ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2807/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Oradea, sub nr. 5514 din 23 decembrie 2005, reclamantul P.I.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, anularea hotărârii nr. 233 din 28 noiembrie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 19/CA/2006 - P.I. din 30 ianuarie 2006, a admis acțiunea introdusă de reclamantul P.I.D., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Satu Mare.

A anulat hotărârea nr. 233 din 28 noiembrie 2005, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 31 martie 1942 - 6 martie 1945, emițând în acest sens o nouă hotărâre. În motivarea soluției s-a reținut că reclamantul fiind născut în timp ce părinții săi se aflau în refugiu, are același statut cu părinții săi, suferind alături de ei, consecințele refugiului. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, criticând-o pentru nelegalitate, susținând, în esență, că, întrucât reclamantul s-a născut la un interval mai mare de 300 zile față de data la care a început refugiul părinților săi, acesta nu este îndreptățit să beneficieze de drepturile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000. Examinând sentința atacată, în raport cu motivul de recurs invocat, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat. Este necontestat faptul că reclamantul s-a născut la data de 31 martie 1942, în Buzău, unde părinții săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice. Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or în cauză, este necontestat că reclamantul care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Că legiuitorul a urmărit să acorde aceste drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G.

nr. 105/1999, și soțului supraviețuitor. Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice. Prevederile legale referitoare la stabilirea filiației, la care se face referire în motivarea recursului, nu au nici o legătură cu dispozițiile legale incidente cauzei. În consecință, soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței nr. 19/CA/2006 - P.I. din 30 ianuarie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2006.