ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5165/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Buzău, secția civilă, prin sentința nr. 1128 din 10 noiembrie 2006, a respins cererea formulată de reclamantele D.M.V. și M.E. de suspendare a judecății în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Prin aceeași sentință, tribunalul a respins acțiunea (contestația) formulată de cele două reclamante, în temeiul Legii nr. 10/2001, împotriva dispoziției nr. 236 din 27 septembrie 2002 emisă de primarul comunei Pătârlagele, în legătură cu un imobil (clădire și teren) situat în comuna respectivă. Curtea de Apel Pitești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 64 din 6 februarie 2007, a respins ca tardiv formulat apelul declarat de reclamantele D.M.V.

și M.E. împotriva sentinței civile nr. 1128 din 10 noiembrie 2006 a Tribunalului Buzău. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a motivat că sentința primei instanțe a fost comunicată reclamantelor la data de 27 noiembrie 2006, iar apelul a fost declarat la 15 decembrie 2006, după expirarea termenului de 15 zile prevăzut de lege. Împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs reclamantele susținând că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece instanța, nu a ținut seama de actul depus la dosar prin care sa făcut dovada că avocatul reclamantelor s-a aflat în imposibilitatea fizică, din motive medicale, să înregistreze apelul în termenul prevăzut de lege. Recursul declarat nu este întemeiat.

Potrivit art. 284 C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. În litigii de natura celui dedus judecății în prezentul dosar, legea nu dispune altfel cu privire la termenul de apel. Sentința civilă nr. 1128/2006 a Tribunalului Buzău a fost comunicată reclamantelor la 27 noiembrie 2006 (filele 22 și 213 din dosarul primei instanțe). Apelul declarat de reclamante împotriva sentinței menționate a fost expediat, prin poștă, la 14 decembrie 2006 (filele 4-6 din dosarul instanței de apel), iar motivele de apel au fost înregistrate la 16 ianuarie 2007 (filele 11-12). Apelul reclamantelor a fost declarat la 14 decembrie 2006, deci după expirarea termenului de 15 zile de la comunicarea sentinței, așa încât instanța de apel a aplicat corect legea respingând apelul ca tardiv.

Apărătorul reclamantelor a depus la instanța de apel o adeverință medicală (fila 20), prin care se atestă că i s-a recomandat repaus în zilele de 12-14 decembrie 2006 pentru o colică renală. Această adeverință nu dovedește, însă, că și reclamantele și apărătorul acestora au fost împiedicați să exercite apelul în termenul legal printr-o împrejurare mai presus de voința lor așa încât nu pot fi invocate prevederile art. 103 C. proc. civ. pentru neexercitarea căii de atac în termenul legal. Nefîind întemeiat, recursul declarat de reclamante urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele D.M.V. și M.E. împotriva deciziei nr. 64 din 6 februarie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2007.