ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2247/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 30

noiembrie 2005, reclamanta B.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Bistrița Năsăud, anularea hotărârii nr. 1874 din 16

noiembrie 2005 și recunoașterea calității de refugiată din motive etnice, sub

acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că s-a născut la 10 iunie 1942, în localitatea Saschiz, județul Mureș,

în timpul refugiului părinților săi.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 9 din 11

ianuarie 2006, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată, obligând pârâta

să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 10 iunie 1942 -

6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000,

începând cu data de 1 noiembrie 2005.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut, în esență, că persoana persecutată în înțelesul O.G. nr. 105/1999 este

atât persoana care a suferit persecuții în mod direct și nemijlocit, cât și

aceea care a suferit persecuțiile în mod indirect, prin consecințele care s-au

produs asupra sa, acesta din urmă fiind cazul copilului născut în timpul

refugiului părinților.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bistrița Năsăud, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a arătat că statutul de

persoană persecutată etnic nu poate fi recunoscut copiilor născuți în timpul

refugiului părinților, situațiile de acest gen nefiind reglementate prin lege.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana,

cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă

localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

În speță, în mod legal instanța a

apreciat că și copilul născut după strămutarea părinților, are același statut

ca aceștia, întrucât a suferit toate consecințele nefavorabile ce au decurs din

această situație.

Faptul că reclamanta se încadrează

în prevederile legale menționate, rezultă din probele administrate în cauză,

respectiv: „Fișa” refugiatului M.I., tatăl reclamantei, eliberată de Arhivele

Naționale și acte de stare civilă.

În consecință, recursul se privește

nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., recurenta-pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în

valoare de 1.200.000 lei (ROL) în favoarea intimatei-reclamante.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bistrița Năsăud împotriva sentinței civile nr. 9 din 11

ianuarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la 1.200.000 ROL

cheltuieli de judecată către intimata B.D.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 iunie 2006.