ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1126/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1126/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 20
septembrie 2005, reclamanta Ș.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa
Județeană de Pensii Satu Mare, anularea hotărârii nr. 193 din 22 iunie 2005 și
recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Oradea, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 272/CA
din 24 octombrie 2005, a respins acțiunea, reținând, în esență, că reclamanta
nu a prezentat dovezi în sensul celor susținute în cerere.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, reclamanta Ș.M., susținând că greșit instanța de fond a
respins cererea sa, întrucât a prezentat suficiente dovezi în susținerea
acesteia.
Recursul este nefondat.
Prin acțiune, reclamanta a solicitat
recunoașterea calității de refugiat, motivând că dispozițiile Legii nr. 189/2000
nu exclud copiii născuți în timpul refugiului părinților.
Examinând actele depuse la dosar,
prima instanță corect a reținut că reclamanta nu s-a aflat în situația prezentată
în acțiune, întrucât din certificatul de naștere, rezultă că aceasta s-a născut
la 1 martie 1935.
Pe de altă parte, în cererea de
recurs, reclamanta a susținut că în anul 1941 avea vârsta de 6 ani și s-a
refugiat, împreună cu familia, din localitatea de domiciliu, precizând că
perioada pretinsului refugiu a fost 15 martie 1941 - 16 iunie 1944.
Nici față de această susținere nu se poate reține în
favoarea recurentei-reclamante, calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr.
105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, deoarece nu a prezentat acte cu
care să facă dovada refugiului.
Mai mult, actele depuse la dosarul
instanței de fond, la care face referire recurenta-reclamantă, sunt
insuficiente, având în vedere că între declarațiile martorilor există
neconcordanțe cu privire la perioada pretinsului refugiu și nu există alte
înscrisuri care că confirme cele susținute.
Față de cele ce preced, recursul
este nefondat și urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ș.M.
împotriva sentinței civile nr. 272/CA din 24 octombrie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 4 aprilie 2006.