ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2436/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul C.M. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Bistrița Năsăud, solicitând instanței ca,

prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea hotărârii nr. 1436

din 22 noiembrie 2004, emisă de pârâtă, cu consecința obligării acesteia să-i

acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că solicită anularea sus-menționatei hotărâri, deoarece îi ignoră

calitatea de persoană refugiată, deși el s-a refugiat din luna septembrie 1940,

din localitatea Șipotele Sucevei (fostă U.R.S.S.), în România.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 134

din 9 martie 2005, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea

hotărârii sus-menționate și obligarea pârâtei să-i recunoască statutul de

persoană refugiată pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i

acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, începând cu data de 1

noiembrie 2004.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că probele testimoniale existente la dosar confirmă

strămutarea reclamantului din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate,

urmare a persecuțiilor etnice instituite în localitatea de domiciliu a

acestuia.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bistrița Năsăud.

Soluționând recursul, Înalta Curte

de Casație și Justiție, prin decizia nr. 4237 din 4 iulie 2005, l-a admis, a

casat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță,

pentru verificarea datei comunicării hotărârii administrative contestate și

pentru suplimentarea probatoriului.

Rejudecând acțiunea în fond, după

casare, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, prin sentința civilă nr. 59 din 30 ianuarie 2006, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca tardiv introdusă, constatând că acesta trebuia să

conteste hotărârea nr. 1436/2004, până la 29 decembrie 2004, or el a

contestat-o după această dată.

Nemulțumit de această ultimă

hotărâre, reclamantul C.M. a formulat recursul de față.

Recurentul a susținut, în esență, că

hotărârea de respingere a cererii solicitate de el a fost expediată la 28

decembrie 2004, și nu la data de 29 noiembrie 2004, așa cum menționează Casa de

Pensii Bistrița Năsăud, în întâmpinarea formulată.

Recursul este nefondat.

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art.

7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, împotriva hotărârii prin care comisia se

pronunță asupra cererii pentru stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000,

persoana interesată poate face contestație la curtea de apel, în termen de 30

de zile de la data comunicării hotărârii.

În cauză, hotărârea nr. 1436 a fost emisă de către Casa Județeană de Pensii Bistrița Năsăud - Comisia pentru aplicarea Legii nr.

189/2000, la data de 22 noiembrie 2004 și i-a fost comunicată reclamantului, la

data de 29 noiembrie 2004, așa cum rezultă din borderou (adresa nr. 5935).

Cum acțiunea reclamantului a fost

promovată la data de 7 ianuarie 2005 (termenul limită fiind 29 decembrie 2004),

în mod corect instanța de fond a considerat că este tardivă și a respins-o ca

atare.

Examinând și din oficiu hotărârea

atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se

existența vreunui motiv de casare, recursul declarat de reclamant urmează să

fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.M.

împotriva sentinței civile nr. 59 din 30 ianuarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 iunie 2006.