ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3074/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3074/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra
recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul
Tribunalului Dâmbovița, contestatorul B.C. în contradictoriu cu pârâții
Primăria Municipiului Târgoviște, Statul Român prin Ministerul Finanțelor
Publice și D.G.F.P. Dâmbovița a solicitat anularea dispoziției nr. 3474 din 5
iunie 2006, prin care i s-a respins notificarea privind
restituirea în natură a imobilului teren preluat în mod abuziv, în
suprafață de 552 mp, situat în
Târgoviște.
În motivarea acțiunii, a
arătat că, 45 de proprietari de terenuri, printre care se numărau și
antecesorii săi, sub violență psihică au fost obligați să doneze statului
suprafețele de teren pe
care le dețineau în municipiul
Târgoviște, fiind întocmită în acest sens decizia colectivă nr. 339/1969.
A mai arătat că, donația s-a
realizat ca o consecință a presiunilor și a abuzurilor exercitate
de autoritățile comuniste din perioada respectivă și că anularea
contractului de donație s-a respins definitiv și irevocabil prin decizia civilă
nr. 2012/2003 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.
Prin întâmpinarea din 11 august 2006,
pârâta D.G.F.P.
Dâmbovița a invocat
excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că s-a atacat
de
către contestator o dispoziție emisă de pârâta Primăria Municipiului
Târgoviște.
Prin
sentința civilă nr.1065 din 18 august 2006, Tribunalul Dâmbovița a respins
contestația
formulată de reclamantul B.C. împotriva
dispoziției nr. 3474 din 5 iunie 2006, emisă de Primăria Municipiului
Târgoviște în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor
Publice, D.G.F.P. Dâmbovița și Primăria Municipiului Târgoviște.
A fost
admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P.
Dâmbovița.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a
reținut că, prin sentința civilă nr. 893/2003, pronunțată de Judecătoria
Târgoviște, rămasă irevocabilă, prin decizia civilă nr. 2012/2003, pronunțată
de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, s-a respins acțiunea reclamantului
prin
care a solicitat anularea donației
privind terenul în suprafață de 552 mp, situat în Târgoviște.
S-au avut
în vedere și susținerile reclamantului, în sensul că, decizia prin care a fost
donat
imobilul reprezintă o donație colectivă, realizată
prin exercitarea de presiuni asupra donatorilor,
ce nu constituie temei care să justifice restituirea în natură a
terenului sau acordarea de măsuri
reparatorii prin echivalent, motiv
pentru care acțiunea a fost respinsă.
Pentru că s-a contestat dispoziția emisă
de Primăria Municipiului Târgoviște s-a admis
excepția
lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P. Dâmbovița și a fost respinsă
acțiunea față de
această pârâtă.
Curtea de
Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 313 din 23 octombrie 2006 a respins ca
nefondat apelul declarat de contestatorul B.C. .
Instanța de apel a reținut că, potrivit
art. 1 din Legea nr. 10/2001, fac obiectul de
reglementare
al acestui act normativ, imobilele preluate abuziv de stat sau de alte persoane
juridice, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele
preluate de stat, în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și
nerestituite.
În art. 2 alin. (1) lit. c) a acestei
legi se menționează că, prin imobile preluate abuziv se
înțeleg și cele donate statului sau altor persoane juridice în baza
unor acte speciale, adoptate în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, precum și alte imobile donate statului, dacă s-a admis acțiunea în
anulare sau constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească
definitivă și irevocabilă.
Î
n speță, s-a avut
în vedere împrejurarea invocată de reclamantul, că actul de donație întocmit de
autorul său în favoarea statului este lovit de nulitate absolută, întrucât a
lipsit
consimțământul liber al acestuia la
momentul realizării lui, a fost săvârșit un abuz de drept și s-
au
exercitat presiuni de către autoritățile comuniste în vederea încheierii
înscrisului.
Potrivit
disp. art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 10/2001, pentru a considera
preluarea bunului
ca fiind abuzivă, se prevede condiția
existenței unei hotărâri judecătorești prin care să se
constate nulitatea donației, fără niciun fel de deosebire cu privire la
data când aceasta a devenit
irevocabilă, respectiv înainte sau după
intrarea în vigoare a legii.
Atât față de acțiunea promovată, cât și de
înscrisurile existente la dosar, s-a reținut că, cererea prin care s-a
solicitat constatarea nulității absolute a contractului de donație nr. 492/1969
privind terenul aparținând autorilor reclamantului în suprafață de 552 mp,
situat în
municipiul Târgoviște, a fost
respinsă, prin sentința civilă nr. 893 din 18 martie 2003 a Judecătoriei
Târgoviște, hotărâre rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2012
din
22 octombrie 2003 a Curții de Apel Ploiești.
Conform
acestei hotărâri, instanța a concluzionat că în condițiile în care actul de
donație a fost întocmit în formă autentică la notariat, nu se poate reține
existența unei fraude la lege și nici afirmația reclamantului că, voința
dispunătorului nu s-a manifestat în mod liber, astfel că nu ar fi
existat consimțământul acestuia la încheierea înscrisului respectiv.
Față de împrejurarea că, există o
hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, prin care s-a
respins acțiunea, având ca obiect constatarea
nulității actului de donație, instanța de
apel a concluzionat în mod
corect că imobilul nu a fost preluat abuziv.
Împotriva
acestei decizii, în termen a declarat recurs reclamantul B.C., și
invocând art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., formulează următoarele
critici:
Se
susține că, greșit instanța de apel a reținut că recurentul a solicitat
anularea actului de
donație, deși, a invocat nulitatea
absolută, respectiv lipsa consimțământului autorilor săi la încheierea actului.
În același sens, precizează că, în
raport de caracterul represiv al regimului comunist,
anterior anului 1989 s-a manifestat un dispreț total față de legile în
vigoare, că a fost utilizată
"teroarea polițienească și psihologică
pentru a îngenunchia și umili întreaga societate".
În completarea acestui aspect, privind
lipsa consimțământului proprietarilor terenului la
încheierea donației, recurentul arată că, reținerea actului de
proprietate în original de la donator, lipsa actului de donație care a fost
semnat dovedesc condițiile forțate în care s-a încheiat acest
act.
De asemenea, se susține de către
recurent că, instanțele pentru a ajunge la soluțiile pronunțate, nu au făcut o
analiză temeinică a împrejurărilor prin care s-a încheiat actul de donație,
analizând unilateral un singur document, contractul de donație, fără să
aprofundeze și
celelalte documente din
etapele premergătoare semnării acesteia, care ar fi condus la concluzia
că
aceasta s-a încheiat împotriva voinței donatorului.
Analizând
recursul, în limitele criticilor formulate, ce fac posibilă încadrarea în art.
304 pct. 9
C. proc. civ., se constată că nu este fondat.
Reclamantul,
invocând dispozițiile Legii nr. 10/2001 a solicitat restituirea suprafeței de
552
mp teren, preluat de
stat în baza unui contract de donație, încheiat în anul 1969 și a pretins că
preluarea făcută de la antecesoarea sa a fost abuzivă.
Prin critica in extenso a regimului
comunist, perioadă în care a operat preluarea imobilului, recurentul invocă
aspecte în raport de care apreciază, că actul de donație este lovit de
nulitate,
în condițiile în care donatorul
nu și-a exprimat consimțământul în mod liber, ci a fost supus unor
multiple
presiuni.
Fără a
contesta cele susținute de recurent cu privire la regimul anterior anului 1989,
față de temeiul juridic al cererii inițiale (Legea nr. 10/2001), toate aceste
aspecte exced cauzei și nu
pot face obiectul controlului
judiciar al hotărârii recurate.
În speță, se
impune a se verifica dacă imobilul a cărui restituire s-a solicitat, a fost
preluat
abuziv de Statul Român și dacă instanțele de fond
și apel corect au soluționat cererea.
Nu există
niciun dubiu cu privire la faptul că, terenul ce face obiectul litigiului a
fost
proprietatea mamei recurentului, dar prin act
autentic a fost donat statului în anul1969.
Potrivit
dispozițiilor Legii nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat se
restituie
în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor
acestora.
Conform art. 2 pct. 1 lit. c) din
această lege, prin imobil preluat abuziv se înțelege și "imobilul donat
statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind
donatiunea unor întreprinderi de arte grafice, a
Decretului nr. 479/1954 privitor la donațiile făcute
statului și altele,
neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau altor
personae juridice, încheiate în forma autentică
prevăzută de art. 813 C. civ., în acest din
urmă caz, dacă s-a admis
acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre
judecătorească definitivă și irevocabilă".
Astfel, art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001 și
art. 2 pct 3 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, condiționează
restituirea imobilelor donate statului sau altor persoane juridice în baza unor
acte normative speciale, adoptate în perioada 6 martie 1945-22
decembrie 1989, de formularea în prealabil a unei
acțiuni în anulare sau în constatarea nulității
care să fi fost admisă
prin hotărâre judecătorească.
Cum în speță, reclamantul a formulat o
astfel de acțiune în anul 2003, ce a fost respinsă
prin sentința civilă nr. 893/2003 a Judecătoriei Târgoviște, rămasă
irevocabilă prin decizia civilă
nr. 2012/2003 a Curții de Apel Ploiești,
terenul a cărui restituire se solicită nu se încadrează în situația prevăzută
de art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Corect a
fost reținută susținerea reclamantului, în sensul că, autoarea sa a fost
constrânsă să încheie actul de donație în timpul regimului comunist, dar nu
constituie temei care să justifice
restituirea în natură a
terenului sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în sesnsul
textului enunțat.
Toate
aspectele invocate în privința modului în care s-a realizat donația, au fost
analizate
anterior de către instanțele judecătorești,
stabilindu-se cu autoritate de lucru judecat că, nu există un motiv care să
conducă la anularea donației sau la constatarea nulității ei, potrivit
hotărârii judecătorești precizată.
Prin hotărârea recurată, instanța de apel corect a reținut
incidența art. 2 alin. (1) lit c) din
Legea
nr. 10/2001, deoarece în cauză, există o hotărâre judecătorească irevocabilă
prin care s-
a respins acțiunea având ca obiect constatarea nulității
actului de donație, astfel că, potrivit textului enunțat, imobilul nu a fost
preluat abuziv, critica recurentului fiind neîntemeiată.
Pentru considerentele
expuse, se va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.C. împotriva deciziei nr. 313
din 23 octombrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședința publică, astăzi, 16 aprilie 2007.
3