ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2080/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2080/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea
contenciosului administrativ, la data de 2 noiembrie 2005, reclamanta V.E. a
solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii a Mureș, să se dispună
anularea hotărârii nr. 4390 din 28 septembrie 2005, prin care i s-a respins
cererea privind recunoașterea calității de beneficiară a prevederilor Legii nr.
189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta a
arătat, în esență, că pârâta i-a respins în mod nejustificat cererea prin care
a solicitat stabilirea calității de refugiată din motive etnice, deși a făcut
dovada că a părăsit orașul Ploiești, stabilindu-se la Târgu Mureș.
Prin sentința civilă nr. 288 din 12
decembrie 2005, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei V.E.
Pentru a se pronunța în acest sens,
instanța de fond a reținut că, din declarațiile de martori aflate la dosarul
cauzei, rezultă că reclamata s-ar fi stabilit la Târgu Mureș, dar nu se poate accepta că aceasta a suferit persecuții de natură etnică,
deoarece după Dictatul de la Viena, orașul Târgu Mureș s-a aflat sub ocupație
maghiară.
Totodată, instanța de fond a reținut
că, având în vedere că familia reclamantei nu a mai revenit în orașul Ploiești,
după 6 martie 1945, nu se poate considera că stabilirea la Târgu Mureș a fost determinată de persecuții etnice.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, reclamanta V.E.
Recurenta consideră că instanța de
fond a pronunțat o hotărâre greșită, reținând în mod eronat că nu i se poate
stabili calitatea de persoană refugiată potrivit Legii nr. 189/2000, întrucât
orașul Târgu Mureș s-a aflat, după Dictatul de la Viena, sub ocupația trupelor maghiare.
Totodată, recurenta apreciază că
este greșită opinia potrivit căreia pot avea calitatea de persoană refugiată,
numai cei care s-au reîntors în localitățile de domiciliu, după data de 6
martie 1945.
Examinându-se sentința atacată, în
raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu
dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat,
pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,
aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de
prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor
instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege, fiind și
aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele pentru aplicarea
prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, s-a precizat
că prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, se înțelege
persoana care a fost mutată sau obligată să-și schimbe domiciliul în altă
localitate, din motive etnice, precum și persoanele care au fost expulzate,
s-au refugiat ori cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca
urmare a unui tratat bilateral.
Totodată, prin art. 6
1
din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost introdus prin Legea nr. 319/2002, se
prevede că dovada situațiilor la care se referă ordonanța menționată, se face
cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta
nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În cauză, este de necontestat faptul
că, prin declarațiile martorilor M.I. și K.A., reclamanta a făcut dovada că în
perioada septembrie 1940 - martie 1945, s-a refugiat, împreună cu familia, din
motive etnice, din orașul Ploiești, în orașul Târgu Mureș, unde s-a stabilit
definitiv.
Nu poate fi acceptată, însă,
argumentația instanței de fond, potrivit căreia reclamanta, fiind de etnie
maghiară, nu putea suferi persecuții de natură etnică în orașul Târgu Mureș
care, în această perioadă, s-a aflat sub ocupația trupelor maghiare.
Reglementările menționate stabilesc condiția ca părăsirea localității de
domiciliu, în speță orașul Ploiești, să fi fost determinată de motive etnice,
și nicidecum că această persecuție să se manifeste pe timpul refugiului.
Totodată, Curtea va constata
temeinicia și a celui de-al doilea motiv de recurs, potrivit căruia instanța de
fond a procedat în mod greșit, considerând împrejurarea că familia reclamantei
s-a stabilit definitiv în orașul de refugiu, determină ca aceasta să nu poată
beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât ar constitui
dovada că refugierea nu a fost determinată de persecuții de natură etnică, ci a
constituit o opțiune a persoanei în cauză.
Ambele motive de recurs sunt întemeiate,
argumentele invocate în sentința atacată neregăsindu-se în reglementările
aplicabile.
Se constată că instanța de fond a
pronunțat o sentință nelegală și netemeinică, urmând a se admite recursul
declarat, modificându-se sentința atacată și procedându-se la admiterea în fond
a acțiunii, anularea hotărârii nr. 4390 din 28 septembrie 2005, emisă de pârâta
Casa Județeană de Pensii Mureș, care va fi obligată să emită o nouă hotărâre,
prin care să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,
pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu începere de la 1
octombrie 2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de V.E.
împotriva sentinței nr. 288 din 12 decembrie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.
Modifică sentința atacată și în fond,
admite acțiunea formulată de reclamanta V.E. Anulează hotărârea nr. 4390 din 28
septembrie 2005, emisă de Casa Județeană de Pensii Mureș. Obligă pârâta să
emită o nouă hotărâre, prin care să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de
Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945,
începând cu data de 1 octombrie 2005.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 6 iunie 2006.