României, plățile sunt exonerate de la impunere
conform art. 2 pct. c din O.G. nr. 83/1998.
Suma totală de 111.300 dolari S.U.A.
a fost virată din contul C.C. în contul nr. 504-20900-4100-4016, deschis, la
data de 25 aprilie 2001,de inculpatul B.F.G. pe numele persoanei juridice
nerezidente C.I. la B.M.C.E.
Inculpatul a debitat ulterior acest
cont, prin încasare de numerar în perioada 01 octombrie 2001 - 21 noiembrie 2001,
solicitând închiderea contului la data de 25 noiembrie 2002.
S-a constatat că sediul societății
off-shore este căsuța poștală nr. 113, Oficiul Poștal 18 România, titularul
acesteia în perioada iulie 2001 - iulie 2002 fiind SC C.L., în cadrul căreia
inculpatul deține funcția de director general.
Concluzionând, prima instanță reține
că din analiza probatoriului administrat în cauză rezultă fără dubiu, că
inculpata V.B.E., în calitate de administrator și director general al
cooperativei, ajutată prin acte de executare comisive de către concubinul său,
inculpatul V.B.J.G., în prezent soț, care deținea funcția de membru în
Consiliul de Administrație, a acționat după un plan bine stabilit, apelând la o
inginerie financiară, în scopul ca o parte din profitul realizat pe anul 2000
să fie evidențiat cu titlu de cheltuieli pentru investiții pentru ca, ulterior,
prin virarea sumei de 111.300 dolari S.U.A. în contul unei firme off-shore
deschis la o bancă din Budapesta, cu titlu de plată servicii consultanță
managerială și încasarea sumei de către concubinul său, suma alocată să ajungă
practic în posesia celor doi inculpați.
Împotriva acestei sentințe au
declarat apel în termen legal cei doi inculpați, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
În apelul inculpatei V.B.E. s-a
solicitat în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță,
întrucât nu s-a rezolvat fondul cauzei, iar în subsidiar, schimbarea încadrării
juridice, din infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 215
1
alin.
(1) și (2) C. pen., în infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 248
1
raportat la art. 246 C. pen., ori reducerea pedepsei aplicate.
Inculpatul V.B.J.G. a solicitat
restituirea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale, iar în
subsidiar, achitarea sa, pentru că a avut calitatea de reprezentant al
societății C.I.
Prin decizia penală nr. 176 din 6
martie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondate,
apelurile inculpaților, reținând că în situația de fapt, încadrarea juridică a
faptelor și vinovăția inculpaților a fost corect stabilită.
Din considerentele decizie date în
apel, se reține că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de
delapidare, în calitate de autor, respectiv complice, întrucât aveau atribuții
de conducere și drept de dispoziție cu privire la sumele de bani aflate în
patrimoniul băncii.
Referitor la realitatea contractului
de prestări servicii, încheiat cu societatea off-shore C.I., instanța de apel
reține că acesta apare ca încheiat și înregistrat la 10 august 2000,deși în
realitate, operațiunea de înregistrare s-a realizat abia în septembrie 2001.
Inculpata a recurs la modificarea registrului de intrare-ieșire a
corespondenței băncii pentru a ascunde activitatea infracțională de însușire a
sumelor de bani din patrimoniul cooperativei cu complicitatea concubinului său
și pentru a da o aparență de legalitate operațiunilor bancare efectuate.
Cu privire la contul deschis în
numele societății off-shore la o bancă din Budapesta, prin intermediul
procedurilor de asistență judiciară internațională în materie penală, s-a
stabilit că inculpatul V.B.J.G. este persoana care a deschis contul pe numele
acestei societăți și a debitat acest cont, după care a solicitat închiderea
lui.
Se reține, de asemenea, că pe mai
multe documente bancare întocmite de către B.M.C.E. este menționat ca sediu al
firmei off-shore căsuța poștală nr. 113, Oficiul Poștal 18 România, al cărui
titular figura ca fiind o societate administrată de inculpat.
Irealitatea contractului este
conturată în opinia instanței de apel și de imposibilitatea inculpaților de a
prezenta datele de identificare ale persoanei numită W.G., presupusa semnatară
a contractului de consultanță, de absența din listingul convorbirilor
telefonice a contactelor cu această persoană, de imposibilitatea de a dovedi
realitatea prestațiilor de consultanță managerială efectuate de presupusa
societate prestatoare. Contractul de consultanță a fost mijlocul fraudulos prin
care inculpații au reușit să sustragă suma de bani pe care au însușit-o și au
folosit-o în interes personal.
Împotriva deciziei au declarat
recurs ambii inculpați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru
motivele ce au fost invocate atât în scris, cât și oral în fața instanței de
recurs.
În recursul inculpatei V.B.E. se
solicită în principal, în cele din urmă, achitarea pe temeiul art. 10 alin. (1)
lit. d) C. proc. pen., pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa, iar
în subsidiar, trimiterea cauzei la prima instanță pentru suplimentarea
materialului probator, în sensul de a se solicita organului judiciar
corespondent din S.U.A. să realizeze unele activități judiciare și să verifice
afirmațiile inculpaților în legătură cu realitatea contractului încheiat cu
societatea C.I., existența reprezentantului acestei societăți cu care se
menționează a fi încheiat contractul și să se verifice înregistrarea în
evidențele contabile ale acestei societăți a sumelor invocate de inculpați ca
fiind achitate drept preț al consultanței manageriale.
În recursul inculpatului V.B.J.G. se
solicită în principal casarea hotărârilor și achitarea sa pe temeiul art. 10 alin.
(1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare
la prima instanță în vederea efectuării unei comisii rogatorii în Ungaria și S.U.A.
pentru verificarea realității contractului.
Examinând hotărârile în raport de
criticile recurenților care se circumscriu cazurilor de casare prevăzută de art.
385
9
alin. (1) pct. 10 și 18 C. proc. pen., ca și din oficiu, pentru
cazurile enunțate de art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., Curtea
reține că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor expune în
continuare:
Potrivit art. 5
2
C. proc.
pen., orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției
sale printr-o hotărâre penală definitivă.
În situația în care există probe de
vinovăție, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie prin probe
contrare, asupra cărora organele judiciare sunt obligate să se pronunțe, în
sensul admiterii sau respingerii motivate a acestora.
Pe parcursul desfășurării procesului
penal, atât organele de urmărire penală, cât și instanțele de judecată au
obligația administrării tuturor probelor care contribuie la aflarea adevărului,
indiferent dacă aceste probe conduc la stabilirea vinovăției sau a nevinovăției
inculpatului și indiferent dacă inițiativa probațiunii a aparținut organelor
judiciare ori inculpatului.
Această modalitate de abordare a
problematicii probațiunii în procesul penal este singura cale de realizare în
practică a principiului egalității armelor în procesul penal, a respectării
dreptului la apărare al inculpatului, pe fondul contradictorialității fățișe și
permanente între acuzare și apărare în decursul tragerii la răspundere penală.
În instrumentarea cauzei penale de
față este de observat o preocupare unilaterală a organului de urmărire penală
și a instanțelor de judecată în stabilirea situației de fapt, în sensul
administrării numai a acelor probe care conduc la stabilirea vinovăției
inculpaților și a interpretării acestor probe spre acest obiectiv, fără a se da
vreun răspuns încercării inculpaților de a dovedi realitatea și efectivitatea
contractului de consultanță managerială.
Tribunalul și Curtea de Apel au
reținut că inculpata V.B.E. avea calitatea de administrator și, în această
calitate, a încheiat un contract de prestări servicii cu societatea C.I. și
ulterior un act adițional la acest contract, având ca obiect servicii de
consultanță managerială în domeniul strategiei de vânzări, analize economice a
pieței curente și viitoare, facilități de schimb de informații, identificarea
metodelor de estimare a performanței pe o perioadă cuprinsă între 1 august 2000
- 31 decembrie 2001, cu plata prestațiilor în 12 rate lunare, prin intermediul
unei bănci din Ungaria.
Ambele instanțe rețin irealitatea
contractului prin faptul neevidențierii concrete a prestațiilor efectuate și
imposibilitatea determinării beneficiilor practice aduse de acest contract,
prin imposibilitatea prezentării datelor de identificare și posibilităților de
contactare a numitului W.G., presupus semnatar al contractului și reprezentant
al firmei de consultanță, prin încercarea inculpatei V.B.E. de a da o aparență
legală operațiunilor bancare prin înregistrarea retroactivă a contractului și
debitarea conturilor de către inculpatul V.B.J.G.
Aceste aspecte faptice, care au avut
ca urmare, în opinia instanțelor anterioare, delapidarea unei importante sume
de bani de către inculpata V.B.E., cu sprijinul inculpatului V.B.J.G., sunt
conturate printr-un procedeu deductiv în urma analizării actelor materiale
executate de cei doi inculpați. Aceste acte sunt interpretate ca acte executate
pentru a crea o aparență legală însușirii în interes propriu a unei importante
sume de bani din profitul cooperativei administrate de inculpată.
În sprijinul acuzării s-a recurs și
la instituția comisiei rogatorii internaționale, obținându-se date despre
operațiunile efectuate asupra contului bancar nr. 504-20900-4100-4016, deschis
la B.M.C.E. și persoana executantă a operațiunilor.
Deși inculpații au susținut
realitatea contractului, realitatea existenței firmei de consultanță, a
reprezentanților acesteia, realitatea serviciilor de consultanță managerială și
a operațiunilor de plată a acestor prestații, îndeplinirea obligațiilor fiscale
în S.U.A. de către firma prestatoare, nici unul dintre organele judiciare care
au instrumentat cauza penală dedusă judecății nu s-au preocupat de verificarea
acestor susțineri și s-au mărginit să deducă irealitatea contractului și
delapidarea sumei de bani de către inculpați din interpretarea unor probe
indirecte.
În aceste condiții, în baza art. 385
15
pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Curtea va admite recursul, va casa ambele
hotărâri și va trimite cauza spre rejudecare la prima instanță pentru
verificarea tuturor susținerilor în apărare ale inculpaților și administrarea
probelor solicitate de aceștia, cu recurgerea la procedura comisiei rogatorii
internaționale în fața organelor judiciare corespondente din Ungaria și S.U.A.
Cu ocazia rejudecării, se vor
verifica și celelalte aspecte invocate de recurenți în motivele scrise, depuse
la dosar.
Cheltuielile judiciare avansate de
stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de
inculpații V.B.E. și V.B.J.G. împotriva deciziei penale nr. 176 din 8 martie
2006 a Curții de Apel București, secția I penală.
Casează decizia atacată și sentința
penală nr. 1356 din 26 octombrie 2005 a Tribunalului București Secția I Penală.
Trimite cauza pentru rejudecare la
Tribunalul București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
21 noiembrie 2006.