ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 772/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiune în instanță, reclamanta

SC F. SRL Ploiești a solicitat, în contradictoriu cu B.R.M.L., anularea

procesului-verbal de contravenție seria nr. 1081 din 22 martie 2004, prin care

s-a dispus suspendarea pe o perioadă de 6 luni, începând cu data de 15

februarie 2004, a certificatului de conformitate nr. 005/0502/2003, care

autorizează exercitarea activității principale a petentei.

Prin sentința nr. 101 din 20 iulie

2005, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins excepția lipsei procedurii prealabile invocată de

pârâtul B.R.M.L. și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC F. SRL

Ploiești.

A obligat reclamanta, la 60,84 lei

cheltuieli de judecată către pârât.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că pârâtul, în exercitarea obligațiilor

contractuale, a efectuat auditul de supraveghere și a întocmit 6 fișe de

neconformitate, considerate ca fiind majore, reținându-se că aparatele de

cântărit nu fac dovada respectării în totalitate a cerințelor din H.G. nr.

617/2003, motiv pentru care s-a dispus suspendarea certificatului pentru o

perioadă de 6 luni.

Împotriva sentinței sus menționate a

declarat recurs, SC F. SRL Ploiești care a motivat, în esență, că auditul a fost

efectuat de la început cu încălcarea clauzelor contractuale, că nu i s-a

aplicat anterior vreun avertisment, nu a folosit certificatul pentru

introducerea pe piață a altor produse, decât cele certificate și s-a supus

autorității de supraveghere.

Recursul este nefondat.

Așa cum bine a reținut instanța de

fond, recurenta, prin semnarea contractului de prestări servicii nr. 20 din 18

decembrie 2002, și-a asumat și obligația de a se supune auditului de

supraveghere al B.R.M.L. Cert, emitent al certificatului de conformitate nr.

005/2003.

De asemenea, instanța a reținut

corect că auditul de supraveghere a constatat existența de neconformități ce au

fost menționate în cele 6 (șase) fișe de neconformități, care nu au fost

înlăturate de recurenta-reclamantă.

În ce privește al doilea motiv de

recurs, întemeiat pe pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., se reține că nu poate fi acceptat, deoarece hotărârea este motivată și nu cuprinde motive

contradictorii ori străine de natura pricinii.

Recurenta nu dovedește care motive

din hotărâre sunt contradictorii ori străine de natura pricinii, ci doar reia

primul motiv susținut, acela privind competența de auditare. Mai susține

recurenta că auditul s-a desfășurat cu încălcarea contractului, și anume, că nu

a existat acordul între auditor și auditat cu privire la Planul de audit și la componența comisiei de auditare. Planul de audit a fost semnat de

directorul general al SC F. SRL la data de 22 ianuarie 2004, iar din raportul

de audit nr. 4bis din data 28 ianuarie 2004, rezultă fără echivoc că lista cu

auditori a fost acceptată de recurentă, prin semnarea acestei liste de către

directorul general adjunct al SC F. SRL.

Mai susține recurenta că măsura

suspendării nu se poate aplica decât ulterior unei sancțiuni mai blânde, care

este avertismentul.

Regulamentul de certificare, anexă

la contract, pe care îl invocă recurenta, ca temei al acestei susțineri, nu are

nici o precizare care să oblige la aplicarea sancțiunii suspendării numai

ulterior aplicării avertismentului.

Este adevărat că suspendarea se

aplică și dacă se repetă situații de nerespectare a reglementărilor sancționate

anterior cu avertisment, dar încadrarea în una din sancțiunile prevăzute la

art. 7 din Regulamentul de certificare, se decide de către comisia de

certificare, așa cum este prevăzut la ultimul alineat al art. 7, pag. 14/43 din

Regulament. De altfel, în nici un act normativ sancționator nu există astfel de

precizări în care sancțiunile să se aplice obligatoriu în ordinea enumerată, ci

totdeauna ele se aplică după gravitatea faptei săvârșite.

Comisia de certificare a apreciat că

dacă există 6 (șase) fișe cu neconformități majore, sancțiunea potrivită este

suspendarea.

Referitor la modul de aplicare a H.G. nr. 617/2003,

Ministerul Economiei și Comerțului, inițiatorul hotărârii, a comunicat punctul

său de vedere și este diferit de cel al S.R.A.C. și al SC F. SRL, apreciind că

în mod corect a procedat B.R.M.L.

Față de considerentele mai sus

expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC F.

SRL Ploiești împotriva sentinței civile nr. 101 din 20 iulie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 martie 2006.