ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8996/2006

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Vâlcea la data de 3 decembrie 2003, R.N.F. și M.V. au solicitat,

în temeiul Legii nr. 10/2001 și în contradictoriu cu Ministerul Educației și

Cercetării, obligarea pârâtului să emită decizie sau dispoziție motivată prin

care să răspundă la notificarea înregistrată sub nr. 103/2001 și obligarea

acestuia la plata daunelor cominatorii în cuantum de 300.000 lei pe zi de

întârziere de la pronunțarea hotărârii până la emiterea actului. Au arătat că

prin notificare au solicitat restituirea în natură a terenului aflat în

folosința Clubului Școlar Sportiv Râmnicu Vâlcea, aparținând autorilor lor C.C.

și C.E., cerere căreia pârâtul nu i-a dat curs prin emiterea deciziei sau

dispoziției motivate, conform legii.

Tribunalul Vâlcea, secția civilă,

prin sentința nr. 145 din 11 martie 2004 a declinat competența teritorială de

soluționare a cererii formulată de R.N.F. și M.V. în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Educației și Cercetării în favoarea Tribunalului municipiului

București, secția civilă, sens în care a trimis dosarul nr. 3213/2003 la

această instanță, spre soluționare.

Prin sentința nr. 750 din 1

septembrie 2004, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis în parte

cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți și a obligat Ministerul

Educației și Cercetării să soluționeze prin decizie sau dispoziție motivată

cererea de restituire în natură a terenului situat în orașul Râmnicu Vâlcea,

județ Vâlcea, aflat în folosința Clubului Școlar Sportiv Râmnicu Vâlcea, care

face obiectul notificării înregistrată în evidențele pârâtului sub nr. 42058

din 29 noiembrie 2002.

Soluția tribunalului a fost

menținută de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 2 A din 5

ianuarie 2005, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul

Ministerul Educației și Cercetării.

S-a reținut în esență că în raport

de cerințele imperative prevăzute de art. 23 alin. (1) și art. 24 din Legea nr.

10/2001, prima instanță a dispus în mod just obligarea persoanei juridice

deținătoare a imobilului în litigiu să emită decizia sau dispoziția motivată,

întrucât o atare obligație rezultă din lege și face parte dintr-o procedură

administrativ-jurisdicțională prealabilă instituită în mod obligatoriu.

Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat

recurs pârâtul Ministerul Educației și Cercetării, arătând că nu putea

soluționa notificările primite decât după împlinirea termenului de depunere a

actelor doveditoare și după adoptarea și intrarea în vigoare a Normelor

metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001. A precizat că în mod greșit

instanța de apel a apreciat că există o atitudine culpabilă a persoanelor

notificate care nu s-au conformat legii pentru a emite o decizie motivată de

acceptare sau de refuz a cererii de restituire, în condițiile în care

ministerul a fost supus unor reorganizări, ce au avut implicații și asupra

comisiei interne pentru analizarea notificărilor, constituită la nivelul

pârâtului, în sensul modificării componenței acesteia.

Pe parcursul procesului, în faza de

recurs, prin adresa înregistrată la data de 7 noiembrie 2006, Ministerul

Educației și Cercetării a depus note scrise prin care a arătat că urmare a

finalizării procedurii administrative instituite prin Legea nr. 10/2001,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, a emis Ordinul de

restituire în natură nr. 5438 din 23 octombrie 2006, care a fost transmis și

reclamanților prin adresa nr. 47007 din 25 octombrie 2006. Totodată,

recurentul-pârât a anexat ordinul despre care a făcut vorbire.

În atare situație, recursul declarat

de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării apare ca fiind lipsit de interes

și de obiect, înscrisul nou depus la dosar în recurs, la care s-a făcut

referire mai sus, demonstrând și legalitatea deciziei pronunțată în apel.

Pentru cele ce preced, în

conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se

respinge recursul declarat de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de

pârâtul Ministerul Educației și Cercetării împotriva deciziei nr. 2 A din 5

ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 noiembrie 2006.

-