ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.10.2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7509/2004

HOTĂRÂRE
12.10.2004
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7509/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și

înregistrată la Curtea de Apel Oradea, reclamantul D.P. a chemat în judecată

Casa Județeană de Pensii Satu Mare, pentru ca instanța, prin sentința ce o va

pronunța, să dispună anularea hotărârii nr. 4474/2003, emisă de pârâtă, în

sensul de a i se recunoaște calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că s-a născut în perioada refugiului părinților săi, motiv pentru care

beneficiază de același statut de refugiat, precum și de drepturile acordate

refugiaților, prin Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința

civilă nr. 467/2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 4474/2003, emisă

de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute

în Legea nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că și copiii născuți în localitatea de refugiu a

părinților, au același statut ca al părinților, respectiv au suferit persecuții

din motive etnice.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare.

În motivarea recursului,

pârâta-recurentă a susținut, în esență, că reclamantul nu poate beneficia de

prevederile Legii nr. 189/2000, deoarece el nu a fost refugiat, ci s-a născut

în perioada de refugiu a părinților săi.

Analizând recursul formulat, în

raport cu dispozițiile art. 304 – 304

1

respinge, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act

normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6

martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6

situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este de necontestat că reclamantul, care s-a

născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din

localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și

prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice

exercitate.

Din această perspectivă, concluzia

la care se ajunge prin asumarea raționamentului propus de recurentă, că un

minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă, nu împărtășește condiția grav

restrictivă impusă părinților săi, este eronată și nu poate fi acceptată, fiind

contrară ordinii publice și bunelor moravuri .

Soluția, ca și motivarea adusă de

prima instanță, hotărârii pronunțate, sunt în afară de orice critică și exprimă

un mod corect și uman de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea sa.

Față de considerentele expuse,

recursul se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare, menținându-se

sentința criticată.

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 467 din 3 noiembrie

2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 octombrie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-09-24
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7158/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 30 octombrie 2003, reclamantul C.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând anularea hotărâ
ÎCCJ 2004-10-12
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7535/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Oradea, reclamanta C.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Satu Mare, pentru ca insta
ÎCCJ 2003-03-18
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1079/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 21 iunie 2002, la Curtea de Apel Oradea, reclamanta P.D. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare,
ÎCCJ 2003-03-18
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1080/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 21 iunie 2002, la Curtea de Apel Oradea, reclamanta G.L. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare,
ÎCCJ 2003-10-08
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3087/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 20 noiembrie 2002, reclamantul M.P. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând anularea hotărâ
Sursă