ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3074/2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3074/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra

recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul

Tribunalului Dâmbovița, contestatorul B.C. în contradictoriu cu pârâții

Primăria Municipiului Târgoviște, Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice și D.G.F.P. Dâmbovița a solicitat anularea dispoziției nr. 3474 din 5

iunie 2006, prin care i s-a respins notificarea privind

restituirea în natură a imobilului teren preluat în mod abuziv, în

suprafață de 552 mp, situat în

Târgoviște.

În motivarea acțiunii, a

arătat că, 45 de proprietari de terenuri, printre care se numărau și

antecesorii săi, sub violență psihică au fost obligați să doneze statului

suprafețele de teren pe

care le dețineau în municipiul

Târgoviște, fiind întocmită în acest sens decizia colectivă nr. 339/1969.

A mai arătat că, donația s-a

realizat ca o consecință a presiunilor și a abuzurilor exercitate

de autoritățile comuniste din perioada respectivă și că anularea

contractului de donație s-a respins definitiv și irevocabil prin decizia civilă

nr. 2012/2003 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Prin întâmpinarea din 11 august 2006,

pârâta D.G.F.P.

Dâmbovița a invocat

excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că s-a atacat

de

către contestator o dispoziție emisă de pârâta Primăria Municipiului

Târgoviște.

Prin

sentința civilă nr.1065 din 18 august 2006, Tribunalul Dâmbovița a respins

contestația

formulată de reclamantul B.C. împotriva

dispoziției nr. 3474 din 5 iunie 2006, emisă de Primăria Municipiului

Târgoviște în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice, D.G.F.P. Dâmbovița și Primăria Municipiului Târgoviște.

A fost

admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P.

Dâmbovița.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a

reținut că, prin sentința civilă nr. 893/2003, pronunțată de Judecătoria

Târgoviște, rămasă irevocabilă, prin decizia civilă nr. 2012/2003, pronunțată

de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, s-a respins acțiunea reclamantului

prin

care a solicitat anularea donației

privind terenul în suprafață de 552 mp, situat în Târgoviște.

S-au avut

în vedere și susținerile reclamantului, în sensul că, decizia prin care a fost

donat

imobilul reprezintă o donație colectivă, realizată

prin exercitarea de presiuni asupra donatorilor,

ce nu constituie temei care să justifice restituirea în natură a

terenului sau acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent, motiv

pentru care acțiunea a fost respinsă.

Pentru că s-a contestat dispoziția emisă

de Primăria Municipiului Târgoviște s-a admis

excepția

lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P. Dâmbovița și a fost respinsă

acțiunea față de

această pârâtă.

Curtea de

Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 313 din 23 octombrie 2006 a respins ca

nefondat apelul declarat de contestatorul B.C. .

Instanța de apel a reținut că, potrivit

art. 1 din Legea nr. 10/2001, fac obiectul de

reglementare

al acestui act normativ, imobilele preluate abuziv de stat sau de alte persoane

juridice, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele

preluate de stat, în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și

nerestituite.

În art. 2 alin. (1) lit. c) a acestei

legi se menționează că, prin imobile preluate abuziv se

înțeleg și cele donate statului sau altor persoane juridice în baza

unor acte speciale, adoptate în

perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie

1989, precum și alte imobile donate statului, dacă s-a admis acțiunea în

anulare sau constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească

definitivă și irevocabilă.

Î

n speță, s-a avut

în vedere împrejurarea invocată de reclamantul, că actul de donație întocmit de

autorul său în favoarea statului este lovit de nulitate absolută, întrucât a

lipsit

consimțământul liber al acestuia la

momentul realizării lui, a fost săvârșit un abuz de drept și s-

au

exercitat presiuni de către autoritățile comuniste în vederea încheierii

înscrisului.

Potrivit

disp. art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 10/2001, pentru a considera

preluarea bunului

ca fiind abuzivă, se prevede condiția

existenței unei hotărâri judecătorești prin care să se

constate nulitatea donației, fără niciun fel de deosebire cu privire la

data când aceasta a devenit

irevocabilă, respectiv înainte sau după

intrarea în vigoare a legii.

Atât față de acțiunea promovată, cât și de

înscrisurile existente la dosar, s-a reținut că, cererea prin care s-a

solicitat constatarea nulității absolute a contractului de donație nr. 492/1969

privind terenul aparținând autorilor reclamantului în suprafață de 552 mp,

situat în

municipiul Târgoviște, a fost

respinsă, prin sentința civilă nr. 893 din 18 martie 2003 a Judecătoriei

Târgoviște, hotărâre rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2012

din

22 octombrie 2003 a Curții de Apel Ploiești.

Conform

acestei hotărâri, instanța a concluzionat că în condițiile în care actul de

donație a fost întocmit în formă autentică la notariat, nu se poate reține

existența unei fraude la lege și nici afirmația reclamantului că, voința

dispunătorului nu s-a manifestat în mod liber, astfel că nu ar fi

existat consimțământul acestuia la încheierea înscrisului respectiv.

Față de împrejurarea că, există o

hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, prin care s-a

respins acțiunea, având ca obiect constatarea

nulității actului de donație, instanța de

apel a concluzionat în mod

corect că imobilul nu a fost preluat abuziv.

Împotriva

acestei decizii, în termen a declarat recurs reclamantul B.C., și

invocând art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., formulează următoarele

critici:

Se

susține că, greșit instanța de apel a reținut că recurentul a solicitat

anularea actului de

donație, deși, a invocat nulitatea

absolută, respectiv lipsa consimțământului autorilor săi la încheierea actului.

În același sens, precizează că, în

raport de caracterul represiv al regimului comunist,

anterior anului 1989 s-a manifestat un dispreț total față de legile în

vigoare, că a fost utilizată

"teroarea polițienească și psihologică

pentru a îngenunchia și umili întreaga societate".

În completarea acestui aspect, privind

lipsa consimțământului proprietarilor terenului la

încheierea donației, recurentul arată că, reținerea actului de

proprietate în original de la donator, lipsa actului de donație care a fost

semnat dovedesc condițiile forțate în care s-a încheiat acest

act.

De asemenea, se susține de către

recurent că, instanțele pentru a ajunge la soluțiile pronunțate, nu au făcut o

analiză temeinică a împrejurărilor prin care s-a încheiat actul de donație,

analizând unilateral un singur document, contractul de donație, fără să

aprofundeze și

celelalte documente din

etapele premergătoare semnării acesteia, care ar fi condus la concluzia

că

aceasta s-a încheiat împotriva voinței donatorului.

Analizând

recursul, în limitele criticilor formulate, ce fac posibilă încadrarea în art.

304 pct. 9

C. proc. civ., se constată că nu este fondat.

Reclamantul,

invocând dispozițiile Legii nr. 10/2001 a solicitat restituirea suprafeței de

552

mp teren, preluat de

stat în baza unui contract de donație, încheiat în anul 1969 și a pretins că

preluarea făcută de la antecesoarea sa a fost abuzivă.

Prin critica in extenso a regimului

comunist, perioadă în care a operat preluarea imobilului, recurentul invocă

aspecte în raport de care apreciază, că actul de donație este lovit de

nulitate,

în condițiile în care donatorul

nu și-a exprimat consimțământul în mod liber, ci a fost supus unor

multiple

presiuni.

Fără a

contesta cele susținute de recurent cu privire la regimul anterior anului 1989,

față de temeiul juridic al cererii inițiale (Legea nr. 10/2001), toate aceste

aspecte exced cauzei și nu

pot face obiectul controlului

judiciar al hotărârii recurate.

În speță, se

impune a se verifica dacă imobilul a cărui restituire s-a solicitat, a fost

preluat

abuziv de Statul Român și dacă instanțele de fond

și apel corect au soluționat cererea.

Nu există

niciun dubiu cu privire la faptul că, terenul ce face obiectul litigiului a

fost

proprietatea mamei recurentului, dar prin act

autentic a fost donat statului în anul1969.

Potrivit

dispozițiilor Legii nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat se

restituie

în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor

acestora.

Conform art. 2 pct. 1 lit. c) din

această lege, prin imobil preluat abuziv se înțelege și "imobilul donat

statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind

donatiunea unor întreprinderi de arte grafice, a

Decretului nr. 479/1954 privitor la donațiile făcute

statului și altele,

neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau altor

personae juridice, încheiate în forma autentică

prevăzută de art. 813 C. civ., în acest din

urmă caz, dacă s-a admis

acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă".

Astfel, art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001 și

art. 2 pct 3 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, condiționează

restituirea imobilelor donate statului sau altor persoane juridice în baza unor

acte normative speciale, adoptate în perioada 6 martie 1945-22

decembrie 1989, de formularea în prealabil a unei

acțiuni în anulare sau în constatarea nulității

care să fi fost admisă

prin hotărâre judecătorească.

Cum în speță, reclamantul a formulat o

astfel de acțiune în anul 2003, ce a fost respinsă

prin sentința civilă nr. 893/2003 a Judecătoriei Târgoviște, rămasă

irevocabilă prin decizia civilă

nr. 2012/2003 a Curții de Apel Ploiești,

terenul a cărui restituire se solicită nu se încadrează în situația prevăzută

de art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Corect a

fost reținută susținerea reclamantului, în sensul că, autoarea sa a fost

constrânsă să încheie actul de donație în timpul regimului comunist, dar nu

constituie temei care să justifice

restituirea în natură a

terenului sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în sesnsul

textului enunțat.

Toate

aspectele invocate în privința modului în care s-a realizat donația, au fost

analizate

anterior de către instanțele judecătorești,

stabilindu-se cu autoritate de lucru judecat că, nu există un motiv care să

conducă la anularea donației sau la constatarea nulității ei, potrivit

hotărârii judecătorești precizată.

Prin hotărârea recurată, instanța de apel corect a reținut

incidența art. 2 alin. (1) lit c) din

Legea

nr. 10/2001, deoarece în cauză, există o hotărâre judecătorească irevocabilă

prin care s-

a respins acțiunea având ca obiect constatarea nulității

actului de donație, astfel că, potrivit textului enunțat, imobilul nu a fost

preluat abuziv, critica recurentului fiind neîntemeiată.

Pentru considerentele

expuse, se va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.C. împotriva deciziei nr. 313

din 23 octombrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședința publică, astăzi, 16 aprilie 2007.

3