ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 772/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune în instanță, reclamanta SC F. SRL Ploiești a solicitat, în contradictoriu cu B.R.M.L., anularea procesului-verbal de contravenție seria nr. 1081 din 22 martie 2004, prin care s-a dispus suspendarea pe o perioadă de 6 luni, începând cu data de 15 februarie 2004, a certificatului de conformitate nr. 005/0502/2003, care autorizează exercitarea activității principale a petentei. Prin sentința nr. 101 din 20 iulie 2005, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul B.R.M.L. și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC F. SRL Ploiești.

A obligat reclamanta, la 60,84 lei cheltuieli de judecată către pârât. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că pârâtul, în exercitarea obligațiilor contractuale, a efectuat auditul de supraveghere și a întocmit 6 fișe de neconformitate, considerate ca fiind majore, reținându-se că aparatele de cântărit nu fac dovada respectării în totalitate a cerințelor din H.G. nr. 617/2003, motiv pentru care s-a dispus suspendarea certificatului pentru o perioadă de 6 luni. Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs, SC F. SRL Ploiești care a motivat, în esență, că auditul a fost efectuat de la început cu încălcarea clauzelor contractuale, că nu i s-a aplicat anterior vreun avertisment, nu a folosit certificatul pentru introducerea pe piață a altor produse, decât cele certificate și s-a supus autorității de supraveghere.

Recursul este nefondat. Așa cum bine a reținut instanța de fond, recurenta, prin semnarea contractului de prestări servicii nr. 20 din 18 decembrie 2002, și-a asumat și obligația de a se supune auditului de supraveghere al B.R.M.L. Cert, emitent al certificatului de conformitate nr. 005/2003. De asemenea, instanța a reținut corect că auditul de supraveghere a constatat existența de neconformități ce au fost menționate în cele 6 (șase) fișe de neconformități, care nu au fost înlăturate de recurenta-reclamantă. În ce privește al doilea motiv de recurs, întemeiat pe pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., se reține că nu poate fi acceptat, deoarece hotărârea este motivată și nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Recurenta nu dovedește care motive din hotărâre sunt contradictorii ori străine de natura pricinii, ci doar reia primul motiv susținut, acela privind competența de auditare. Mai susține recurenta că auditul s-a desfășurat cu încălcarea contractului, și anume, că nu a existat acordul între auditor și auditat cu privire la Planul de audit și la componența comisiei de auditare. Planul de audit a fost semnat de directorul general al SC F. SRL la data de 22 ianuarie 2004, iar din raportul de audit nr. 4bis din data 28 ianuarie 2004, rezultă fără echivoc că lista cu auditori a fost acceptată de recurentă, prin semnarea acestei liste de către directorul general adjunct al SC F. SRL. Mai susține recurenta că măsura suspendării nu se poate aplica decât ulterior unei sancțiuni mai blânde, care este avertismentul.

Regulamentul de certificare, anexă la contract, pe care îl invocă recurenta, ca temei al acestei susțineri, nu are nici o precizare care să oblige la aplicarea sancțiunii suspendării numai ulterior aplicării avertismentului. Este adevărat că suspendarea se aplică și dacă se repetă situații de nerespectare a reglementărilor sancționate anterior cu avertisment, dar încadrarea în una din sancțiunile prevăzute la art. 7 din Regulamentul de certificare, se decide de către comisia de certificare, așa cum este prevăzut la ultimul alineat al art. 7, pag. 14/43 din Regulament. De altfel, în nici un act normativ sancționator nu există astfel de precizări în care sancțiunile să se aplice obligatoriu în ordinea enumerată, ci totdeauna ele se aplică după gravitatea faptei săvârșite.

Comisia de certificare a apreciat că dacă există 6 (șase) fișe cu neconformități majore, sancțiunea potrivită este suspendarea. Referitor la modul de aplicare a H.G. nr. 617/2003, Ministerul Economiei și Comerțului, inițiatorul hotărârii, a comunicat punctul său de vedere și este diferit de cel al S.R.A.C. și al SC F. SRL, apreciind că în mod corect a procedat B.R.M.L. Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC F. SRL Ploiești împotriva sentinței civile nr. 101 din 20 iulie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2006.