- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 18 iulie 2006
- Stat pârât
- HUN
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Restul cererii — inadmisibil
- Prejudiciu material — cerere respinsă
- Prejudiciu moral — sumă acordată
- Cheltuieli de judecată — sumă acordată
Jaczko împotriva Ungariei
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1948 și trăiește în Budapesta. La 28 decembrie 1987, reclamantul a luat o acțiune împotriva fostei sale soții, în căutarea diviziei proprietăților matrimoniale. În perioada între 29 martie 1988 și 19 mai 1992, au avut loc zece audieri și au fost obținute opinii de experți în evaluare. Mai multe audieri au avut loc la 19 septembrie, 28 octombrie și 16 decembrie 1994, 2 februarie și 23 martie 1995. Între timp, expertul a fost invitat să prezinte un nou aviz și să-l completeze ulterior. La 20 iunie 1995, Curtea Centrală de District Buda a ordonat reclamantului să plătească 675.000 de forinti maghiari (HUF) fostei sale soții. La apel, Curtea Regională de Budapesta, la 8 martie 1996, a anulat părțile din hotărârea apelată și a trimis aceste părți la Curtea de District.
În plus, a fixat acțiunile respective ale părților din proprietate. 10. La 27 mai 1997, pe petiția de reexaminare a reclamantului, Curtea Supremă a anulat hotărârea de a doua instanță privind stabilirea acțiunilor de proprietate ale părților. În consecință, această parte a cazului a fost, de asemenea, trimisă Curții de District. 11. În reluarea procedurii, Curtea de District a desfășurat audieri la 19 iunie, 1 septembrie și 27 octombrie 1998; a numit, de asemenea, un alt expert. La 21 ianuarie 1999, a fost respinsă cererea reclamantului de prejudecată. 12. Audieri suplimentare au avut loc la 19 octombrie 1999, 24 ianuarie și 6 martie 2000. O inspecție la fața locului planificată pentru 19 septembrie 2000 a trebuit amânată, deoarece reclamantul nu a fost de acord cu prezența personală a pârâtului.
Un nou aviz a fost prezentat de către expert la 28 februarie 2001. 13. O altă audiere a avut loc la 19 iunie 2001. Următoarea amânare pentru 10 iulie 2001 a fost amânată la cererea reclamantului la 23 august 2001. 14. La 5 septembrie 2001, Curtea de District a fixat acțiunile respective ale părților într-un stat real de proprietate comună, a acordat proprietatea acesteia reclamantului și l-a ordonat să plătească compensații și închiriere nerealizată fostei sale soții. Curtea s-a bazat pe dovezi documentare, mărturiile părților și a opiniilor doi arhitecți experți. La 12 noiembrie 2001, reclamantul a apelat.
15. La 1 martie 2002, la 22 martie 2002, instanța de apel a numit un expert, care și-a prezentat avizul la 25 iunie 2002. 16. La 6 noiembrie 2002, Curtea regională a crescut suma compensației care urmează să fie plătită de către reclamant, anulând în continuare partea hotărârii Curții de District, care se referă la chiria nerealizată și a întrerupt procedura în acest sens. Hotărârea a dobândit forța juridică. 17. La 19 decembrie 2002, reclamantul a depus o cerere de reexaminare, susținând că decizia finală este nefondată și în contradicție cu legea substanțială relevantă. 18. Într-o examinare preliminară în temeiul articolului 273 din Codul de Procedură Civilă, la 13 mai 2003, Curtea Supremă a refuzat să se ocupe de fondurile cererei.
Acesta a aplicat secțiunea 270 § 2 din Codul de Procedură Civilă, astfel cum este în vigoare în perioada relevantă, conform căreia o revizuire a ilicității substanțiale ale deciziilor finale nu a fost admisibilă decât dacă o revizuire a fost considerată necesară din perspectiva armonizării sau dezvoltării aplicării legii. 19. La 24 septembrie 2003, Curtea Regională a respins cererea reclamantului de a rectifica decizia finală, susținând că, în esență, cererea vizează contestarea anumitor dispoziții ale deciziei finale care constituiau res iudicata și era, prin urmare, incompatibilă ratione materiae cu normele procedurale privind rectificarea deciziilor.
4. The applicant was born in 1948 and lives in Budapest.
On 28 December 1987 the applicant brought an action against his ex-wife, seeking the division of their matrimonial property.
In the period between 29 March 1988 and 19 May 1992, ten hearings took place and the opinions of valuation experts were obtained.
Further hearings took place on 19 September, 28 October and 16 December 1994, 2 February and 23 March 1995. Meanwhile, the expert was invited to submit a new opinion and to complete it subsequently.
On 20 June 1995 the Buda Central District Court ordered the applicant to pay 675,000 Hungarian forints (HUF) to his ex-wife.
On appeal, the Budapest Regional Court, on 8 March 1996, quashed parts of the appealed judgment and remitted those parts to the District Court. Furthermore, it fixed the parties’ respective shares of the property.
On 27 May 1997, on the applicant’s petition for review, the Supreme Court quashed the second-instance judgment concerning the establishment of the parties’ property shares. Accordingly, this part of the case was also remitted to the District Court.
In the resumed proceedings, the District Court held hearings on 19 June, 1 September and 27 October 1998; it also appointed another expert. On 21 January 1999 the applicant’s motion for bias was dismissed.
Further hearings took place on 19 October 1999, 24 January and 6 March 2000. An on-site inspection scheduled for 19 September 2000 had to be postponed, because the applicant did not agree to the defendant’s personal attendance. A new opinion was submitted by the expert on 28 February 2001.
Another hearing was held on 19 June 2001. The next one scheduled for 10 July 2001 was postponed at the applicant’s request to 23 August 2001.
On 5 September 2001 the District Court fixed the parties’ respective shares in a real-estate of common ownership, granted ownership of it to the applicant and ordered him to pay compensation and unrealised rent to his ex-wife. The court relied on documentary evidence, the testimonies of the parties and the opinions of two expert architects. On 12 November 2001 the applicant appealed.
An appeal hearing took place on 1 March 2002. On 22 March 2002 the appellate court appointed an expert, who submitted his opinion on 25 June 2002.
On 6 November 2002 the Regional Court increased the amount of compensation to be paid by the applicant. It further quashed the part of the District Court judgment which concerned the unrealised rent and discontinued the proceedings in this regard. The judgment acquired legal force.
On 19 December 2002 the applicant filed a petition for review, alleging that the final decision was unfounded and at variance with the relevant substantive law.
In a preliminary examination under section 273 of the Code of Civil Procedure, on 13 May 2003 the Supreme Court refused to deal with the merits of the petition. It applied section 270 § 2 of the Code of Civil Procedure, as in force in the relevant period, according to which a review of substantive unlawfulness of final decisions was only admissible if a review was considered necessary from the perspective of harmonising or developing the application of the law.
On 24 September 2003 the Regional Court dismissed the applicant’s request to have the final decision rectified. It held that, in essence, the request was aimed at challenging certain provisions of the final decision which constituted res iudicata and was thus incompatible ratione materiae with the procedural rules concerning the rectification of decisions.