ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3554/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul C.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de

Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 15483/743 din 31

octombrie 2005 și, totodată, obligarea acesteia la acordarea drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 11 octombrie 1943 - 6 martie

1945, fiind născut în perioada de refugiu a părinților săi.

În susținerea acțiunii,

reclamantul a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare

civilă, care atestă că familia acestuia a făcut obiectul schimbului de

populație, ca urmare a aplicării Tratatului româno - bulgar încheiat la Craiova, în 7 septembrie 1940.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 396

din 22 februarie 2006, Curtea de București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 15483

din 31 octombrie 2005, emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască reclamantului,

statutul de persoană refugiată pentru perioada 11 octombrie 1943 - 6 martie

1945.

Pentru a adopta această

soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a dovedit, prin probele

administrate, că s-a născut la 11 octombrie 1943, în localitatea în care

părinții săi au fost refugiați, respectiv comuna Dealu, localitatea Sarighiol

de Deal, raionul Istria, ca urmare a Tratatului româno - bulgar încheiat la Craiova.

Împotriva hotărârii

instanței de fond a declarat recurs, pârâta

Casa de Pensii a municipiului

București

,

considerând-o nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit s-a stabilit

calitatea de refugiat a reclamantului, deoarece acesta s-a născut după 3 ani de

la semnarea Tratatului de la Craiova, iar Legea nr. 189/2000 nu îi prevede ca

beneficiari, pe moștenitorii celor care de drept ar fi putut beneficia de

prevederile acestei legi, singurii care pot beneficia sunt numai soții

supraviețuitori, însă numai dacă nu s-au căsătorit după decesul titularului.

Examinând cauza și sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile

legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la

6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare,

de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care,

în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de

lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor

care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se

face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi

să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie

intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia

împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut

l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut

dovada și este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut în perioada

refugiului părinților săi, în mod corect a reținut instanța de fond că acesta,

începând cu data nașterii sale, 11 octombrie 1943, a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale

refugiului care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 396

din 22 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 octombrie 2006.