ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3553/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta M.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 15478 din 31 octombrie 2005 și, totodată, obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 10 noiembrie 1941 - 6 martie 1945, fiind născută în perioada de refugiu a părinților săi. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a născut la 10 noiembrie 1941, în județul Ialomița, comuna Reviga-Rovine.

Reclamanta în susținerea acțiunii a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care extras de naștere, situația de avere imobiliară rurală eliberat de Arhivele Naționale, actul de adopție nr. 169 din 12 octombrie 1951, care atestă că familia acesteia a făcut obiectul schimbului de populație, ca urmare a Tratatului româno - bulgar încheiat la Craiova, în 7 septembrie 1940. Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 453 din 28 februarie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 15478 din 31 octombrie 2005, emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 10 noiembrie 1941 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 octombrie 2005. Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a dovedit, prin probele administrate, că s-a născut la 10 noiembrie 1941, în localitatea în care părinții săi au fost refugiați, respectiv comuna Reviga-Rovine, făcând obiectul schimbului de populație, ca urmare a Tratatului româno - bulgar încheiat la Craiova, în 7 septembrie 1940. Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, considerând-o nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit s-a stabilit calitatea de refugiată a reclamantei, deoarece aceasta s-a născut după 1 an de la semnarea Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1941, iar Legea nr. 189/2000 nu îi prevede ca beneficiari, pe moștenitorii celor care de drept ar fi putut beneficia de prevederile acestei legi, singurii moștenitori care pot beneficia fiind soții supraviețuitori, însă numai dacă nu s-au recăsătorit după decesul titularului.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut dovada și este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinților săi, în mod corect a reținut instanța de fond că aceasta, începând cu data nașterii sale, 10 noiembrie 1941, a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 453 din 28 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2006.