ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.10.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3411/2006

HOTĂRÂRE
13.10.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3411/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 28 februarie 2006, reclamanta P.M. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, anularea hotărârii nr. 57 din 12

ianuarie 2006, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i ateste calitatea de

beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, cu consecința acordării

drepturilor compensatorii decurgând din această calitate.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a arătat că îi sunt aplicabile prevederile art. 1 lit. c) și g) din

Legea nr. 189/2000, întrucât, în luna martie 1944, împreună cu părinții și sora

sa, au fost evacuați ca urmare a pătrunderii armatei sovietice pe teritoriul

României, din localitatea de domiciliu, Suceava, în localitatea Beharca,

județul Dolj.

Curtea de Apel Suceava,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 84

din 12 aprilie 2006, a respins, ca nefondată, acțiunea.

Instanța a reținut că

soluția se impune, având în vedere că schimbarea domiciliului reclamantei și al

familiei sale s-a datorat înaintării frontului și a armatei sovietice, iar nu

persecuțiilor exercitate din motive etnice, așa cum impun cerințele art. 1 din

Legea nr. 189/2000.

Împotriva sentinței, în

termen legal, a declarat recurs, reclamanta P.M., solicitând, în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 9 și ale art. 312 alin. (3) C. proc. civ.,

modificarea acestei hotărâri judecătorești în sensul admiterii acțiunii sale,

așa cum a fost formulată.

Recurenta a arătat, în

esență, că, prin probele administrate, respectiv declarațiile autentice de

martori administrate în cauză și adeverința emisă de Școala cu clasele I - VIII

din localitatea Beharca, județul Dolj, a făcut dovada, în condițiile art. 4

alin. (2) din H.G. nr. 127/2002 că, în luna aprilie 1944, ca urmare a faptului

că Suceava a fost ocupată de trupele sovietice și tatăl său era militar

angajat, au fost nevoiți să-și părăsească localitatea de domiciliu și să se

refugieze în localitatea Beharca, județul Dolj, ceea ce reprezintă, în opinia

sa, o modalitate de persecuție etnică, ce o încadrează în prevederile art. 1

lit. c) și g) din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost modificată prin Legea nr.

323/2004.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 lit. c) și

g) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, așa cum a fost

modificată și completată prin Legea nr. 323/2004, de prevederile acestui act

normativ beneficiază persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut

de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate ori a fost evacuată din locuința pe care o

deținea.

Din conținutul textului de

lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă persoanelor care,

în perioada precizată, din motive etnice, au suferit persecuții materializate

sub forma refugiului, expulzării ori strămutării în altă localitate sau a

evacuării din locuința pe care o dețineau. Este, așadar, necesar ca părăsirea,

voită sau forțată, de către persoana în cauză a localității sale, să fi fost

consecința unor persecuții etnice suferite de aceasta.

În speță, din probele

administrate, rezultă că refugiul reclamantei în luna martie 1944, din Suceava,

în Beharca, județul Dolj, împreună cu familia, a avut loc ca urmare a

înaintării frontului sovietic, și nu ca urmare a unei persecuții din motive

etnice, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.

Ca atare, se constată că,

prin corecta stabilire a stării de fapt și respectarea dispozițiilor art. 1 din

Legea nr. 189/2000, instanța de fond a pronunțat o sentință legală și

temeinică.

Așa fiind, Curtea va

respinge recursul ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de reclamanta P.M. împotriva sentinței civile nr. 84 din 12 aprilie 2006 a

Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 octombrie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-10-13
1,00
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3410/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 28 februarie 2006, reclamanta B.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, anular
ÎCCJ 2005-03-30
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2113/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 181 din 17 iunie 2004, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondată, acțiunea formul
ÎCCJ 2006-01-19
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 189/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată inițial la Tribunalul Botoșani, apoi la Curtea de Apel Suceava, urmare a declinării competenței mat
ÎCCJ 2006-10-17
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3453/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 468 din 17 ianuarie 2006, reclamanta M.I. a solicitat, în contradic
ÎCCJ 2005-06-07
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3551/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 3 ianuarie 2004, reclamantul M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, anulare
Sursă