ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8996/2006

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 3 decembrie 2003, R.N.F. și M.V. au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001 și în contradictoriu cu Ministerul Educației și Cercetării, obligarea pârâtului să emită decizie sau dispoziție motivată prin care să răspundă la notificarea înregistrată sub nr. 103/2001 și obligarea acestuia la plata daunelor cominatorii în cuantum de 300.000 lei pe zi de întârziere de la pronunțarea hotărârii până la emiterea actului. Au arătat că prin notificare au solicitat restituirea în natură a terenului aflat în folosința Clubului Școlar Sportiv Râmnicu Vâlcea, aparținând autorilor lor C.C.

și C.E., cerere căreia pârâtul nu i-a dat curs prin emiterea deciziei sau dispoziției motivate, conform legii. Tribunalul Vâlcea, secția civilă, prin sentința nr. 145 din 11 martie 2004 a declinat competența teritorială de soluționare a cererii formulată de R.N.F. și M.V. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării în favoarea Tribunalului municipiului București, secția civilă, sens în care a trimis dosarul nr. 3213/2003 la această instanță, spre soluționare.

Prin sentința nr. 750 din 1 septembrie 2004, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți și a obligat Ministerul Educației și Cercetării să soluționeze prin decizie sau dispoziție motivată cererea de restituire în natură a terenului situat în orașul Râmnicu Vâlcea, județ Vâlcea, aflat în folosința Clubului Școlar Sportiv Râmnicu Vâlcea, care face obiectul notificării înregistrată în evidențele pârâtului sub nr. 42058 din 29 noiembrie 2002. Soluția tribunalului a fost menținută de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 2 A din 5 ianuarie 2005, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării.

S-a reținut în esență că în raport de cerințele imperative prevăzute de art. 23 alin. (1) și art. 24 din Legea nr. 10/2001, prima instanță a dispus în mod just obligarea persoanei juridice deținătoare a imobilului în litigiu să emită decizia sau dispoziția motivată, întrucât o atare obligație rezultă din lege și face parte dintr-o procedură administrativ-jurisdicțională prealabilă instituită în mod obligatoriu. Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației și Cercetării, arătând că nu putea soluționa notificările primite decât după împlinirea termenului de depunere a actelor doveditoare și după adoptarea și intrarea în vigoare a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

A precizat că în mod greșit instanța de apel a apreciat că există o atitudine culpabilă a persoanelor notificate care nu s-au conformat legii pentru a emite o decizie motivată de acceptare sau de refuz a cererii de restituire, în condițiile în care ministerul a fost supus unor reorganizări, ce au avut implicații și asupra comisiei interne pentru analizarea notificărilor, constituită la nivelul pârâtului, în sensul modificării componenței acesteia.

Pe parcursul procesului, în faza de recurs, prin adresa înregistrată la data de 7 noiembrie 2006, Ministerul Educației și Cercetării a depus note scrise prin care a arătat că urmare a finalizării procedurii administrative instituite prin Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a emis Ordinul de restituire în natură nr. 5438 din 23 octombrie 2006, care a fost transmis și reclamanților prin adresa nr. 47007 din 25 octombrie 2006. Totodată, recurentul-pârât a anexat ordinul despre care a făcut vorbire. În atare situație, recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării apare ca fiind lipsit de interes și de obiect, înscrisul nou depus la dosar în recurs, la care s-a făcut referire mai sus, demonstrând și legalitatea deciziei pronunțată în apel.

Pentru cele ce preced, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul declarat de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării împotriva deciziei nr. 2 A din 5 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2006. -