ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3074/2007

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, contestatorul B.C. în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Târgoviște, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. Dâmbovița a solicitat anularea dispoziției nr. 3474 din 5 iunie 2006, prin care i s-a respins notificarea privind restituirea în natură a imobilului teren preluat în mod abuziv, în suprafață de 552 mp, situat în Târgoviște. În motivarea acțiunii, a arătat că, 45 de proprietari de terenuri, printre care se numărau și antecesorii săi, sub violență psihică au fost obligați să doneze statului suprafețele de teren pe care le dețineau în municipiul Târgoviște, fiind întocmită în acest sens decizia colectivă nr. 339/1969.

A mai arătat că, donația s-a realizat ca o consecință a presiunilor și a abuzurilor exercitate de autoritățile comuniste din perioada respectivă și că anularea contractului de donație s-a respins definitiv și irevocabil prin decizia civilă nr. 2012/2003 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Prin întâmpinarea din 11 august 2006, pârâta D.G.F.P. Dâmbovița a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că s-a atacat de către contestator o dispoziție emisă de pârâta Primăria Municipiului Târgoviște. Prin sentința civilă nr.1065 din 18 august 2006, Tribunalul Dâmbovița a respins contestația formulată de reclamantul B.C. împotriva dispoziției nr. 3474 din 5 iunie 2006, emisă de Primăria Municipiului Târgoviște în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P.

Dâmbovița și Primăria Municipiului Târgoviște. A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P. Dâmbovița. Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că, prin sentința civilă nr. 893/2003, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, rămasă irevocabilă, prin decizia civilă nr. 2012/2003, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, s-a respins acțiunea reclamantului prin care a solicitat anularea donației privind terenul în suprafață de 552 mp, situat în Târgoviște. S-au avut în vedere și susținerile reclamantului, în sensul că, decizia prin care a fost donat imobilul reprezintă o donație colectivă, realizată prin exercitarea de presiuni asupra donatorilor, ce nu constituie temei care să justifice restituirea în natură a terenului sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă.

Pentru că s-a contestat dispoziția emisă de Primăria Municipiului Târgoviște s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P. Dâmbovița și a fost respinsă acțiunea față de această pârâtă. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 313 din 23 octombrie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de contestatorul B.C. . Instanța de apel a reținut că, potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001, fac obiectul de reglementare al acestui act normativ, imobilele preluate abuziv de stat sau de alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat, în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite.

În art. 2 alin. (1) lit. c) a acestei legi se menționează că, prin imobile preluate abuziv se înțeleg și cele donate statului sau altor persoane juridice în baza unor acte speciale, adoptate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și alte imobile donate statului, dacă s-a admis acțiunea în anulare sau constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Î n speță, s-a avut în vedere împrejurarea invocată de reclamantul, că actul de donație întocmit de autorul său în favoarea statului este lovit de nulitate absolută, întrucât a lipsit consimțământul liber al acestuia la momentul realizării lui, a fost săvârșit un abuz de drept și s- au exercitat presiuni de către autoritățile comuniste în vederea încheierii înscrisului.

Potrivit disp. art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 10/2001, pentru a considera preluarea bunului ca fiind abuzivă, se prevede condiția existenței unei hotărâri judecătorești prin care să se constate nulitatea donației, fără niciun fel de deosebire cu privire la data când aceasta a devenit irevocabilă, respectiv înainte sau după intrarea în vigoare a legii. Atât față de acțiunea promovată, cât și de înscrisurile existente la dosar, s-a reținut că, cererea prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de donație nr. 492/1969 privind terenul aparținând autorilor reclamantului în suprafață de 552 mp, situat în municipiul Târgoviște, a fost respinsă, prin sentința civilă nr. 893 din 18 martie 2003 a Judecătoriei Târgoviște, hotărâre rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2012 din 22 octombrie 2003 a Curții de Apel Ploiești.

Conform acestei hotărâri, instanța a concluzionat că în condițiile în care actul de donație a fost întocmit în formă autentică la notariat, nu se poate reține existența unei fraude la lege și nici afirmația reclamantului că, voința dispunătorului nu s-a manifestat în mod liber, astfel că nu ar fi existat consimțământul acestuia la încheierea înscrisului respectiv. Față de împrejurarea că, există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, prin care s-a respins acțiunea, având ca obiect constatarea nulității actului de donație, instanța de apel a concluzionat în mod corect că imobilul nu a fost preluat abuziv. Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs reclamantul B.C., și invocând art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., formulează următoarele critici: Se susține că, greșit instanța de apel a reținut că recurentul a solicitat anularea actului de donație, deși, a invocat nulitatea absolută, respectiv lipsa consimțământului autorilor săi la încheierea actului. În același sens, precizează că, în raport de caracterul represiv al regimului comunist, anterior anului 1989 s-a manifestat un dispreț total față de legile în vigoare, că a fost utilizată "teroarea polițienească și psihologică pentru a îngenunchia și umili întreaga societate". În completarea acestui aspect, privind lipsa consimțământului proprietarilor terenului la încheierea donației, recurentul arată că, reținerea actului de proprietate în original de la donator, lipsa actului de donație care a fost semnat dovedesc condițiile forțate în care s-a încheiat acest act.

De asemenea, se susține de către recurent că, instanțele pentru a ajunge la soluțiile pronunțate, nu au făcut o analiză temeinică a împrejurărilor prin care s-a încheiat actul de donație, analizând unilateral un singur document, contractul de donație, fără să aprofundeze și celelalte documente din etapele premergătoare semnării acesteia, care ar fi condus la concluzia că aceasta s-a încheiat împotriva voinței donatorului. Analizând recursul, în limitele criticilor formulate, ce fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că nu este fondat. Reclamantul, invocând dispozițiile Legii nr. 10/2001 a solicitat restituirea suprafeței de 552 mp teren, preluat de stat în baza unui contract de donație, încheiat în anul 1969 și a pretins că preluarea făcută de la antecesoarea sa a fost abuzivă.

Prin critica in extenso a regimului comunist, perioadă în care a operat preluarea imobilului, recurentul invocă aspecte în raport de care apreciază, că actul de donație este lovit de nulitate, în condițiile în care donatorul nu și-a exprimat consimțământul în mod liber, ci a fost supus unor multiple presiuni. Fără a contesta cele susținute de recurent cu privire la regimul anterior anului 1989, față de temeiul juridic al cererii inițiale (Legea nr. 10/2001), toate aceste aspecte exced cauzei și nu pot face obiectul controlului judiciar al hotărârii recurate. În speță, se impune a se verifica dacă imobilul a cărui restituire s-a solicitat, a fost preluat abuziv de Statul Român și dacă instanțele de fond și apel corect au soluționat cererea.

Nu există niciun dubiu cu privire la faptul că, terenul ce face obiectul litigiului a fost proprietatea mamei recurentului, dar prin act autentic a fost donat statului în anul1969. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora.

Conform art. 2 pct. 1 lit. c) din această lege, prin imobil preluat abuziv se înțelege și "imobilul donat statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donatiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 479/1954 privitor la donațiile făcute statului și altele, neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau altor personae juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art. 813 C. civ., în acest din urmă caz, dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă". Astfel, art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001 și art. 2 pct 3 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, condiționează restituirea imobilelor donate statului sau altor persoane juridice în baza unor acte normative speciale, adoptate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, de formularea în prealabil a unei acțiuni în anulare sau în constatarea nulității care să fi fost admisă prin hotărâre judecătorească.

Cum în speță, reclamantul a formulat o astfel de acțiune în anul 2003, ce a fost respinsă prin sentința civilă nr. 893/2003 a Judecătoriei Târgoviște, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2012/2003 a Curții de Apel Ploiești, terenul a cărui restituire se solicită nu se încadrează în situația prevăzută de art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001. Corect a fost reținută susținerea reclamantului, în sensul că, autoarea sa a fost constrânsă să încheie actul de donație în timpul regimului comunist, dar nu constituie temei care să justifice restituirea în natură a terenului sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în sesnsul textului enunțat. Toate aspectele invocate în privința modului în care s-a realizat donația, au fost analizate anterior de către instanțele judecătorești, stabilindu-se cu autoritate de lucru judecat că, nu există un motiv care să conducă la anularea donației sau la constatarea nulității ei, potrivit hotărârii judecătorești precizată.

Prin hotărârea recurată, instanța de apel corect a reținut incidența art. 2 alin. (1) lit c) din Legea nr. 10/2001, deoarece în cauză, există o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care s- a respins acțiunea având ca obiect constatarea nulității actului de donație, astfel că, potrivit textului enunțat, imobilul nu a fost preluat abuziv, critica recurentului fiind neîntemeiată. Pentru considerentele expuse, se va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.C. împotriva deciziei nr. 313 din 23 octombrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi, 16 aprilie 2007. 3