ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5165/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5165/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Tribunalul
Buzău, secția civilă, prin sentința nr. 1128 din 10 noiembrie 2006, a respins
cererea formulată de reclamantele D.M.V. și M.E. de suspendare a judecății în
temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Prin aceeași sentință,
tribunalul a respins acțiunea (contestația) formulată de cele două reclamante,
în temeiul Legii nr. 10/2001, împotriva dispoziției nr. 236 din 27 septembrie
2002 emisă de primarul comunei Pătârlagele, în legătură cu un imobil (clădire
și teren) situat în comuna respectivă.
Curtea de
Apel Pitești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin
decizia nr. 64 din 6 februarie 2007, a respins ca tardiv formulat apelul
declarat de reclamantele D.M.V. și M.E. împotriva sentinței civile nr. 1128 din
10 noiembrie 2006 a Tribunalului Buzău. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel
a motivat că sentința primei instanțe a fost comunicată reclamantelor la data
de 27 noiembrie 2006, iar apelul a fost declarat la 15 decembrie 2006, după
expirarea termenului de 15 zile prevăzut de lege.
Împotriva
deciziei curții de apel au declarat recurs reclamantele susținând că decizia a
fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece instanța, nu a ținut seama de
actul depus la dosar prin care sa făcut dovada că avocatul reclamantelor s-a
aflat în imposibilitatea fizică, din motive medicale, să înregistreze apelul în
termenul prevăzut de lege.
Recursul
declarat nu este întemeiat.
Potrivit art.
284 C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea
hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. În litigii de natura celui dedus
judecății în prezentul dosar, legea nu dispune altfel cu privire la termenul de
apel.
Sentința civilă nr.
1128/2006 a Tribunalului Buzău a fost comunicată reclamantelor la 27 noiembrie
2006 (filele 22 și 213 din dosarul primei instanțe).
Apelul declarat de
reclamante împotriva sentinței menționate a fost expediat, prin poștă, la 14
decembrie 2006 (filele 4-6 din dosarul instanței de apel), iar motivele de apel
au fost înregistrate la 16 ianuarie 2007 (filele 11-12).
Apelul reclamantelor
a fost declarat la 14 decembrie 2006, deci după expirarea termenului de 15 zile
de la comunicarea sentinței, așa încât instanța de apel a aplicat corect legea
respingând apelul ca tardiv.
Apărătorul
reclamantelor a depus la instanța de apel o adeverință medicală (fila 20), prin
care se atestă că i s-a recomandat repaus în zilele de 12-14 decembrie 2006
pentru o colică renală. Această adeverință nu dovedește, însă, că și
reclamantele și apărătorul acestora au fost împiedicați să exercite apelul în
termenul legal printr-o împrejurare mai presus de voința lor așa încât nu pot
fi invocate prevederile art. 103 C. proc. civ. pentru neexercitarea căii de
atac în termenul legal.
Nefîind întemeiat,
recursul declarat de reclamante urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de
reclamantele D.M.V. și M.E. împotriva deciziei nr. 64 din 6 februarie 2007 a
Curții de Apel Ploiești, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2007.