ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1062/2006

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin dispoziția nr. 1885 din 4 august 2003 Primarul municipiului Bacău a respins cererea A.N.C.M. prin care a solicitat „restituirea Coperativei M.A.” Bacău pe motiv că solicitanta nu a depus actele doveditoare ale dreptului de proprietate. La data de 22 septembrie 2003 reclamanta A.N.C.M.-U.C.E.C.O.M. București a contestat în justiție dispoziția primarului solicitând anularea acesteia și restituirea în natură a imobilului ce a aparținut cooperativei meșteșugărești M.A., respectiv secțiile: alimentară, plicuri, legătorie, florărie, sifoane sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. În motivarea acțiunii s-a arătat că imobilul ce a aparținut cooperativei meșteșugărești a fost preluat abuziv, fără plată, prin H.C.M.

nr. 1594/1959 prin transformarea cooperativei în întreprindere de stat, de interes local, sub autoritatea Sfatului Popular Bacău. Odată cu preluarea imobilului, compus din construcție și teren, au fost preluate și celelalte bunuri proprietatea cooperativei a căror valoare este cuprinsă în bilanțul de transformare a cooperativei în întreprindere de stat. Reclamanta îndeplinește condiția de persoană juridică continuatoare, funcționând din 1951 în conformitate cu prevederile Decretului-lege nr .66/1990 și a statutului său și reprezintă interesele organizațiilor meșteșugărești în fața autorităților. Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Bacău, secția civilă, prin sentința nr. 605 din 12 noiembrie 2003 a respins ca nefondată acțiunea reclamantei, soluție confirmată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, care, prin decizia nr. 780 din 19 mai 2004, a respins ca nefondat apelul reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, instanțele au reținut și motivat următoarele: reclamanta nu numai că nu a făcut dovada pozitivă a dreptului de proprietate, dar, mai mult, nici nu a determinat imobilele a căror restituire a fost dedusă judecății; reclamanta nu a probat calitatea procesuală activă, de persoană juridică îndreptățită la restituire; din tabelul cuprinzând cooperativele și secțiile ce s-au transformat în unități de stat rezultă că de la cooperativa M.A. au fost preluate doar anumite secții (alimentare, plicuri, legătorie, florărie și sifoane), dar notificarea și contestația nu au fost formulate de cooperativa în cauză, ci de A.N.C.M., asociație care poate doar reprezenta în justiție interesele organizațiilor membre, calitatea sa fiind aceea de mandatară, dar nu poate formula cereri în justiție în nume propriu.

Împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a menținut sentința tribunalului, în termen legal a declarat recurs reclamanta A.N.C.M. care a invocat următoarele motive de casare: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii și anume statutul organizației generale a sistemului cooperației meșteșugărești, A.N.C.O.M.-U.C.E.C.O.M., adoptat ca urmare a aplicării Decretului-lege nr. 66/1990, statutul U.C.C.M. adoptat în anul 1957 și rămas în vigoare până la adoptarea noului Statut, ori asupra Statutului Model al Cooperativei de Producție Meșteșugărească adoptat în anul 1955, acte care fac dovada succesivității persoanei juridice și a continuității activității în sensul art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001; dacă instanțele țineau seama de statutul U.C.E.C.O.M.

adoptat în anul 1951 rezultă indubitabil că A.N.C.O.M.-U.C.E.C.O.M. se încadra în prima categorie de persoane îndreptățite avută în vedere de legiuitor în art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 și anume de persoana juridică care și-a continuat activitatea neîntrerupt, până la intrarea în vigoare a acestei legi și pentru care nu mai era necesară existența unei hotărâri judecătorești care să-i ateste continuitatea; recurenta-reclamantă, ca uniune la care erau afiliate cooperativele, avea un drept exclusiv de proprietate asupra activelor rămase după achitarea datoriilor, situație în care poate cere restituirea acestor active, cât timp au fost preluate abuziv și fără plată. Recursul nu este fondat, pentru considerentele care succed: Contrar celor reținute de instanțe se constată că, în adevăr, potrivit statutului U.C.E.C.O.M.

adoptat în 1951, recurenta-reclamantă se încadrează în prima categorie de persoane îndreptățite prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, persoană care și-a continuat activitatea neîntrerupt până la intrarea în vigoare a acestei legi. Recursul nu poate fi însă primit dintr-un alt considerent, corect reținut atât prin dispoziția contestată, cât și prin cele două hotărâri pronunțate în cauză și anume că reclamanta nu face dovada dreptului de proprietate asupra bunului ori bunurilor imobile revendicate.

Potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, modificată și republicată „actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege pot fi depuse până la data soluționării notificării”, iar în conformitate cu art. 24 alin. (1) din aceeași lege „în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive”.

Recurenta a susținut că bunurile pretinse în litigiul de față i-au fost preluate în aplicațiunea HCM nr. 1594 din 4 noiembrie 1959 privind transformarea unor cooperative meșteșugărești în unități productive de stat. În acest sens, reclamanta a depus la dosarul cauzei (filele 12-13 tribunal) „Tabelul cuprinzând cooperativele și secțiile ce se transformă în unități de stat” în care s-au menționat secțiile cooperativei M.A. din Bacău ce au fost transformate în unități de stat.

Cercetând actele dosarului se contată că prin notificare și contestație, cât și ulterior, în cursul procesului, reclamanta nu a arătat, prin menționarea elementelor minime de individualizare și identificare, ce imobil din Bacău i-a fost preluat, fără plată, urmare a aplicării HCM nr. 1594 din 4 noiembrie 1959. De asemenea, chiar dacă reclamanta nu mai este, datorită trecerii timpului, în posesia titlului de proprietate asupra nemișcătorului revendicat, ea nu a indicat nici elementele de identificare ale actului de proprietate (număr de autentificare, de transcriere ori organul emitent) pentru ca instanțele, eventual, să-l poată solicita instituțiilor deținătoare. Mai mult, din lectura „Tabelului cuprinzând cooperativele și secțiile ce se transformă în unități de stat” rezultă că transformarea în unități de stat a privit doar secțiile, adică activitățile productive ale unor compartimente (elemente componente) ale cooperativei M.A.

Bacău, iar nu imobilele (construcțiile) în care își desfășurau activitatea acestea secții, imobile asupra cărora reclamanta nu și-a probat în nici un mod dreptul de proprietate existent anterior emiterii HCM nr. 1594/1959, precum și că, urmare a acestui act de autoritate, s-ar fi schimbat forma de proprietate și asupra nemișcătoarelor în care se desfășurau respectivele activități economice preluate de stat. Față de cele ce preced, recursul reclamantei se privește ca nefondat și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.N.C.M. București împotriva deciziei nr. 780 din 19 mai 2004 a Curții de Apel Bacău, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2006.