ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3411/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3411/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la data de 28 februarie 2006, reclamanta P.M. a solicitat, în contradictoriu cu
pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, anularea hotărârii nr. 57 din 12
ianuarie 2006, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i ateste calitatea de
beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, cu consecința acordării
drepturilor compensatorii decurgând din această calitate.
În motivarea cererii sale,
reclamanta a arătat că îi sunt aplicabile prevederile art. 1 lit. c) și g) din
Legea nr. 189/2000, întrucât, în luna martie 1944, împreună cu părinții și sora
sa, au fost evacuați ca urmare a pătrunderii armatei sovietice pe teritoriul
României, din localitatea de domiciliu, Suceava, în localitatea Beharca,
județul Dolj.
Curtea de Apel Suceava,
secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 84
din 12 aprilie 2006, a respins, ca nefondată, acțiunea.
Instanța a reținut că
soluția se impune, având în vedere că schimbarea domiciliului reclamantei și al
familiei sale s-a datorat înaintării frontului și a armatei sovietice, iar nu
persecuțiilor exercitate din motive etnice, așa cum impun cerințele art. 1 din
Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinței, în
termen legal, a declarat recurs, reclamanta P.M., solicitând, în temeiul
dispozițiilor art. 304 pct. 9 și ale art. 312 alin. (3) C. proc. civ.,
modificarea acestei hotărâri judecătorești în sensul admiterii acțiunii sale,
așa cum a fost formulată.
Recurenta a arătat, în
esență, că, prin probele administrate, respectiv declarațiile autentice de
martori administrate în cauză și adeverința emisă de Școala cu clasele I - VIII
din localitatea Beharca, județul Dolj, a făcut dovada, în condițiile art. 4
alin. (2) din H.G. nr. 127/2002 că, în luna aprilie 1944, ca urmare a faptului
că Suceava a fost ocupată de trupele sovietice și tatăl său era militar
angajat, au fost nevoiți să-și părăsească localitatea de domiciliu și să se
refugieze în localitatea Beharca, județul Dolj, ceea ce reprezintă, în opinia
sa, o modalitate de persecuție etnică, ce o încadrează în prevederile art. 1
lit. c) și g) din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost modificată prin Legea nr.
323/2004.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 lit. c) și
g) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, așa cum a fost
modificată și completată prin Legea nr. 323/2004, de prevederile acestui act
normativ beneficiază persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor
instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut
de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau
strămutată în altă localitate ori a fost evacuată din locuința pe care o
deținea.
Din conținutul textului de
lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă persoanelor care,
în perioada precizată, din motive etnice, au suferit persecuții materializate
sub forma refugiului, expulzării ori strămutării în altă localitate sau a
evacuării din locuința pe care o dețineau. Este, așadar, necesar ca părăsirea,
voită sau forțată, de către persoana în cauză a localității sale, să fi fost
consecința unor persecuții etnice suferite de aceasta.
În speță, din probele
administrate, rezultă că refugiul reclamantei în luna martie 1944, din Suceava,
în Beharca, județul Dolj, împreună cu familia, a avut loc ca urmare a
înaintării frontului sovietic, și nu ca urmare a unei persecuții din motive
etnice, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Ca atare, se constată că,
prin corecta stabilire a stării de fapt și respectarea dispozițiilor art. 1 din
Legea nr. 189/2000, instanța de fond a pronunțat o sentință legală și
temeinică.
Așa fiind, Curtea va
respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta P.M. împotriva sentinței civile nr. 84 din 12 aprilie 2006 a
Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 octombrie 2006.