ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1062/2006

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 1885 din 4 august 2003 Primarul

municipiului Bacău a respins cererea A.N.C.M. prin care a solicitat

„restituirea Coperativei M.A.” Bacău pe motiv că solicitanta nu a depus actele

doveditoare ale dreptului de proprietate.

La data de 22 septembrie 2003

reclamanta A.N.C.M.-U.C.E.C.O.M. București a contestat în justiție dispoziția

primarului solicitând anularea acesteia și restituirea în natură a imobilului

ce a aparținut cooperativei meșteșugărești M.A., respectiv secțiile:

alimentară, plicuri, legătorie, florărie, sifoane sau acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

imobilul ce a aparținut cooperativei meșteșugărești a fost preluat abuziv, fără

plată, prin H.C.M. nr. 1594/1959 prin transformarea cooperativei în întreprindere

de stat, de interes local, sub autoritatea Sfatului Popular Bacău. Odată cu

preluarea imobilului, compus din construcție și teren, au fost preluate și

celelalte bunuri proprietatea cooperativei a căror valoare este cuprinsă în

bilanțul de transformare a cooperativei în întreprindere de stat.

Reclamanta îndeplinește condiția de

persoană juridică continuatoare, funcționând din 1951 în conformitate cu

prevederile Decretului-lege nr .66/1990 și a statutului său și reprezintă

interesele organizațiilor meșteșugărești în fața autorităților.

Învestit cu soluționarea cauzei,

Tribunalul Bacău, secția civilă, prin sentința nr. 605 din 12 noiembrie 2003 a

respins ca nefondată acțiunea reclamantei, soluție confirmată de Curtea de Apel

Bacău, secția civilă, care, prin decizia nr. 780 din 19 mai 2004, a respins ca

nefondat apelul reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, instanțele

au reținut și motivat următoarele: reclamanta nu numai că nu a făcut dovada

pozitivă a dreptului de proprietate, dar, mai mult, nici nu a determinat

imobilele a căror restituire a fost dedusă judecății; reclamanta nu a probat

calitatea procesuală activă, de persoană juridică îndreptățită la restituire;

din tabelul cuprinzând cooperativele și secțiile ce s-au transformat în unități

de stat rezultă că de la cooperativa M.A. au fost preluate doar anumite secții

(alimentare, plicuri, legătorie, florărie și sifoane), dar notificarea și

contestația nu au fost formulate de cooperativa în cauză, ci de A.N.C.M.,

asociație care poate doar reprezenta în justiție interesele organizațiilor

membre, calitatea sa fiind aceea de mandatară, dar nu poate formula cereri în

justiție în nume propriu.

Împotriva deciziei dată în apel,

prin care s-a menținut sentința tribunalului, în termen legal a declarat recurs

reclamanta A.N.C.M. care a invocat următoarele motive de casare: instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra unor dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii

și anume statutul organizației generale a sistemului cooperației

meșteșugărești, A.N.C.O.M.-U.C.E.C.O.M., adoptat ca urmare a aplicării

Decretului-lege nr. 66/1990, statutul U.C.C.M. adoptat în anul 1957 și rămas în

vigoare până la adoptarea noului Statut, ori asupra Statutului Model al

Cooperativei de Producție Meșteșugărească adoptat în anul 1955, acte care fac

dovada succesivității persoanei juridice și a continuității activității în

sensul art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001; dacă instanțele țineau seama de statutul

U.C.E.C.O.M. adoptat în anul 1951 rezultă indubitabil că A.N.C.O.M.-U.C.E.C.O.M.

se încadra în prima categorie de persoane îndreptățite avută în vedere de

legiuitor în art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 și anume de persoana juridică

care și-a continuat activitatea neîntrerupt, până la intrarea în vigoare a

acestei legi și pentru care nu mai era necesară existența unei hotărâri

judecătorești care să-i ateste continuitatea; recurenta-reclamantă, ca uniune

la care erau afiliate cooperativele, avea un drept exclusiv de proprietate

asupra activelor rămase după achitarea datoriilor, situație în care poate cere

restituirea acestor active, cât timp au fost preluate abuziv și fără plată.

Recursul nu este fondat, pentru

considerentele care succed:

Contrar celor reținute de instanțe

se constată că, în adevăr, potrivit statutului U.C.E.C.O.M. adoptat în 1951,

recurenta-reclamantă se încadrează în prima categorie de persoane îndreptățite

prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, persoană care și-a continuat

activitatea neîntrerupt până la intrarea în vigoare a acestei legi.

Recursul nu poate fi însă primit

dintr-un alt considerent, corect reținut atât prin dispoziția contestată, cât

și prin cele două hotărâri pronunțate în cauză și anume că reclamanta nu face

dovada dreptului de proprietate asupra bunului ori bunurilor imobile

revendicate.

Potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001,

modificată și republicată „actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori,

după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum

și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz,

înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri

necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege pot

fi depuse până la data soluționării notificării”, iar în conformitate cu art. 24

alin. (1) din aceeași lege „în absența unor probe contrare, existența și, după

caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în

actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive

sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive”.

Recurenta a susținut că bunurile

pretinse în litigiul de față i-au fost preluate în aplicațiunea HCM nr. 1594

din 4 noiembrie 1959 privind transformarea unor cooperative meșteșugărești în

unități productive de stat. În acest sens, reclamanta a depus la dosarul cauzei

(filele 12-13 tribunal) „Tabelul cuprinzând cooperativele și secțiile ce se

transformă în unități de stat” în care s-au menționat secțiile cooperativei M.A.

din Bacău ce au fost transformate în unități de stat.

Cercetând actele dosarului se

contată că prin notificare și contestație, cât și ulterior, în cursul

procesului, reclamanta nu a arătat, prin menționarea elementelor minime de

individualizare și identificare, ce imobil din Bacău i-a fost preluat, fără

plată, urmare a aplicării HCM nr. 1594 din 4 noiembrie 1959. De asemenea, chiar

dacă reclamanta nu mai este, datorită trecerii timpului, în posesia titlului de

proprietate asupra nemișcătorului revendicat, ea nu a indicat nici elementele

de identificare ale actului de proprietate (număr de autentificare, de

transcriere ori organul emitent) pentru ca instanțele, eventual, să-l poată

solicita instituțiilor deținătoare.

Mai mult, din lectura „Tabelului

cuprinzând cooperativele și secțiile ce se transformă în unități de stat”

rezultă că transformarea în unități de stat a privit doar secțiile, adică

activitățile productive ale unor compartimente (elemente componente) ale cooperativei

M.A. Bacău, iar nu imobilele (construcțiile) în care își desfășurau activitatea

acestea secții, imobile asupra cărora reclamanta nu și-a probat în nici un mod

dreptul de proprietate existent anterior emiterii HCM nr. 1594/1959, precum și

că, urmare a acestui act de autoritate, s-ar fi schimbat forma de proprietate

și asupra nemișcătoarelor în care se desfășurau respectivele activități

economice preluate de stat.

Față de cele ce preced, recursul reclamantei

se privește ca nefondat și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta A.N.C.M. București împotriva deciziei nr. 780 din 19 mai

2004 a Curții de Apel Bacău, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2006.